7,848 matches
-
suprapreț. Toți vor să câștige rapid, pe socoteala celorlalți. Trăim în epidemia talentelor negative: talentul de a fraieri, de a da „țepe“ și „tunuri“, de a te strecura șmecherește, de a „da clasă“, de „a lua fața“, de a te-nvârti. Nici una din aceste metehne nu se poate explica prin proastă organizare, sărăcie, corupție. E mai degrabă adevărat că și proasta organizare, și sărăcia, și corupția sunt rezultatul unui cronic deficit de mândrie națională. Aici e buba, aici ar trebui să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
bogat, capabil mai curând să-și arate banii decât să-i folosească. În loc de urechi are o ghirlandă de celulare, în loc de creier, un iPod. A face afaceri e, pentru el, a fi băiat deștept, a fi șmecher, a ști să te învârți. Vorbește tare oriunde s-ar afla, e convertibil în femei și mașini, face cadouri scumpe și dă bacșișuri grase. Nu-l complexează nimic, nu i e rușine de nimic, nu înțelege ce ai cu el. În general se tunde scurt
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
spatele înainte. Vizitatorul străin observă întotdeauna cu surprindere că tîmplarul japonez taie cu ferăstrăul trăgînd unealta spre sine, nu împingînd-o, cum facem noi, și că la fel folosește și cuțitoaia, numită și cuțit cu două mînere. În Japonia, olarul își învîrte roata cu piciorul stîng în sensul acelor de ceas, spre deosebire de olarul euro pean sau chinez, care o învîrte cu piciorul drept și, în consecință, în sens invers. Căci aceste obiceiuri nu opun doar Japonia și Europa : linia de demarcație trece
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
nu împingînd-o, cum facem noi, și că la fel folosește și cuțitoaia, numită și cuțit cu două mînere. În Japonia, olarul își învîrte roata cu piciorul stîng în sensul acelor de ceas, spre deosebire de olarul euro pean sau chinez, care o învîrte cu piciorul drept și, în consecință, în sens invers. Căci aceste obiceiuri nu opun doar Japonia și Europa : linia de demarcație trece printre Japonia insulară și Asia continentală. Odată cu multe alte elemente ale culturii sale, Japonia a preluat de la China
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
și portughez zio și tio), ceea ce ar lăsa să se presupună că acest tip de rudă ocupa un loc deosebit în constelația familială. Acest loc era atît de important în Evul Mediu încît intriga celor mai multe dintre cîntecele de gestă se învîrte în jurul raporturilor dintre unchiul matern și nepotul ori nepoții săi. Roland este nepotul după mamă al lui Carol cel Mare, la fel cum sînt și Vivien pentru Guillaume d’Orange, Gautier pentru Raoul de Cambrai, Perceval pentru Regele Pescar, Gauvain
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
satul nostru dintre vai, În strai de sărbătoare, Azi joacă fete și flăcăi Cuprinși în horă mare... S-avanta-n jocul strămoșesc, Se-nvart și chiuie cu foc, În vechiul grâi ce-l moștenesc”. De multă vreme-n acest loc... și se învârteau jucători deja pregătiți Pentru tabloul sportiv se arajna ceva pe fundal scenei introducând niște lumini de la primul tabloul. Tabloul sovietic avea pe fundal o pânză făcută de către Croitoru E, pentru pavoazarea clădirii de la raionul UTM, din Rădăuți cu Kremlinul, care
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
românească, ică. A Început cu mecanică pe care Arhimede a dus-o la apogeu cu al său „dați-mi un punct de sprijin ca să răstrorn universul“, cu pârghii și scripeți evident. A continuat cu fizică, prin Heron care a putut Învârti prima turbină de abur doar evaporând - deci un proces fizic - apă. A uzat și de subtilitatea celei mai fine particule controlabilă eficient, prin electronică. Sătul și de asta, omul a căutat noutatea Într’o formă de existență a materiei mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
voi. În fond, e și mama voastră. Iar invitatul vostru la ospăț, acela căruia Îi aruncați deșeul, precum câinelui oasele, devine inițiatorul altei „hore“, paralele. El va sluji de hrană altuia ș.a.m.d. Doar că, dacă fără voi, Natura Învârtea hora doar prin energia solară primită astăzi, În acest caz hora folosește tot energie solară, dar fosilă, fixată cândva În petrol și eliberată de voi din tainițele Naturii. Ceva În plus deci. Natura vă va scăpa și de aceste deșeuri
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
4. Erată Bucuros că am scăpat de grija intervenției de vinerea ce-a trecut, hai să pun - deși nu-l mai Încălzește cu nimic - o floare pe mormântul celui care m’a inspirat, vestitul Barbu Lăutaru. Dar zadarnic m’am Învârtit În jurul acelui invocat de mine monument de arhitectură care este Barnovschi. Noroc că, Înainte ca floarea să se ofilească de tot, am Întâlnit pe cineva, a cărui cunoștință mă onorează. „Nu căta aici, la Barnovschi, ci În vecini, la Zlataust
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
urmează aceeași cale, promovată - păcat că banii (una dintre conotațiile negentropicei valori) susțin degenerarea (entropia adică) - de radioul comercial: reclamă și muzica - mai bine zis zgomotul - zilei. Voi avea timp să ajung la 500? Câtă vreme arealul În care mă Învârt se micșorează, invadat de buruienile economiei de piață?
