8,238 matches
-
mesajul : „Circuite religios-culturale în Peloponez. În fiecare colț al lumii există frumuseți practic inepuizabile”. - Memoria comunismului și a represiunii din închisori : „Veniți cu noi la Aiud ! Să ieșim din păcatul uitării și să ne vedem sfinții !” sau „Veniți să ne închinăm și să aducem prinos de recunoștință sfinților martiri români care s-au jertfit pentru păcatele neamului nostru atunci când fiara roșie (bold, în original) a încercat să sufoce credința noastră ortodoxă !”. - „Rugăciuni împotriva necazurilor” și „Rugăciune făcătoare de minuni”, tipărite pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Avramescu, Jurnalul Național, 13 oct. 2009). - „4.000 de pelerini din orașul Voluntari, în pelerinaj la Iași” (Lumina, 15 oct. 2012). - „Rugă către Sfânta Parascheva : scoateți diavolul din Casa Pătrată” (Ziarul de Iași, oct. 2009). - „șeful statului nu s-a închinat la moaștele Sf. Parascheva pentru că nu a stat la rând” (www.realitatea.net, 14 oct. 2007). d) Forțele de ordine. Jandarmeria și Poliția (lăudate/criticate pentru acțiune). - „Ziua cea mai lungă a Sărbătorilor” (Ziarul de Iași, 14 oct. 2011). - „Sfânta
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
gândul.info, 27 oct. 2012. În aceeași categorie se înscrie reportajul semnat de Andra Matzal, „Sărăcia, cea mai mare religie. Ce am învățat la coadă la moaște” (www.totb.ro, 30 oct. 2012). - „Peste 90.000 de pelerini s-au închinat la sfintele moaște la Iași” (Jurnalul Național, 15 oct. 2012). - „Îmbulzeală, sarmale, moaște”, autor Cătălin ștefănescu (Dilema Veche, nr. 453, 18-24 oct. 2012). - „Societatea invadată de politică” (Vasile Dâncu, Revista 22, nr. 18 apr. - 2 mai 2011). - „Numai Dumnezeu nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
menționat sub forma unei istorii orale legitimate de autoritatea preoților slujitori de la Catedrala Mitropolitană din Iași, „o întâmplare din jurul anului 1900, atunci când fața Sfintei Parascheva era descoperită spre închinare credincioșilor, iar o femeie a rupt cu gura, atunci când s-a închinat, nasul Sfintei. După acest moment s-a hotărât ca fața Sfintei Parascheva să fie acoperită și ea cu veșmânt, la fel ca și celelalte părți din sfintele moaște”. Placa de plexiglas menționată anterior a fost așezată în 1992 (Adumitroaie, Vicovan
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
televiziunea Trinitas a Patriarhiei Române, intitulat „Israel, pământ al mântuirii”, mai multe cadre surprind ceea ce eu aș denumi pelerinul-model la Ierusalim : este femeie, între 55 și 65 de ani. Poziția corpului în rugăciune este una corectă, decentă, exersată anterior. Se închină cu gesturi largi, didactice, cu cele trei degete de la mâna dreaptă strânse corect, simbolic scoase în evidență. Poartă un rucsac de mici dimensiuni din considerente practice. În fine, este îmbrăcată cu haine de culori sobre, obligatoriu cu o fustă lungă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dezorientați, cea care determină în mod esențial costul întregii operațiuni. În cazul pelerina jelor, ar fi vorba de ultimii pelerini care sosesc în general după sărbă toarea hramului ; de altfel majoritatea comunicatelor oficiale cuprind și formula stereotipă „după ce se va închina și ultimul pelerin”, atunci când vine vorba de retragerea raclei la locul în care este adăpostită peste an. Nu toate popoarele „așteaptă” la fel, fiecare dintre ele posedă o cultură aparte a rândului de așteptare și a cozii. Cultura rândului închide
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
menționează întâlnirea cu un pelerin, „un moșneag care a ales să facă drumul smereniei”. Contrar a ceea ce se putea aștepta cititorul, „nu-i deloc fericit”. Motivul îl aflăm imediat : „Anu’ aista nu fui vrednic. N-a fost chip să mă închin. Fură iarăși domnii cei mari primii. Da’ le-o ierta Dumnezeu că nu mai au respect și mie că nu am fost vrednic să ajung mai din timp” (Cristian Ionașcu, „Hram Nicula. Ortodoxia trăiește în noi”, revista Practic în bucătărie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în întregime, și mai ales aceea care mă acuză cu acțiune dușmănoasă contrarevoluționară. Nu pot să fiu de acord, asta înseamnă să iau un pistol și să mă împușc, pentru că n-am pentru ce trăi. Eu toată viața nu am închinat-o burgheziei și dușmanilor, nu pentru aceasta am suferit". Cinic și nemilos până la capăt, Dej îi va atrage atenția că la sinucidere recurge "acela care fuge de greutăți, fuge de răspundere" (Moraru C. et. al.: 2007, 31). Neutralizarea lui Luca
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
