7,211 matches
-
nevoie mare. Eu m-am întors către David. — Vrei, te rog, să vorbești cu Tad și să vezi dacă Vivian e liberă în dimineața asta? — Am să vorbesc cu noul angajat temporar, mi-a zis David. Apoi a continuat în șoaptă. — Tad a zburat din coteț ieri după-amiază. Se pare că Vivian l-a pocnit cu o lampă de birou în cap. Dar Tad n-a fost rănit prea tare. Ceea ce e bine. Am dat din cap. Tad rezistase două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pentru orice vîrstă, un talmeș balmeș, se gîndește. — Numai așa putea să-ți vină ideea asta trăsnită cu gulerașele, îl aude spunînd pe Părințel. — Ciocul mic, îl apostrofează Roja, făcîndu-i semn cu degetul la buze, mai încet, îi recomandă în șoaptă, simțind cum i se strînge inima. Altcineva în locul meu s-ar fi simțit jignit, domnilor, intră în vorbă șoferul, dar din partea mea să știți că n-are de ce să vă fie frică, mi-am dat seama din secunda în care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zice șoferul, mai era un loc în față, le face semn. — Nu-ți face griji, i-o întoarce nepoliticos Curistul, mai bine fii atent la drum și închide de tot stația, mă enervează pîrîiturile, adaugă. E pățit ciripitorul, spune în șoaptă Părințelul, aproape mușcînd din lobul urechii lui Roja, paza bună trece primejdia rea, se gîndește. — Hai că prea le știți pe toate, de parcă voi ați fi ăia curați, picați tocmai în clipa asta de pe altă planetă, spune Curistul. Părințelul citește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un fost tovarăș pe care l-ai urît dintotdeauna, zice Curistul. Și cînd te gîndești că pînă atunci nimeni nu avusese curajul să se atingă nici măcar de un fir de păr de-al lui, remarcă și Părințelul, adăugînd ceva în șoaptă numai pentru sine. Spurcăciunile naibii, se scapă și taximetristul, făcînd un semn cu capul spre doi cerșetori care întind mîna cît timp el așteaptă la semaforul de la Republicii cu Victoriei. Lepădăturilor, a început să le strige, gîndindu-se la adevărații legionari
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Cain? A fost cea mai muzicală revoluție a sfârșitului de secol, Gheretă, Dumnezeu să vă aibă În grijă! Vezi că Înțelegi? Întrebă Donisie obosit. Până și dușmanii... Și Înainte Înțelegeam eu, da' am putut spune ceva? De colindat, numai În șoaptă. Dacă nu venea revoluția ne pierdeam hongul... Și odată cu el folclorul. Ce popor trist am fi fost, domnu' Dionisie, fără doine și cântece de vitejie. Pe când așa, cu totul altfel Îți cade friptana de duminică și sărbători legale. Deci, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
erau seriile prin sindicat. La Întoarcere, Îi aduceau de fiecare dată câte o carte indigestă și două, trei vederi colorate. Șederea la băi le prindea bine. Noaptea, prin peretele subțire al camerei sale, treceau, ca printr-un pâlc de trestii, șoapte, râsete Înfundate și scârțâitul ritmic al patului din dormitor. Într-un târziu, peste toate acestea, venea unificator geamătul prelung, ațâțător și Înfricoșător al unei ființe misterioase care Îi tăia respirația și-i accelera pulsul. Se făcea ghem și Își trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Eleonorei, se trezi cu un picior bine proptit În noul an, și cu celălalt Înnămolit În 1986. Dacă nu ar fi fost destul de Înalt, ar fi fost un om mort. În plus, din amonte, venea peste el un șuvoi de șoapte care treceau prin mai multe limbi europene de mică sau mare circulație, pentru a se opri apoi În lutul bine frământat al unor gemete Întunecate precum ceramica de Cucuteni. 19. Eleonora dansa de una singură pe ritmul unei muzici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