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tăcere pentru că n-aveam voie să vorbim. Doar noi, nepoții, mai deranjam din când în când tăcerea rândurilor și cumințenia deplasării. La întoarcere acasă, după o masă consistentă, cei mici ne culcam și ne lăsau până la orele amiezii, când bunica învârtea mămăliga. Mai în fiece seară, începând cu orele 18 mă vizita Geta lu’ Stan Cerbu, singura mea prietenă pe ulița Maiei. Era o fată frumoasă, cu un contur al ochilor ușor migdalat, asemenea cadânelor din raiaua<footnote 1. Teritoriu ocupat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
iar băieții erau toți în strai popular, cu cămăși lungi, încinși cu brâu la mijloc și ciubote zdravene care să le facă față bătutei lor înfocate. Foc era pe ringul de dans. Era parcă un vis momentul când băieții le învârteau. Se putea zice că era clipa când tinerele înfloreau din toate punctele de vedere. Și ce vroiam să fiu și eu în locul lor... Asta se întâmpla Duminică seara, dar nu se putea închipui că vreun sătean să lipsească de la slujba
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
o populație de 3.190.000 de locuitori în Basarabia și 5.220 km pătrați și 596.000 de locuitori în Bucovina de Nord. Drama care avea să determine și alte mutații ale teritoriului național începuse. Corbii de pradă se învârteau tot mai amenințători deasupra României și astfel se adevereau cuvintele marelui savant Nicolae Iorga și chemarea lui adresată poporului român cu ceva vreme în urmă: „Ferește-te popor al meu, că mari primejdii ți se pregătesc.” Marea nenorocire, abătută de
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
pe dealul Ramsonului, m-apucă noaptea. N-ai umblat niciunul pe acolo, așa-i ?... o sălbăticie mare ! numai iacă... mă atacă o bandă de hoți, negri ca tuciu, tâlhari de drumul mare. Se uită ei la mine, mă sucesc, mă învârtesc, mă judecă în fel și chip în limba lor... Io, pace bună ! Mă uitam la ei ca mutu. Mă scotocesc ei prin buzunare - tufă ! De unde bani ? Era între ei unu înholbat, negru ca fundul ceaunului și cu buzele răsfrânte... Se
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
acolo sus unde sunt mănăstirile. Nedumerirea scade. Lăsând în urmă satul Kastraki, se merge pe un drum în pantă. Drumul seamănă cu un șarpe uriaș ce se târăște printre râpe, se cațără sus pe dealurile cultivate, puține la număr, se învârte ca-ntr-un dans în jurul stâncilor prăpăstioase galben-verzui și ajunge până în vârf. Urcând pe serpentine, uitându-ne când spre înălțimea mănăstirilor care apăreau după cotituri una câte una, când spre abisul prăpăstiilor amenințătoare, am ajuns la mănăstirea Sfântul Ștefan, prima
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
să coboare, cum s-or fi simțind? Am auzit că pe cei care nu aveau curajul să urce pe scările de funie, îi trăgea în sus cu plasa. Cel care se afla în plasă trăia emoții cumplite când plasa se învârtea de jur-împrejur în aer, în timp de funia trasă de troliu scârția amenințând din clipă în clipă să-l trimită în abis. Îmi închipui prin ce treceau bieții călugări. ─ Simțeau acea transpirație rece dinaintea morții. Am văzut parcă agățate pe
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
-ntrebam. Cumpărăm o sacoșă sau un geamantan. Să mergem la magazine. Iarăși am coborât. Janeta opta pentru o sacoșă sau un săculeț de pânză încăpător pe care-l zărise într-un magazin, dar nu mai știa unde. Ne-am tot învârtit, ne-am tot sucit până a găsit magazinul respectiv, dar ne-am dat seama că astfel de săculeț nu este chiar încăpător. Ce mai încoace- încolo, cumpărăm un geamantan și gata, am decis, ca să terminăm cu umblatul. O fi el
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
