7,108 matches
-
vorbire ritmică îpoezii), cu voce tare și înceată, citire sacadat îcu pauze între silabe), citire-povestire, cu articularea exagerată și accentuată a fonemelor, citire cu intensificare și apoi descreștere a intensității vocii pe anumite fragmente lingvistice îsilabe, cuvinte, propoziții), citire-povestire în șoaptă îcu articulare foarte clară), citire-povestire cu voce normală. Antrenamentul expresie verbale la surdomuți și dislalici nu trebuie să neglijeze adaptarea conținutului materialului logopedic la interesul cognitiv și la urmărirea dezvoltării intelectuale a logopatului. (22, 184, 228) II.5.2. Principii
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
miroase a femeie. * O carte reprezintă un dublu țipăt: al existenței autorului, acesta dorind să fie văzut, să iasă din anonimatul masei, și al suferinței acestuia, iscată de ceea ce trebuie să îndure. E articularea unui țipăt într-un noian de șoapte. * Posibil scop al existenței: să fii sursa unei valori. E un mod de a te afla în centru. * Conturul existenței personale este dat de compromisul pe care reușim să-l realizăm între necesitate și aspirația noastră către libertate. * Trist este
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a ei): „Sfânta Ana o privi dintrodată prin fum de lumânări și munteanca îngenunche și-i sărută mâna. Stând umilită și cu fruntea plecată, îi dărui năframa, c-un ban de argint legat într-un colț, și-i spuse în șoaptă taina ei”. Totul ca într-o comunicare în același plan, fără semne de ierarhizare, dar și fără a se sugera nici familiaritate, nici cine știe ce formă de respect înghețat: „Îi spuse și visul; și ceru răspuns. I se dădu
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
peste mușuroaie de furnici, păduri pline de păsări kakadu țipătoare, cascade spumoase, precum Elliot Falls, lagune cu ape curate ce bat În nuanțe de albastru smarald, Întinse faleze de gresie albă, bogate În artă aborigenă pe stânca misterioșilor Black Mountains. Șoaptele tainice și Înalte ale vântului se Împletesc cu frunzele, murmurul etern al apusurilor străvezii cu pietrele, peste care curg ape și trec În calea lor fatală, orchestrația aeriană și plină de farmec pe care o alcătuiesc, În miezul Înflăcărat al
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
sufixe, diferențele În statutul social al persoanei care vorbește. O poezie recitată cu patos devine un poem de o muzicalitate gravă, ca la violoncel, vocalele se prelungesc ca Într-un ecou de dumbravă sonoră, consoanele se Înmoaie ca Într-o șoaptă de nostalgie muzicală. Arta de a scrie scoate din fagurul limbii o bună parte din miere, lăsând În arta de a rosti, de a recita, cealaltă parte 711. Numele limbii coreene este hangungmal. Toate marile instituții de cultură sunt tinere
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
birmaneză Într-un șezlong. La acea oră târzie, totul pare adormit, cu excepția motoarelor care pufnesc greoi dislocând munți gigantici de apă, pentru a Înainta pe ruta propusă. Ca din senin, apăru În spatele meu un marinar, care Îngrijorat mă Întrebă În șoaptă dacă mă simt bine sau am pățit ceva?! Dau din cap plictisită, și cu mâna lăsată În jos sugerez că vreau să rămân singură, eu și gândurile mele... Noaptea Își Întinde Încă perdeaua smălțuită de strălucirea puzderiei de steluțe. Acum
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
inima lui. În zadar un preot s-ar sui pe amvon să predice moralul Evangheliei, dacă citirea sau glasul său cel sălbatic și nepotrivit cu marea cuviință a vredniciei sale ar speria pe ascultători sau ar aduce o ispită de șoaptă în lăcașul Domnului. În zadar un învățător pe catedra sa profesorală ar cugeta să arunce sămînța învățăturilor sale în inimile școlarilor săi, dacă pre lîngă al său metod nu ar uni și o limbă sau rostire didactică și deșteptătoare unde
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
urmează firul fatalității, se distrează din plin la Sinaia, dovadă și persistența În sufletul ei a acelei nopți: „Ah! a fost o plăcere ce va rămânea neuitată... Pe lună, cu trăsurile la pas, și deasupra armoniei apelor de munte și șoaptelor pădurii, lăutarii acompaniind Încetinel și d. Mișu cântând menuetul, pe care-l cântă regulat muzica În parc și care-i place atâta lui madam Georgescu!... De aceea, cu sufletul Încărcat de fermecătoare amintiri, seara, la București, când Își face toaleta
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
