7,767 matches
-
De trei zile ncoace/ Gura nu-ți mai tace!/ Ori iarba nu-ți place,/ Ori ești bolnăvioară,/ Drăguță mioară?” Partea a treia a baladei, care corespunde celorlalte motive (motivul testamentului, al nunții cosmice și al măicuței bătrâne), este cea mai întinsă și cea mai bogată în semnificații, fiind totodată caracterizată printr-un lirism profund, răscolitor. Autorul anonim transformă totul într-un sfâșietor monolog liric prin care ciobanul moldovean își exprimă ultimele dorințe înaintea morții ipotetice. Dispozițiile testamentare ale baciului pun în
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
mai bună... De o sută de ori era mai bine la Închisoare, pentru că era programul ăla de masă. Bineînțeles că altfel nu era bine nici la Închisoare, că erau perioade când și la Închisoare nu puteai să stai pe pat Întins și trebuia să stai numai pe marginea patului, și nu era voie să dormi, decât de seara până la deșteptare. Când eram cu Rusu mâncam și mere pădurețe, din astea sălbatice, că au fost și cazuri când n-am prea avut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din documente, cu toate că Securitatea a avut o intenție ca să arate că noi am fi avut legătură cu szálosiștii... Nu știu dacă cunoașteți asta... Exact ce au fost În România legionarii, În Ungaria a fost o asemenea organizație, dar nu așa Întinsă ca legionarii. Dar În timpul războiului, În 1944, Începând din octombrie, ei a preluat puterea. Dar asta nu s-a reușit, pentru că noi În vremea aia am fost Încă copii, și asta a fost numai o intenție a Securității. Deci caracter
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vinul ce debita. bucureștiul în 1871 117 121. Astăzi, strada general Gh. Manu; o „casă Filipescu“, devenită apoi proprietatea lui Costică C. Cesianu se află ceva mai departe pe Calea Victoriei, la nr. 151, colț cu strada Sevastopol, precedată de o întinsă grădină cu arbori bătrâni, pe care o putem vedea și astăzi. 122. Palatul lui Gh.Gr. Cantacuzino (Nababul), fruntaș al partidului conservator, construit în 1900, găzduiește astăzi Muzeul Național George Enescu (Calea Victoriei nr. 141). 123. Casa Cerchez, construită de arhitectul Grigore
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în București 32 mii de panglici. Acest empiric și-a câștigat repede o mare popularitate în clasele de jos ale societății; apoi faima lui s-a urcat și în straturile de sus. Atât de puternică este sugestiunea și atât de întinsă era incultura, încât, la cele mai multe consulturi, când cazurile erau desperate, doctorul Drasch trebuia să fie chemat ca un salvator. De cum a venit în București, a tras la Hotelul Avram de sub Dealul Mitropoliei; aci a locuit foarte multă vreme, până ce a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a fost transformată de acesta, mai ales după ce și-a lichidat librăria, în 1874, într-o grădină de pomi fructiferi și de legume care aproviziona cu trufandale piețele de zarzavaturi ale Capitalei; ea se întindea pe o suprafață mult mai întinsă decât parcul Ioanid din zilele noastre, la capătul dinspre centru al străzilor Polonă și Țăranilor (astăzi Aurel Vlaicu). În toamna anului 1871 grădina Braslea din strada Polonă 104, oferea spre vânzare pomi, fructe, viță-de-vie (TEL., 2 septembrie 1871, p. 3
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ca urmare a declarației lui P.P. Carp, Al. Orăscu își va da demisia din funcția de vicepreședinte al Senatului la 21 februarie/4 martie 1876. atunci o mare veselie în cercurile literare. Junimiștii se bucurau atunci de o nepopularitate foarte întinsă.12 În tabăra guvernamentală dezagregarea urmează: se anunță că generalul Florescu a demisionat de la Ministerul de Război 13, apoi la 16 februarie demisionează prințul D. Ghica de la președinția Camerei. Cu toate stăruințele puse de către Lascăr Catargiu în ședința publică, care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
colaborării cu liberalii, care erau adepții unei politici externe mai îndrăznețe, în condițiile generate de agravarea „crizei orientale“. Din afară știrile sunt mai rele: în Bosnia și Herțegovina se prepară o răscoală, în Serbia se fac pregătiri militare pe picior întins. Se află că pe Dunăre trec vapoare rusești cu material de război. Turcii se pregătesc și ei să concentreze trupe pe granițele Serbiei și Muntenegrului.24 În ziua de 16 ianuarie stil nou, Georges Clemenceau, în calitate de președinte al Consiliului Municipal
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
