7,890 matches
-
nu băteau până acolo, mai era și ceața, iar de pe deal nu se vede ce se petrece pe vale. Tunurile erau utile pe frontul de luptă. Zgomotul lor speriau caii adversarului, iar proiectilele (bolovani) aruncate stricau ordinea în rândurile pedestrimii, îngăduind un atac cu călăreții, care să sporească deruta. Tunurile nu puteau fi puse decât în vale, de o parte și de alta a frontului de luptă. Înaintarea oastei otomane s-a făcut cu mare dificultate. Istoricii români au întâmpinat dificultăți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bătăliei în timpul căreia secuii și moldovenii au încercat să-i oprească pe turci, provocându-le pierderi însemnate și uzând fizic și moral oastea turcă. Turcii nu puteau să profite de superioritatea lor numerică, iar terenul mocirlos și împădurit nu le îngăduia să organizeze atacul călăreților pe aripi, care să învăluie oastea moldovenească. Deși turcii se resimțeau după mersurile lungi, în condiții foarte grele, avantajul fizic pe care-l aveau moldovenii și secuii nu putea să suplinească la infinit inferioritatea lor numerică
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și nerespectarea înțelegerilor, Matei Corvin l-a acuzat pe Țepeș de tiranie și l-a aruncat în închisoare. Esențial rămânea, totuși, faptul că turcii nu au reușit să treacă la nord de Dunăre. Când luptele cu vecinii din Asia îi îngăduie sultanului să-și îndrepte privirile spre Europa, o primă acțiune ofensivă este dirijată împotriva Albaniei, scopul fiind acela de a cucerii cetatea Kruia. Cetatea neputând fi cucerită, sultanul se gândește să dea lovitura la Nord de Dunăre, obiectivul fiind supunerea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Țara Românească. Apelurile făcute de Ștefan cel Mare către principii europeni, îndemnurile papei care a înțeles, până la urmă, cât de importantă era Moldova din punct de vedere strategic, nu au nici un ecou. Faptul că ocuparea Moldovei de către turci le-ar îngădui acestora să năvălească cu ușurință în Ungaria și Polonia, nu-i impresionează nici pe regii celor două țări. Matei Corvin, care se lăudase către toată lumea că va organiza o mare campanie contra turcilor, că pregătește o mare flotă pe Dunăre
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
moldovenești, oameni care, datorită averilor lor, aveau posibilitatea să cumpere armuri scumpe. O mie de oameni foarte bine înarmați constituia o pierdere însemnată. Despre cea de-a doua parte a campaniei din 1476 nu avem decât știri fragmentare, care nu îngăduie stabilirea cu exactitate a acțiunilor militare. După lupta de la Valea Albă, Ștefan s-a retras spre nord, în regiunea subcarpatică și pe obcinele bucovinene. Fiind aproape de munți și stăpânind trecătorile lor spre Transilvania, voievodul păstrează liniile de comunicație cu aliații
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
condusă de același sultan, împotriva Moldovei se va încheia cu alungarea lui Petru Rareș (1538), cu sporirea haraciului și cu întărirea suzeranității sultanului, ceea ce a însemnat o diminuare a independenței Moldovei, dar nu și lichidarea instituțiilor statului, fapt care a îngăduit continuarea unei vieți spirituale, a unei culturi naționale. Lupta pentru refacerea frontului dunărean După alungarea turcilor de pe pământul Moldovei, voievodul socotește potrivit să desăvârșească victoria morală și militară, pe care o obținuse asupra turcilor. Apropiindu-se toamna, era limpede că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
avea nevoie de hrană multă, pe care n-o putea oferi sărăcia Dobrogei. De aceea, în loc să treacă Dunărea la Isaccea, sultanul s-a retras, la sud de Dunăre, prin Țara Românească, unde belșugul recoltei strânse în timpul verii și apa îndestulătoare îngăduiau oastei otomane să se refacă după lipsurile îndurate în Moldova. Alte două motive îl mai îndemnau pe sultan să se retragă prin Muntenia. Mai întâi, Mahomed al II-lea se temea să nu piardă Țara Românească. Cunoștea de acum dârzenia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în loc de sprijin, trimitea oameni, care-l găseau pe voievod la Roman, ca să-i ceară jurământul de credință. Ca și în alte dați, Ștefan promitea regelui că va merge la Colomeea, ca să depună actul de omagiu, dacă evenimentele i-o vor îngădui. În august, Matei Corvin pătrundea cu trupele sale în Austria. Desolidarizarea regelui Ungariei de politica creștină și, mai ales, de unica politică, pe care interesele majore ale regatului o cereau imperios, lăsa câmp liber de acțiune lui Mahomed al II