experiență universal valabilă, și chiar dacă ar exista o experiență îndelungată, ea nu poate fi aplicată în orice condițiuni sociale". Tirada continuă: Numai cine a rămas pe poziții de închistare, care privește marxism-leninismul ca o dogmă, la care trebuie să te închini, și nu ca o concepție despre lume și viață, care ajută pe comuniști să înțeleagă evenimentele, să înțeleagă viața și să elaboreze strategia și tactica luptei corespunzător condițiunilor concrete, poate să spună că ceea ce a fost acum 30 de ani
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mărunte, dar sunt amintirile care Îmi trec mie acum prin cap. Am ajuns Înspre primăvară, se apropia de război, Începea anul 1941. Pe 22 iunie a Început războiul. Ei, atunci, la ora 10, au sunat clopotele și se striga „Jos, Închinați-vă!”. Eu eram În curte, era o curte mare, am căzut și eu jos. Dacă trebuia să cădem jos am căzut și ne-am Închinat. Și a Început așa-zisul „război sfânt” al lui Antonescu. Știți cum a fost: „Soldați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a Început războiul. Ei, atunci, la ora 10, au sunat clopotele și se striga „Jos, Închinați-vă!”. Eu eram În curte, era o curte mare, am căzut și eu jos. Dacă trebuia să cădem jos am căzut și ne-am Închinat. Și a Început așa-zisul „război sfânt” al lui Antonescu. Știți cum a fost: „Soldați, treceți Prutul!”, nu? „Începem războiul sfânt!”, asta a fost pe 22 iunie. Dar altceva - să știți că magazinele evreiești Își continuau activitatea; chiar și românii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
temă se centrează în jurul relației dintre ritual și credință. Unii ajung să includă mitul și credința în cadrul funcțional al ritualului. Dar aceasta depinde de referința sa și nimeni nu se îndoiește de caracteristica determinantă, simbolică a ritualului în fața căreia ne închinăm cu respect. Ritualul este adesea descris ca o expresie simbolică a relațiilor sociale actuale, statutului sau rolului indivizilor în societate. De asemenea el se raportează la realitatea spirituală, transcendentă ca o valoare finală pentru comunitate. Pe de altă parte dacă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
universului, matrice, sigiliu, un ADN specific reîncarnării fiecărei specii în parte. În urmă cu peste cincizeci de mii de ani, primele trei simboluri erau reprezentate de cerc, triunghi și pătrat. Cercul era soarele care reprezenta simbolul divinității, la care se închinau strămoșii și era ceea ce azi înseamnă crucea pentru un creștin. Simbolurile dispar, divinitatea însă nu. Triunghiul echilateral reprezenta trinitatea și cerul. Mu avea trei insule separate, totuși indivizibilă ca putere, sacralitatea treimei păstrându-se în diferite variante până azi. Cele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în lanțul fără sfârșit al existenței. Cuprinde-se-n vraja lor, / porțile tale, Jupiter, căci Roma / nu e încă numită după piatra ta / și drumurile nu pornesc spre ea / de-aici / unde nu curge nici un fluviu, nici timpul nu se-nchină lui Osiris, / nici cel din urmă primului, când încă / nici un om nu s-a născut sub Ra, / nici el nu-i zămislit / de mintea mea.// Să trecem deci, deși tu știi / că nu-i mișcare nici furtuna gândului, / să ne
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
al Cerului sau braț al Domnului, magicianul, preotul, regele, împăratul, toți devin mediatori ai câmpurilor ce vibrează actul originar. Lumina e vibratorie, sunetul e vibratoriu, simțirile noastre vibrează în muzica sferelor, E un destin, e o magie eternă căreia ne închinăm, indiferent cum. Acțiunea divină e un act ritual care se desfășoară de către persoane consacrate într-un loc sacru, cum am arătat în primele capitole, în templul imagine a zeilor, printre râuri și munți, sub soare sau un arbore, deci un
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Sa a creat, deci este omnipotent 251. Astfel Sfântul Coran ne spune despre existența și a altor ființe inteligente ce se pot distinge între ele după cum urmează: Și către Dumnezeu toate ființele create în ceruri și creaturile de pe pământ se închină în reverență și adorație la fel precum fac îngerii care însă nu-și arată întru totul considerația lor252. El. Ghamrawy 253 explică acest lucru astfel: Și Domnului, care controlează soarta tuturor, toate ființele, lucrurile materiale și imateriale, în ceruri și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a dorit, El a creat, iar noi ca și soarele ne supunem fenomenului în toată prezența și măreția sa255. Deci Aya256 spune că ființele inteligente din ceruri sunt tangibile și vizibile ca și noi. De asemnea aceste ființe care se închină Domnului și au umbre nu sunt îngeri sau djini. Și aceasta pentru că îngerii sunt creați din lumină și djinii din foc, nerespectând legile noastre fizice. Ei nu pot fi văzuți fără a-și schimba condiția. Nu sunt tangibili și nu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