zburând din vârf de munte Se-nalță până-n ceruri și scot țipete crunte. E unul din Balcanuri și din Carpați e altul. Mult repede li-e zborul, mult falnic li e asaltul. Căci se izbesc ca fulgeri la luptă ucigătoare!... Întinsele lor aripi se bat lucind de soare, Ș-a lor cumplite gheare și pliscuri oțelite Își dau loviri de moarte și răni își fac cumplite. Deodată unul cade ucis pe-a noastre lanuri, E vulturul prădalnic din tristele Balcanuri. Și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
gât o frânghie cu care o sugrumă. Apoi servitoarea se duse iarăși sus și chemă grabnic pe doamna Orăscu, spunându-i că domnișoara și-a rupt piciorul. D-na Orăscu alergă, dar când ajunse în gura pimniței, își văzu fiica întinsă jos moartă. Se întoarse repede înapoi, țipând și chemând ajutor, dar servitoarea îi aruncă și ei lațul după gât și cu ajutorul celor doi unguri o târâră în pimniță. 394 bucureștii de altădată 169. Victor-Emmanuel (Vittorio Emmanuele) al II-lea (n.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
rîdem nefiresc de mult. Curenții discuțiilor se schimbau: reci în ședințe, mai ales cînd se desfășurau sub ochiul cuiva de la partid, calzi în afara acestora, ca de pildă la „întîlnirile cu cititorii”, prelungite în casa unui învățător sau profesor cu masă întinsă și vin ales, ori în timpul simpozioanelor și festivalurilor, pentru a fi la înălțimea oaspeților. Pentru mine, om care preferă constanța inconstanței, frecventele schimbări de conduită, trecerile de la gîra-mîra la bruderschafturi, de la bruftuluieli la pupături nu erau o fericire; din contra
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
omagiale sînt o marfă căutată la anumite date din calendar. (Acum, pe agendă sînt cei 55 de ani de la înființarea Partidului Comunist.) Tip cu dexteritate, «tricotează» repede unul și-l trimite la mai multe gazete, unde «băieții» așteaptă cu mîna întinsă și cu gura căscată. Negreșit, o face pentru parale. Însă efectul negativ al unor atari apariții e întrucîtva diminuat de textele sale parodice din numerele de Anul Nou (altă marfă cerută), în care se răsfață aluziile persiflante ori caricatura”. „Nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mine? Ea: To night, maybe! *Întîlnire neașteptată, în dreptul Arhivelor, cu Sandu Rușinoiu, fost coleg de facultate. Figură exotică, de maur, pare puternic ca un hamal. Cum mă vede, îmi face „complimente”: că arăt bine, am roșeață în obraji și pielea întinsă. Plăcut surprins de aceste constatări, îl contrazic moale. Trage cu ochiul și spre chelie, dar despre ea nu zice nimic. El are părul des și cîrlionțat, cărunt la bază și negru la vîrf. E - îmi spune - directorul școlii din VîlceleTg
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de infractori citate sînt cel al Galinei Brejneva, fiica fostului conducător, și cel al soțului ei, Iuri Ciurbanov. Dosarul lor și al complicilor numără 110 volume! Din păcate, articolul nu spune cît de puternică e această mafie, nici cît de întinsă și de adîncă e corupția în straturile populației, nici dacă există vreo șansă de a-i pedepsi pe cei culpabili. Cînd se vor vedea răzbunați cei corecți? Cum ar putea fi stopat un proces de putrefacție fără intervenții dureroase în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
puternic la cap de chiuvetă. și chiar după această lovitură a avut puterea să ne cheme la telefon și să ne spună cu destul calm, cele Întâmplate. A mai făcut după aceea imprudența de a ieși În oraș, În loc să stea Întinsă În pat, ceea ce i-a agravat situația. A doua zi - după ce seara ne dusesem să vedem În ce stare este, am internat-o În spitalul de neurologie, cu diagnostic de hemoragie cerebrală (...) traumatism cranian. După o seară de ședere În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
zice „idem”. În orice caz, săptămânile, zilele și ceasurile nu mai sunt lungi ca În vremurile, tot ale noastre, dar de altă dată. Înainte chiar cu câțiva ani - să zic zece - timpul era generos. Trăgeai de el și se lăsa Întins. Acum a devenit atât de rigid și neîncăpător că mă sperii. Mi s-o fi năzărind numai mie? Cu mult drag, Melanica 763 PAPADIMA, Ovidiu 249 1 București, 26.XI.1972 Mult Stimate Domnule Dimitriu, Primind cu bucurie scrisoarea Dvoastră
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mai aprigi antiunioniști. A fost un om de foarte mare cultură, căsătorit cu Sevastia Ciudin 419. Dar ceea ce vreau să scriu și ce mi s-a părut deosebit, vine acuma. El era mason, șeful masonilor de pe aceste meleaguri, nu știu cât de Întinse. Eu nu cunosc prea mult ce este cu masoneria asta. Dar Ghelemé mi-a spus: „Uită-te pe 416 Avocatul pensionar Constantin (Ticuță) Ghelemé, fost coleg de gimnaziu cu pictorul Aurel Băeșu. Într-o vreme, primar al Fălticenilor. Fiu de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
