7,005 matches
-
dupe coridor tot vine puțin aer curat... Păi, eu n-am fost sătul de aer... Închipuiți-vă cum era, cu jaluzele făcute șablon, Închise din toate părțile, lipite de părete, și aerul vinea numai pe sus și soarele... dacă era, Încolo, nimic... Și o dată, o făcut un lot, ne-o mutat și eram Într-o cameră mare, și era mai bine că te puteai plimba. Pentru necesități aveați tinetă? Numa’ atâta loc era În cameră, la capătul paturilor, cât era tineta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dacă voi divulga prin ce-am trecut, să mă lovească legile aspre ale Republicii. Și zice ăla către mine: „Da’ de unde vii?”. „Da’ pe dumneata ce te interesează, eu te-am Întrebat pe dumneata de unde vii?” „Hai, domne, dă-o Încolo, de la Goiciu vii?” Ăsta era criminalul din Gherla, șeful, comandantul... Și mai era Istrate, frații Șomlea, Cârciu... Ăștia era spaima Gherlii. „Hai dom’le”, zice, „ce dracu, crezi că vin să te trag de limbă? Păi Îți spun toți gardienii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În anchete v-au bătut? No, ș-apoi În anchetă o fost rău În anchetă... O fost rău tare Costin ăsta... Mă obliga... Și-apoi pân-la urmă, am zis: „Scrie ce vrei și-apoi semnez și bună ziua! Ce mai Încoace, Încolo?”. D-apoi după șase luni... pot să zic că o fost mai gre’ Securitatea decât toată pușcăria... Securitatea o fost foarte grea... Și Costin aiesta, dom’le, se zice că o fost de-aici din Satu Mare, adică se trage din
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
arestare? Aveam o credință, pentru că mama m-a Învățat să mă Închin de mic. Știam ce-i bine și ce-i rău, dar o credință profundă așa, un gând mereu, cum Îl mărturisesc acum, n-am avut. De la un timp Încolo, sensul existenței umane ăsta este... Sunt unii care, Într-adevăr, Își aduc aminte de Dumnezeu numai la greu, dar pe Dumnezeu... Cum să-ți spun? Trebuie să-l ai În gând mereu... Am scris o dedicație pentru cei care au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lor, de-n toate părțile aduși acolo... I-a arestat pentru că ziceau că le-a fărâmat biserica, mânăstirea, dar se perindau treburile... Îi lua pe aiștia, Îi ducea În altă parte, făcea modificări... Asta era politica lor, adică du-te Încolo, vino Încoace... Am avut din ăștia cu școală, da’ Îi țineau separat, nu-i băga cu noi. Aveau grija lor și le dădea bătaie, o dată pe lună sau o dată la două săptămâni... Ești vinovat, nu ești vinovat, luai bătaie. Aveau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Focșani, unde ne-a ținut vreo câteva zile, și ne-a dus la Galați, că acolo a fost Securitatea, că atunci Înființase ei Securitatea acolo... Și ne-a dus la Închisoare prima dată, iar Securitatea avea clădire În oraș, mai Încolo. Și acolo ei ne-a strâns... și zicea că Închisoarea Galați e depozitul Securității. Și ne-a cercetat: cu cine am fost, cine ne-a Învățat, cine a pus la cale tot, fiecare ce a făcut, misiunea care i s-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dat se scoală și spune: „Domnilor” - ne-am sculat și noi În picioare când a zis așa - „guvernu’ și regimu’ din momentu’ de față v-a grațiat de orice pedeapsă pe care o mai aveți de făcut și, de aici Încolo, sunteți oameni liberi”. Eram două sute patruzeci și am strigat toți: „Ura! Trăiască guvernu’ Gheorghe Gheorghiu-Dej!”. Și doi s-au și Îmbolnăvit... I-a luat doctorii și i-a dus... Da’ unu’ a murit până la infirmerie... A murit de bucurie. Atuncea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
comună, eu eram cu tata și mă duceam la Broștenii de Vrancea să cumpăr fructe, că făceam negustorie. Și când am venit Înapoi era comuna Împânzită de doișpe-treișpe echipe, pe sectoare. În mahalaua noastră, acolea, și-n alta, mai departe, Încolo, s-auzea țipând. Vă spun sincer... Io eram tânăr, aveam 23 de ani nu Împliniți, atunci venit din armată, proaspăt liberat. Păi, tu, dacă auzi, nu tre’ să sari? Eram tânăr: „Hai, mă cu toți!”. Și am sărit cu toții. Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Vă spun sincer... Io eram tânăr, aveam 23 de ani nu Împliniți, atunci venit din armată, proaspăt liberat. Păi, tu, dacă auzi, nu tre’ să sari? Eram tânăr: „Hai, mă cu toți!”. Și am sărit cu toții. Și când am plecat Încolo, ne-am Întâlnit cu echipele ălea de care v-am spus. Intră atunci alde Mocanu, profesoru’, trăiește și acuma, boștorogu’ (sic!) ăla, una care era la poștă, nu știu cum dracu’ o mai cheamă, așa, și a fost mai mulți de la noi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vă apere? Avocat?! Am avut avocat... Am avut toți un singur avocat din oficiu. Atâta a spus, ce vă spun acuma: „Au fost ca o turmă de oi și s-a dus una În apă și au sărit toate”. Atât, Încolo n-a spus nimic. N-avea ce să facă. Atât a spus. Câți erați În boxă? Eram treișpe În boxă, surăienii. Și m-a condamnat. Da’ la ce articol m-a băgat nu știu... Ce cunoșteam noi, alde patru clase