buzunar legitimația de serviciu pe care scrie mare „Academia Română”, îi spun că realizez un studiu cu privire la istoria și cultura orașului Iași. Nu pare prea convinsă, dar măcar este binevoitoare și mă roagă să aștept un moment. Percep o discuție în șoaptă, nu departe de locul unde mă găsesc. Sunt preluat de o „replică” a directoarei, numai că în varianta brunetă, coafată extrem de laborios, cu bucle și buclișoare ce-i cad deasupra urechilor. Nu pot să nu mă întreb cum de rezistă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la punct un angrenaj perfecționat de autoreglare a întregii culturi spirituale (Culianu, 2005 : 194). Monahia, Trifilia Monahia... Ordinea în jurul crucii Părintelui Arsenie Boca este asigurată de două măicuțe din mănăstire, plus alte surori, toate-n negru sever. Se vorbește în șoaptă, atent, chiar și atunci când ni se spune să stăm „grupați câte doi” și „lumânările și candelele nu mai pot fi aprinse acum, sunt prea multe, dar se va ocupa cineva mai târziu”. Undeva, vizavi de mormântul propriu-zis, arde cu flacără
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
urmă liniștită/ Dulce unda-și alină,/ Și în taină legăna/ Fața lumii înnălbită/ Ce cu ziua se-ngâna...". Astfel apare determinismul ce anunță inițiatului sfârșitul: Când pe malu-i trece noaptea/ Călătorul șuierând,/ Printre papuri când și când/ El aude triste șoapte/ ș-un glas tainic suspinând." În fiecare poem și mai ales în Pasteluri mesajul pare incomplet, conștiința lumii exterioare fiind receptată de organele noastre de simț la nivel mental. Lanțul de asociație nu se sfârșește prin ultimul vers. Subconștientul este
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sugera înalțarea, beatitudinea, împlinirea, extazul mai mult decât celelalte simțuri pe care le poate suplini. Mai mult decât răgazul ce-n flori abate dorul dinadins/ E lacrima și slava tăiate-n sticlă și în necuprins/ În nevedere astre ne-ncetat coroana șoaptei pe frunte mi-o așează;/ Pe-aproape stai, din aripi, am descifrat o rază.// În deget poartă duhul înnobilând neantul pe ochii tăi a prins/ Inelul din metale, clipa măiastrei umbre planetare a-nvins/ Mai mult decât răgazul ce-n
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și răspunde/ că în lut sunt cai destui,/ că murim pe-o coamă mândră/ în tărâmul nimănui// pune-n plic apoi scrisoarea/ și trimite-o la cutie// și așteaptă să-ți sosească/ fiindcă ți-ai trimis-o ție!648. Cu șoapta, cu foșnetul, cu tremurul unei lacrimi, cu freamătul neauzit al unui gând, poetul își compune fundalul meditației sale pe care se proiecterază transfigurate frânturi ale viselor sale, tresăriri ale spiritului său, reflexii și refracții ale mesajului divin. Rostuită ca spirit
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în noi. Dormiți în suflet, amintiri, Cum dorm în scoici marine furtuni și naufragii. Tu, vânt de primăvară ce-n pieptul meu respiri, Adu-mi din codri frunza ce stăpânește fagii, Adu-mi albastrul clopot al apelor ce cresc Și șoaptele de ierburi și tremurul luminii, Și-apoi cândva-ntr-o noapte neștiută, Dă-mi somnul alb pe care-l poartă crinii"686. Dacă e să mă întorc la Freud care analizează prin vis analiza inconștientului în plina sa desfășurare, atunci
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și răspunde/ că în lut sunt cai destui,/ că murim pe-o coamă mândră/ în tărâmul nimănui// pune-n plic apoi scrisoarea/ și trimite-o la cutie// și așteaptă să-ți sosească/ fiindcă ți-ai trimis-o ție!932". Cu șoapta, cu foșnetul, cu tremurul unei lacrimi, cu freamătul neauzit al unui gând, poetul își compune fundalul meditației sale pe care se proiecterază transfigurate frânturi ale viselor sale, tresăriri ale spiritului său, reflexii și refracții ale mesajului divin. Rostuită ca spirit
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la început, nu era decât o dorință conștientă bazată pe o alegere arbitrară și nejustificată. Nu vă gândiți, tenebre, că tremur când cu noapte Îngingeți firmamentul ca un imens prăpăd; Aud, ce- i drept, în juru-mi, pași fără somn, și șoapte, Și simt priviri deasupra-mi făr-ca vreun ochi să văd. Ci Ahriman se teme, cum știe, de Zoroastru; Mai mari veniți, mai dârz e-nțeleptu-n crezul său, Și-n fața măreției cerești pe care astrul O dă profetului bun, pălește zeul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la laboratoarele de software. Columb a relatat În fața regelui și a reginei că Pământul este rotund și a rămas În istorie ca fiind primul care a descoperit așa ceva. Eu m-am Întors acasă și i-am Împărtășit descoperirea mea În șoaptă numai soției. „Scumpo“, i-am destăinuit, „cred că Pământul este plat“. Cum de-am ajuns la o asemenea concluzie? Pot să spun că totul a Început În sala de conferințe a lui Nandan Nilekani, la compania Infosys Technologies Limited. Infosys