insistă asupra pasivității acestuia după creație și dezinteresul față de lucrarea realizată. Toate aceste idei sunt doctrine ale unei dogme fundamentale. Și nimeni nu poate discuta despre dogmă, despre Cuvânt și despre lumina adevărului fără a înțelege de fapt cui ne închinăm, în ce și de ce credem. Nimeni dintre cei care vor să cunoască, precum ești tu, cititorule. Deci, în majoritatea miturilor creația pornește de la o materie nediferențiată, apă, haos, monstru 344, ou345, extinzând lumea în timp și spațiu. În comunitățile în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
acela care își pune amprenta asupra oamenilor?, asupra celor ce creează și a personajelor lor? Natan înțeleptul din Lessing se adresează lui Dumnezeu: "Eu vreau!/ Doar tu să vrei să vreau!" Și mă întreb din nou: de ce? Frică? De ce ne închinăm irealului, misticului, senzaționalului, necunoscutului? De ce obișnuitul asimilat mai ușor pierde în timp respectul, dorința? Heidegger susținuse mereu în prelegerile sale (comentându-i pe Hölderlin, Rilke și Trackl) că poezia constituie suflet pentru oricine știe să și-o apropie, devenindu-i
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aburi apărea sub practicile de exorcism și incantațiile susținute de întreaga masă a celor ce participau cu sunete de corn și bătăi ritmice de tobe care grăbeau zborul spiritelor potrivnice. Ritualul continua în templul în care regii și magii se închinau și mulțumeau divinității ancestrale. Astfel frăția spirituală a acelei lumi continua ceremoniile transmise de zeci de mii de ani din continentul Mu521, sacrificat de forțele pământului, practici al căror aspect prea puțin schimbat le întâlnim în multe confesiuni creștine și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Pragului care ne arată dușmanul din noi într-o oglindă ascunsă. Toate păcatele acceptate cu indulgență, deficitele noastre deghizate în slugile ce ne înconjoară și în realitate stăpâni ai vieții noastre terifiante trebuie îndepărtate, eliminate chiar, pentru ca subiectivul să se închine obiectivului. La poarta ce poate fi și a Raiului dar tot atât de bine și a Iadului, Pazitorul ne arată cine suntem. Și moartea trupului îl eliberează pe profan. Inițiatului i-ar fi suficientă doar cea metaforică. Când mor lucrurile devin simbolice
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
început, înaintea distrugerilor, omenirea trăia într-un paradis de pace și fericire. Platon spune același lucru despre timpurile de început ale Atlantidei, iar Churchword despre lumea lemuriană. Fără temple lumea nu putea exista. Vizităm spațiile istorice din întreaga lume, ne închinăm în biserici, venerăm smeriți templele pământului. Dacă templul lui Solomon, care reproducea întocmai modelul celor din Egipt și al patriarhilor din Mu și Atlantida, a fost învăluit în mister, chiar și azi el reprezintă un izvor al înțelepciunii tainice, o
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tristele/numai dacă se lovesc de ceva, / numai dacă le apasă / ceva/ există.// Cuvintele/ nu au loc decât în centrul lucrurilor,/ numai înconjurate de lucruri.// Numele lucrurilor/ nu e niciodată afară.// Și totuși / cuvintele, tristele, / înconjoară câteodată / timpul...793. Mă închin în fața Duhului Sfânt, a Vidului și a Poetului, a Cuvântului, lui Dumnezeu Tatăl și Fiului. Și totuși vidul reprezintă enigma atât de dragă sufletului nostru, dragostea purtată cu tandrețe spre oul de început al lumii, e teama picurată prin poesie
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
butoaile de vin, și coacerea fructelor, culoara frunzelor, starea animalelor, accelerarea sau încetinirea evaporării apelor, a îmbătrânirii rocilor, toate sunt influențate de erupțiile solare, de alinierea planetară... Cum oare să nu știm că noi, poeții, plini de harul divin ne închinăm la un Dumnezeu și creăm sub oblăduirea lui fragmente de artă filosofică. Elementele psihologice și temperamentale definesc personalitățile diferite ale oamenilor. Astfel percepția cosmosului poetic cuprinde o diversitate extraordinară și benefică civilizației noastre. Deasupra marii constelații ce-n litere de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
acela care își pune amprenta asupra oamenilor?, asupra celor ce creează și a personajelor lor? Natan înțeleptul din Lessing se adresează lui Dumnezeu: "Eu vreau!/ Doar tu să vrei să vreau!". Și mă întreb din nou: de ce în literatură ne închinăm irealului, misticului, senzaționalului, necunoscutului? De ce obișnuitul, banalul, asimilat mai ușor de percepția umană pierde în timp respectul, dorința? Heidegger susținuse mereu în prelegerile sale (comentându-i pe Hölderlin, Rilke și Trackl) că poezia constituie suflet pentru oricine știe să și-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]