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bătrânii mureau, și mai ales iarna mureau mulți... Tineretu’ a mai rezistat. Și domne, cinzeci-șaizeci de kilometri are digu’ ăla care e În Deltă, să știi și mata! Și În Deltă, la Dăieni, la Mărașu, la Luciu-Georgeni (sic!) și mai Încolo, tot digu’ e făcut numai de deținuți. Și acolo, nu știu În ce an, cu ăștia care erau considerați deținuți politici, erau și drept comun, și a venit Dunărea mare și au murit zeci și sute Înecați... Așa e cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de către juristul și omul politic brăilean Christodulo J. Suliotis, viitor fruntaș politic conservator în portul dunărean, cunoscut probabil aici de familia Bacalbașa. În gazeta acestuia, Bacalbașa semnează cu pseudonimul străveziu Bacon - pe care-l va folosi mulți ani de-acum încolo - o traducere în mai multe foiletoane, la rubrica „Litere, arte, științe“, Pesimismul în fața socialismului (nr. din 2, 4 și 6 septembrie 1881), în care aflăm, printre altele și următoarea constatare de bun-simț, valabilă și astăzi: „Ar fi prea absurd să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Muzica și, în colț, librăria Humanitas (Calea Victoriei nr. 41); se termina în strada Câmpineanu. În Pasagiul Român se aflau, prin 1870, redacțiile unor ziare (Ro mânul lui C.A. Rosetti), res taurante, cafenele, magazine despre care Bacalbașa va aminti mai încolo; în 1871 Pasagiul Român era „învelit cu sticlă“. 115. Casele marelui logofăt Dinicu Golescu, construite între anii 1812 și 1815 au de venit reședință domnească din 1837, în timpul domniei lui Alexandru Ghica Vodă; tot aici și-a avut sediul, în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
aceasta poate și de faptul că în acea primăvară fierbinte a avut loc și botezul său politic, în calitate de agitator liberal, numele său fiind citat, de altfel, pentru prima oară și în presa vremii, așa cum va nota el însuși ceva mai încolo. 21. Fierre Joseph Proudhon (1809-1865), reprezentant al socialismului premarxist, micburghez, autorul lucrării Philosophie de la misère (1846), care preconiza reformarea capitalismului prin naționalizarea mijloacelor de producție, lucrare combătută de Karl Marx. 22. Candidații liberali la Colegiul al III-lea de Ilfov
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ateneu”, care, în anii la care mă refer, nu era numai „loc de muncă”, ci și o piață de vorbe, inimaginabilă pentru cei de azi. Din cauza „tehnologiei” (computere, faxuri, telefoane mobile), noile redacții, alcătuite din tineri care lucrează part-time, mînați încolo și încoace de varii obligații profesionale, nu mai au „atmosferă redacțională”, sînt „reci” și zile întregi pustii. Vizitatorii trec rar și nici unul nu vine pentru „colocvii”. Odinioară însă, și cînd a beneficiat de un spațiu larg, și cînd a fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a întîmplat de cel puțin două ori. Relatînd despre întoarcerea în țară a echipei de fotbal Universitatea Craiova, a spus, de exemplu, că prezența soțiilor și copiilor fotbaliștilor pe aeroport dădea impresia unei „reuniuni familiare” (corect: familiale), iar ceva mai încolo, anunțîndu-și plecarea la Galați, pentru a participa la lansarea volumului Ora ideală de Viorel Dinescu, a promis că după acest „periplu” va acorda un alt interviu. Surprinzător, și interlocutorul său, Tudor Vornicu, a reluat formula de „periplu gălățean”, ceea ce, evident
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