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pericolul turcesc din 1481, iar cât privește faptul că domnul îi amintește regelui că a plătit bani pentru refugiații din Caffa, acest lucru se referă la întâmplări care s-au petrecut înainte de a începe campania din 1476. Evenimentele nu ne îngăduie să fixăm măcar, aproximativ, anul în care a avut loc încheierea păcii dintre Moldova și turcii. În aprilie 1479, an în care Decei a fixat încheierea păcii, domnul se temea de un atac turcesc și, în vară, refăcea și întărea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a făcut altceva decât să respecte tradiția de luptă a românilor. În fața unui adversar superior numericește se impunea retragerea, pustiirea locurilor prin care trecea inamicul, hărțuirea și atacarea lui într-un loc cel puțin întărit de natură, care să nu îngăduie desfășurarea forțelor inamicului. Grigore Ureche, care a deținut dregătorii cu caracter militar, spătar, mare spătar, vornic al Țării de Jos, scria că boierii lui Ștefan, în 1476, văzând cât de mare era puterea sultanului, îl sfătuiau „ca să să dea la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
toți dușmanii săi și să apere vechile hotare ale Moldovei din toate părțile, cu toată puterea sa. Regele făgăduia să nu facă pace fără știrea domnului, atunci când va fi vorba de hotarele Țării Românești cu Țara Moldovei. Regele nu va îngădui ca dușmanii domnului să se refugieze pe pământul regatului, iar dacă va fi silit, domnul cu fiii și cu boierii săi și slujitorii săi se puteau refugia în Polonia, unde urma să fie înconjurat cu toată onoarea și ajutat să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
facă și exporteze în bună voie arme pentru voievodul moldovean, cât va pofti să aibă”. În anii 1482-1486, Ivan al III-lea încheiase o alianță cu regele Matei. În octombrie 1487, marele cneaz îi cerea hanului Mengli Ghirai să le îngăduie solilor unguri să treacă prin Crimeea, în drumul lor spre Moscova. Solii unguri veneau în Crimeea prin Moldova. Acest drum fiind prea lung, Ivan al III-lea îi cerea regelui polon, în vara anului 1488, un salv- conduct permanent pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vasalul sultanului, un tratat de alianță cu el însemna și consolidarea raporturilor pașnice cu Poarta. Să fi considerat Ștefan că o asemenea pace avea să fie de lungă durată ? Este mai degrabă vorba de stabilirea unor alianțe, care să-i îngăduie domnului să poată face față unui conflict de mare amploare cu Polonia. Efortul diplomatic pare că a fost făcut în vederea acestui conflict. De aceea, în tratatul cu tătarii nu este trecut, ca posibil adversar, decât Polonia, nu și Lituania. Cât
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
socrului său că Ștefan și Mengli Ghirai „ne sunt mari dușmani și au pricinuit țării noastre, marelui ducat, pagube însemnate, orașele noastre ni le-au ars și au mânat în robie multe capete de oameni...”. El, marele duce, le-a îngăduit solilor să treacă dintr-o țară în alta, dar fără nici un folos. La începutul anului, Giurgea vornicul și Mihail pitarul au mers la Vilna. Printre altele ei cereau ca solii și neguțătorii celor doua țări să poată călători liber. Oamenii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
strâns toată oastea și „Trimise soli la turci, unguri, tătari și munteni, îi rugă cu stăruință să-i dea ajutor”, arătându-le ce primejdie va reprezenta pentru ei cucerirea Moldovei de către poloni. Cât privește ajutorul primit, sunt documente care ne îngăduie să vorbim de 12.000 de transilvăneni, care au venit sub comanda lui Batolomeu Dragffi, voievodul Ardealului. La 9 septembrie 1497, Dragffi scria din Brașov sibienilor: „Domnul Moldovei ne cheamă cu toate oștile pe cari le avem cu noi în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că acestea nu se puteau deplasa decât pe un singur rând, și socotind o distanță de cel puțin 10-20 m între care, devine evident că ar fi fost o adevărată aventură traversarea unei păduri, unde pândeau adversarii. Nici timpul nu îngăduia o irosire de forțe numai de dragul unei aventuri, cum era traversarea Codrilor Cosminului. Regele a avut ocazia să aleagă acest drum, dacă ar fi ținut să-l parcurgă. Nu avea decât să treacă podul de la Cernăuți și să se deplaseze