în centrul micului univers, aspect deloc neglijabil. Copilul a fost deopotrivă un privilegiat al satului, ca fiu al conului Ghiorghieș, căminarul, dar și unul al universului fabulos al marginilor pline de mister. În felul acesta, lumea a început să se învârtă în jurul său, iar el, marcat și uluit, a străbătut-o cu nesaț. La rândul ei, lumea aceasta l-a ars pe dinlăuntru ca un foc (dureros de dulce) pe care nimeni nu l-a mai putut stinge. Cât privește elementele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și de salcâmii în floare de acasă, de stânca stearpă și de izvorul cu teiul sfânt. Și n-a pornit oricum, ci pe jos, peste 100 de kilometri. Când a ajuns la Ipotești, n-a venit acasă, ci se tot învârtea pe lângă un păr cu pere a lui Nicolai Isăcescu. Maica Fevronia era la noi, tata lipsea d-acasă. Părul lui Isăcescu era pe o coastă, drept în fața caselor noastre și la vreo 150-200 metri depărtare. Maica Fevronia, văzându-l, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
frică să nu-nebunesc. Adesea mă pomeneam că privisem, fără să știu, câte o oră întrea gă-n soare și că ochii mei, orbiți de lumina lui caldă, nu mai puteau distinge nimică, ci un caos vânăt-roșu părea că pirotește și mă-nvârtește mereu, până ce mă trezeam căzut pe iarba câmpului 281. Este aici un amestec ciudat al obiceiului copiilor de a se uita în soare obicei absolut real -, dar și o premoniție a ceea ce avea să vie. Copilăria ipoteșteană este omniprezentă. Poetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Mărul de lângă drum" (1962), onorat cu echivalentul a 60 de salarii medii brute. De necrezut sunt retribuirile lui Sadoveanu, ce se bucura de un venit mediu lunar însumând 47.594 lei, într-o vreme în care salariul celorlalți muritori se învârtea în jurul sumei de 600 lei. Până și moștenitorii scriitorilor decedați, care n-avuseseră când și cum "să se vândă" regimului, primea sume mai mari decât totalul onorariilor încasate de respectivii autori de-a lungul întregii vieți: urmașii lui Caragiale 228
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
într-un capăt bizar de iarnă (1954) când și-a dat duhul "tătucul popoarelor", aveam 14 ani și urletul sirenelor locomotivelor din depoul Ițcani părea a anunța sfârșitul lumii. Mă și miram, cu mintea de copil, că pământul se mai învârte, că soarele totuși răsare, că, de durere, păsările nu cad trăsnite din pom... Anexele documentare ale cărții înfățișează, de-a dreptul incredibil pentru generațiile de acum, reacții ale românilor la moartea "generalissimului" și modul în care erau receptate de "organele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la un ceas de taifas; și mai mult povesteau decât torceau, apoi târziu, când se-ntorceau la bordeiul lor, se căpătau de fiecare dată cu câte ceva de soi, de-ale gurii sau cu câte-o haină. Eu fie că mă învârteam și rămâneam printre ele până târziu, fie că mă urcam după cuptor și mă prefăceam că dorm, stând cu ochii închiși, dar cu urechile ciulite și ascultând eram dornic să aud destăinuirile și istorisirile lor, să mă cufund într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de lup cât un vițel, nu alta! Și îi sticleau ochii-n cap, ca două mărgele de jeratic, încât am simțit un compres de gheață pe șira spinării! Și, cu inima cât un purice m-am tras iute înăuntru. Am învârtit cheia în broască. Și-am tras iute și zăvorul. Profiră! Sai repede că dă lupul peste noi...! Atâta am apucat să strig... Și, dintr-un salt, mă repăd spre găzuțul care ardea pe prichiciul sobei, stâng mucul de lumină care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
vrea să-și vadă fetele ajunse toate cu un rost, la casa lor; apoi a invocat un singur motiv: "pe Vasile, omul meu, n-am cu cine-l înlocui... Și numai dacă m-aș gândi la altul, el s-ar învârti acolo, în cimitirul acela, necunoscut de la Viena... Și s-ar supăra... Și m-ar blestema de nu mi-aș afla odihnă nici pe lumea cealaltă!"... ÎNTÂLNIRE CU SADOVEANU lui Vasile Gh. Popa 1956. Început de octombrie. Auriu. Liniștit. Cald. Munții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]