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
DE AMBIȚIE Pasiunea noastră pentru televiziune și pentru jocurile video și În rețea ajută la explicarea unei treimi din cel de-al treilea secret murdar, pe care mai mulți directori generali americani, persoane proeminente, mi l-au mărturisit doar În șoaptă. Lucrurile stau În felul următor: când se expediază locuri de muncă În străinătate, nu se economisesc doar 75 de procente cu salariile, ci se obține o creștere a productivității de 100%. Într-un fel, este un lucru ușor de Înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
din țările lor și să apere onoarea civilizației arabe. Când, la câteva luni după 11 septembrie 2001, am vizitat Qatarul, un prieten de acolo - o persoană drăguță, Îndatoritoare și cu vederi liberale, angajat al guvernului qatariot - mi-a Împărtășit, În șoaptă, un lucru care Îl preocupa profund: „Fiul meu de 11 ani crede că Bin Laden este un om bun“. Sunt convins că majoritatea arabilor și musulmanilor din clasa de mijloc nu au sărbătorit moartea celor 3.000 de americani nevinovați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Grăbit, se dezbrăcă și se chirci în pat, trăgându-și plapuma peste cap. Respira ca în urma unei goane. După câteva clipe am auzit zgomot și în alte dormitoare. Veniseră și ceilalți. Ce s-a întâmplat, Marine, l-am întrebat în șoaptă. Măi Virgile, era să fim prinși. Ne-a descoperit poliția. Abia intraserăm în casă; dar Dobrescu, care nu intrase încă, a observat că niște indivizi înconjoară casa. A dat alarma și am reușit să fugim pe o fereastră în curtea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu fratele tău și ai să-i dai și ce i-ai adus de acasă, ca să știe și părinții tăi că, deși nu merită, noi avem o mai mare înțelegere pentru voi decât ei. Apoi i-a spus ceva în șoaptă gardianului. Gardianul m-a dus la vorbitor. Dincolo de plasa dublă a venit fratele meu. În timp ce gardianul se plimba pe intervalul dintre plase, ascultând convorbirea noastră, i-am spus fratelui meu, care împlinea 17 ani: Nu-i neliniști pe părinți! Spune
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pâine, aflată din belșug pe masă. În timpul mesei, un călugăr tânăr, singurul care venise de curând la această Mânăstire, a citit din învățăturile Sfinților Părinți. Pe pereții trapezei erau icoane ale multor sfinți și martiri. Doi dintre săteni angajaseră în șoaptă o mică discuție: Ni mă, zicea unul, văz’tai ce păpuci are Sân Medru în picioare? Da’ păi, că nu-i Sân Medru, mă! Da cine-i, mă? Că-i Sân Giorgiu, mă, că-i pă cal și omoară balaurul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ocupat locurile de jos ale ambelor priciuri, iar câțiva la unul din etaje, completând locurile. Eram 50 de oameni, maximum pentru spațiul camerei, limita la care puteam supraviețui. Gazdele ne urmăreau cu atenție; se observa din expresia fețelor și din șoaptele schimbate mirarea pentru liniștea și ordinea cu care ne împărțeam sălașul. În 5 minute eram așezați și făceam cunoștință. Erau în cameră vreo 4-5 ofițeri, criminali de război, între ei, generalul Mihai Iliescu, comandant militar al Transnistriei în timpul războiului împotriva
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
luat în primire, ridicându-i pe prici și acordându-le primul ajutor: comprese cu apă rece, însoțite de murmurul rugăciunii: „Și ne iartă nouă... precum și noi iertăm...”. Batistele, prosoapele, poalele cămășilor se înfășurau în jurul picioarelor, feselor, brațelor și capetelor. În șoaptă, fiecare era întrebat cine este. Cu zâmbet trist și cu un gest care voia să arate nimicnicia vieții pământești, cel întrebat își spunea numele: Mircea Vulcănescu, Alexandru Constant și Ion Nedelescu; un filosof, un comandant legionar, și un mare ziarist
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
stăm în picioare. Așa am făcut, fiecare acoperea cu pieptul spatele celui din față; îmbrățișarea comună ne ajuta să nu ne prăbușim; suportam doar la picioare frigul betonului. Ne întărea rugăciunea inimii, pe care o rostea fiecare dintre noi în șoaptă, cu capul plecat pe ceafa celuilalt: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Șoptită așa, rugăciunea se făcea auzită din toate inimile într-una și dintr-una în toate, încât și domnul Puiu Teodorescu, și evreul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]