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sosit călăreții lituani, cam la o mie, spune Wapowski. Sosirea a produs o mare bucurie regelui și taberei, „deșteptându-le nădejdea că le va merge bine de vor năvăli dușmanii”. Conducătorii cetelor lituane îl roagă stăruitor pe rege să le îngăduie să „năvălească în Moldova, s-o pustiască și să bată pe dușman în vreo luptă mai mare”. Adică, ceea ce nu reușise să facă o oaste uriașă, pentru vremea respectivă, ar fi putut face 1.000 de lituanieni, numai că regele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înțeles că primejdia cea mare pentru regatul Ungariei o reprezintă turcii. O apărare cu succes împotriva ofensivei otomane se putea face, însă, în cooperare cu trupele românești. De aceea, era imperios necesar ca să se realizeze o pace, care să le îngăduie românilor să intre într-o alianță antiotomană, din care să facă parte Polonia și Ungaria. Pentru realizarea acestei alianțe era necesar ca raporturile moldo-polone să se schimbe radical. Ioan Albert nu avusese nici un motiv ca să atace Moldova în 1497. Faptul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scaun. Era o trădare fără precedent, dacă ținem seama de mentalitatea din Evul Mediu, răzbunată în Codrii Cosminului. Incursiunea din Polonia demonstra că Ștefan nu se mulțumea numai cu atât. Arunca pe masa tratativelor asul din mânecă, dacă ne este îngăduită această exprimare, as care semnifica puterea sultanului. În timpul tratativelor din iulie 1498, solul ungar îi spunea regelui Ioan Albert „că voievodul însuși, dacă nu ar putea obține pacea din partea noastră, intenționează să treacă cu totul de partea turcilor”. În schimb
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Maiestatea Sa Regele, ca să dea pace acestei țări și să renunțe la ea; care țară este a mea și moștenirea pe care eu am primit-o cu încuviințarea domnului rege al Ungariei și din încredințarea sa. Dacă Maiestatea sa regele îngăduie aceasta, vreau să fiu ajutor împotriva turcilor și a tătarilor care nu vor mai pustii țările Maiestății Sale... Nădăjduiesc că Maiestatea Sa Regele va da pace țării mele și moștenirii mele, căci eu vreau să apăr aceasta cu capul meu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
împotriva turcilor și a tătarilor care nu vor mai pustii țările Maiestății Sale... Nădăjduiesc că Maiestatea Sa Regele va da pace țării mele și moștenirii mele, căci eu vreau să apăr aceasta cu capul meu. Și te rog să nu îngădui să se facă daune în țara mea, căci au rămas doi căpitani, Hrincovici, clucerul, și Clănău, spătarul, cărora le-am încredințat să facă dreptate supușilor Maiestății Sale Regelui, și tu de asemenea [să faci] alor mei. Dacă acestora nu le
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Tăutu: „crezi că puțină cheltuială a fost ?” După părerea logofătului, polonii au pierdut Pocuția pentru că au refuzat să trimită oameni pentru a face hotărnicia. Firley a arătat că solii poloni n-au putut veni din cauze obiective. Asta nu îi îngăduia domnului să ia o decizie numai el singur. „Și ce trebuie să fac ?” l-a întrebat domnul pe Firley. Să restituie teritoriul ocupat, a răspuns Firley. „Spune-mi mie pricina pentru care ar trebui să părăsesc această țară pe care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
modul în care apar relațiile feudale în sânul societății românești. Datorită ofensivei musulmane spre inima Franței, după cucerirea Spaniei, Carol Martel a fost obligat să formeze o armată de călăreți, care să se opună cavaleriei musulmane. Neavând venituri, care să îngăduie organizarea unei călărimi greu înarmate, Carol Martel a înzestrat pe cavalerii săi cu o bucată de pământ numită feud. În schimbul feudului, stăpânul acesteia era obligat să meargă la oaste, la chemarea regelui. Astfel s-a născut o societate feudală, care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
voievodat, care a durat câteva secole, deci în urma unui process “îndelungat și evolutiv” cum zicea Stoicescu, iar conducătorii acestora nu au căpătat o totală liberate de acțiune în urma unei lupte cu puterea unui monarh. Nu avem informații, care să ne îngăduie să stabilim exact cum s-a realizat întemeierea celor două țări românești. În Letopisețul cantacuzinesc se arată că după ce a trecut Radu Negru la Sud de Carpați „Atunce și Băsărăbeștii cu toată boierimea ce era mai nainte peste Olt, s-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în care s-au format. Cu o singură excepție - domeniul logofătului Mihul, unul dintre cei mai bogați boieri, omul care a jucat un rol important în viața politică a Moldovei de dinaintea domniei lui Ștefan cel Mare. Sunt documente care ne îngăduie să urmărim felul în care a crescut spectaculos un domeniu boieresc devenind unul dintre cele mai mari pe care le cunoaștem. Temeiul domeniului lui Mihul îl constituie satul Buciumeni, de lângă Baia, pe care Alexandru cel Bun îl dăruie, la 16
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]