senzorialitate și veghea constantă a lucidității. „Marea acuitate a universului senzorial”, cum spune Raicu, are În vedere senzorialitatea „inteligent filtrată, cu totul și cu totul alta decât cea vag vibratilă, cețoasă și vaporoasă, aproape caricaturală În insignifianța ei, caracteristică unui Întins sector al literaturii zise feminine”. Balansul Înșelător apatic al așteptării este și pândă răbdătoare În scrutarea proximității și precarităților ei, a penibilității gregare, a umbrelor dinăuntrul și din afara personajelor. Sunt caracteristici vizibile În toate cărțile autoarei, chiar și În realizarea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de toate Gherle bat și bat pe rând Ce le dă ispita-n gând Lanțuri grele, frig și foame Sub măreție de tumult Gerul bate sus pe coame Să zdrobească crez și cult Frământări de veac sub valuri Vâlvătăi pe-ntinsul front Să îngroape zări sub maluri Bat să spargă orizont Bat cu artă, bat pervers Să străluce-n univers Bat s-audă lumea toată Chiar și Horea Cum trosnesc urmași pe roată întregul plai Un plâns de nai Snop de vis
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să le înfrunt sau să fac cale-ntoarsă. Mi-am început investigațiile cu partea de vest, adică cu poarta de vest din apropierea gheretei Paznicului. Am ocolit orașul în sensul acelor de ceasornic. În partea de nord a porții se află câmpii întinse, pline de buruieni crescute până la înălțimea taliei. Adevărul este că-ți poți croi drum printre ele dacă vrei. Am văzut pe câmp cuiburi de păsărele care semănau cu privighetorile. Se înălțau la cer în căutare de mâncare și apoi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
moment dat ne-am trezit cu o stâncă ce părea greu de escaladat. Între timp m-am gândit la Ben Johnson, la cât de frumos călărea în Sfidarea fortăreței, Panglica galbenă, Caravana de la Paz, Rio Grande. Soarele sclipea puternic pe întinsele prerii, norii de un alb imaculat pluteau pe cer de parcă fuseseră trasați cu pensula. Bizonii se adunaseră în vale, fetele apăreau în prag ștergându-și mâinile de șorțurile lor albe. Fluviul curgea liniștit, luminițele tremurau în bătaia vântului, cowboy-ii cântau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Culoarea era roz. Dacă nu coboram de pe bicicletă, Nu mi-era frică. Nu era nici roșie, nici albastră, nici maro, Era cea mai grozavă nuanță de roz. Imediat după ce-a terminat ea de cântat, am ajuns la un platou întins. Se terminase deci urcușul. Am respirat ușurați și am luminat cu lanternele în jur. S-a aplecat și a mai ridicat de jos vreo jumătate de duzină de clame. — Până unde o fi ajuns bunicul tău? — Cred că nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
M-a luat de mână și am sărit peste ultimele gropi. Mi se părea că numărul lipitorilor care se mișcau pe lespede scăzuse considerabil. După ce-am sărit peste cele cinci sau șase gropi, am ajuns iar pe un platou întins. Nu mai erau găuri, nu se mai vedeau lipitori. Cred că o luaseră în direcție opusă în căutare de adăpost. Am scăpat de ce-a fost mai scârbos. Chiar dacă muream acum, măcar nu ne găseam sfârșitul într-o groapă plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
zgomotul apei, noi ne cățăram pe stâlpul ornamental ce se afla în mijlocul șuvoiului. Sus. Tot mai sus. Dacă explicațiile pe care mi le dăduse erau corecte, însemna că partea superioară a turnului devenea un fel de insulă în mijlocul unei mlaștini întinse. Lanterna ei, prinsă de umăr cu o curea, se balansa ciudat, trasând în întuneric figuri geometrice întâmplătoare. Urcam și urcam, fără să-mi dezlipesc privirile de pe lanternă. La un moment dat, am încetat să mai număr treptele. Urcasem vreo sută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
privind peisajul din jurul nostru. Nici unul din noi n-a scos o vorbă. Nu pentru că nu aveam ce ne spune, ci pentru că nu simțeam nevoia să zicem ceva. Am văzut petice de zăpadă înghețată, păsărele cu fructe roșii în ciocuri, porțiuni întinse plantate cu legume de iarnă, câteva copci în râu, coama dealului acoperită de zăpadă. Sufletul îmi era plin de frumusețea peisajului și îmi venea să-l absorb cu fiecare părticică din trupul meu. Până și cerul înnorat părea mult mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]