jupîn. „Intrigi!”, am zis, refuzînd să comentez acest capitol. * Am discutat cu Liviu Dănceanu, un compozitor dintre cei mai înzestrați și un „puncheur” sobru, despre „muzica nouă”. Sporici a spus că gustul lui se oprește „cam la Debussy”. Ceva mai încolo, eu le-am relatat secvența despre sensibilitatea plantelor din documentarul văzut nu de mult. Dănceanu a adăugat la spusele mele faptul că și unii din medicii Spitalului Nr. 9 au făcut experiențe similare: muzica modernă le-a reactivat cîtorva dintre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tare. Am mers să aprind o lumînare la mormîntul părinților, dar n-am reușit. Un bătrîn, Neculai al Duței, mi-a arătat, zîmbind, că „sîntem vecini”. I-am spus că aș dori ca această „vecinătate” să devină efectivă cît mai încolo. De la cimitir, am plecat direct la gară. *Obligat de doctor să nu mai fumeze, căci „a contractat o pneumonie”, Cojocaru îmi spune că nu-și mai găsește locul și că are dese crize de „melancolie pernicioasă”. E supărat pînă-n adîncul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Celelalte sînt prea apropiate sau prea depărtate, prea sus sau prea jos. Perspectiva hotărăște în arta picturii”. Pornind de aci, filosoful se întreabă imediat cum trebuie privite lucrurile în morală: „Dar în morală cine va hotărî?” Ideea e reluată mai încolo: „Nici eu n-aș putea judeca un lucru totdeauna la fel. Nu pot face judecata unui fapt în timp ce-l săvîrșesc; trebuie să procedez cum procedează pictorii și să las să treacă ceva timp, dar nu prea mult” (p. 108). Chestiunea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
șomuzul Mocirlos e șomuzul Mic, ce uda satele Hreațca și Valea Glodului. M-am adresat Redacției revistei și am fost Îndrumat să cer lămuriri de la Institutul de arheologie și istorie „A.D. Xenopol”. Am făcut-o, dar precizarea Întârzie să sosească. Încolo - sunt Înconjurat de singurătate (copiii mi-s la Dolhasca - unul, la Câmpulung celălalt), amintiri și Întrebări foarte strâns legate Între ele. Cu ele mă voi lupta cât m-or ajuta puterile - sănătatea care șubrezește la 82 de ani. Văzând acolo
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Stimate Domnule Dimitriu, După moartea mătușii mele716, după un an, am avut un deces În familie - mama -, ca după puțin timp să am și eu necazuri personale, fiind nevoit să mă interneze la Clinica Fundeni Buc. pentru operație. De acum Încolo sper ca totul să fie bine. Mi-a făcut o deosebită plăcere scrisoarea D-stră, pe care am recitito și am fost foarte mulțumit că, totuși ați putut obține prin donație de la ilustra familie Lovinescu un locaș pentru secția de literatură
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Nicolae Ceaușescu, care a profitat din plin de pe urma unor slogane precum neamestecul în treburile interne, independență, relații echitabile reciproc avantajoase Așa a adus însă țara într-o prăpastie economică din care n-o vor putea scoate câteva generații de acum încolo. Oare Ceaușescu să fi adus România în abisul falimentului economic numai prin totala sa nepricepere și cu aportul unor colaboratori incapabili? Oare posibilitățile sale de înțelegere să fie atât de reduse încât să nu poată pricepe unele noțiuni de bază
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
marinarii. La această propunere s-a ridicat un tovarăș de la minister, care participase la această ședință, și i-a spus că dânsul să se intereseze de producție, și nu de aprovizionarea marinarilor, exprimându-se cam în felul acesta: Dă-i încolo de contrabandiști. Noi înțelegem că or fi unii care fac contrabandă, dar nu trebuie să-i amestecăm pe toți în aceeași oală. Ne pare foarte rău că nu i-am reținut numele acelui tovarăș de la minister. Ce le pasă acestor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
stradă. Într-un pasaj subteran din Sibiu, trei militari au fost snopiți în bătaie. Se spune că a fost o confuzie. Bătăușii credeau că au de a face cu ofițeri de miliție, dar din cauza întunericului n-au putut deosebi uniformele. încolo sistemul auto lansat de conducerea partidului nu prea merge. Pe drumul socialismului specific românesc se înaintează greu, numai coborând se înaintează mai repede, dar asta pentru că partidul nu mai are frâne și totul se duce de râpă. Autodezvoltarea e un
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
auzit niciun cuvânt despre noi, cei rămași aici, opriți în mod silnic de a mai pleca la aeroport, la vamă sau chemați la pașapoarte pentru a ni se ridica taloanele. Despre noi și ce va fi cu noi de aici încolo văd că nimeni nu mai suflă niciun cuvânt, de parcă nici n-am exista. în orice caz, vorbind acum numai în numele familiei mele, așa cum de altfel îmi recomanda mai zilele trecute un funcționar de la pașapoarte referindu-se la grupurile care s-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]