amândouă. Ultima limbistă spuse: — Niet, nein, nu și, în plus, nu sunt genul meu. Îmi azvârli pozele, apoi scuipă pe podea. — Noapte bună, doamnelor, le-am salutat eu și m-am îndreptat spre ușă, urmărit de cuvântul „Dalia“, repetat în șoaptă în spatele meu. La The Dutchess am primit alte două băuturi gratuite, alte douăzeci de priviri ostile și tot atâtea răspunsuri negative, toate pe o tonalitate englezească tipică. Când am intrat în La Verne’s Hideaway, eram pe jumătate trotilat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pact cu Iisusul ei negru, pentru ca animalul să fie bun și gustos. Apropo de frații noștri colorați, cum te-ai simțit când i-ai împușcat pe cioroii ăia doi, Bucky? — Fă-i pe plac, îmi șopti Madeleine. Emmett îi prinse șoapta și chicoti: Da, flăcăule, fă-mi pe plac. De fapt ar trebui să le faci pe plac tuturor bogătașilor care se apropie de vârsta de șaizeci de ani. Ar putea da senilitatea-n ei și poate te confundă cu moștenitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-mi, Emmett! i-am ordonat. Individul dădea apă la șoareci pe umărul falsei lui fiice, iar ea îl mângâia cu de zece ori mai multă tandrețe decât îmi oferise mie vreodată. În cele din urmă tipul reuși să scoată o șoaptă timorată: Nu puteam să-l îndepărtez pe Georgie, pentru că mi-a salvat viața. Ne-am rătăcit de compania noastră și am rămas singuri pe un câmp plin de cadavre. O patrulă germană plecase în recunoaștere și înfigea baioneta în toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a pus să mă strecor sub toate brațele, picioarele și mațele alea și să stau acolo, iar când totul s-a terminat, m-a curățat și mi-a povestit despre America, ca să mă bine dispună. Așa că, vezi, n-am putut... Șoapta lui Emmett se stinse. Madeleine îl mângâie pe umeri și-i ciufuli părul. — Am aflat că filmul porno cu Betty și Linda n-a fost făcut în Tijuana. A avut Georgie vreo legătură cu el? Îmi răspunse Madeleine, iar vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mine s-o cuprind Alăturea de tine, în trup și-n dăruire Și zilei care vine lumina să-i aprind, În goana fără preget, spre vis și fericire... Hipnotice pătrundă a sevelor puteri, Urcând către coroana stejarilor de mâine Cu șoaptele de frunze, căzute în tăceri, Pădurea-n urma noastră, nu știu cui va rămâne... Dă-mi brațul tău de zână, dă-mi calea către rai, Dă-mi gura ta pe lună, în unduiri de valuri Și toarnă-n mine seva din plantele
D?-MI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83769_a_85094]
-
noastră; Adoarme-ntre lintiți undirea, Mi-e ceasul târziu, amintire, Visez cum din ceruri sclipirea Se stinge, pierdută-n privire... Pe aripi nocturne mă duc Hipnotic, în hău, cu părerea, Trecutul încerc să-l seduc Păstrându-mi fecioară durerea... Păgânele șoapte mă ardă Cu focul iubirii pierdute, Privirea, tăișul de bardă, Să-mi toace durerile mute; Să crească în mine tăcerea Așa ca-nainte de-a fi, Că n-am găsit nicăierea Deplină...o sigură zi...
AZI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83749_a_85074]
-
din priză, avea destulă forță să dea din cap, aprobând ce-i sugera, probabil, Getta 2. „Extraordinar! gândi Dromiket 4, pe circuit închis. De unde are acesta curent?” Vru să-l anunțe pe comandantul Felix S 23, care sforăia subțire, dar șoaptele celor doi îl făcură să-și ciulească urechile, orientându-și-le binișor în direcția lor. „Vino cu mine! spunea încet, persuasiv, Getta 2. Ce faci tu în sistemul vostru solar? Îți irosești tinerețea, îți strici piesele, îți mănânci cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vas din Philadelphia în galaxia Alpha. — Și tu unde te-ai născut? — În Alpha. — Da’ mamă ai? — Am. — Și cum o cheamă? — Betta. Da’ cum arată mama ta? Băiatului i se umeziră din nou ochii. — Nu știu cum arată, răspunse el în șoaptă. — De ce? A murit? — N-a murit, dar în galaxia Alpha toate sunt la fel: înalte, blonde și cu ochi albaștri. Și taică-tău cum le deosebește? — Nici el nu le mai deosebește, le confundă - zise suspinând micul Benga - și din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o să-l dau tovarășului meu, și lui îi place, zise Aciobăniței. Mediocrul în vârstă se aplecă spre vecinul lui din dreapta, îi șopti ceva la ureche, iar acesta, la rândul lui, făcu la fel cu vecinul său. Ca urmare a acestor șoapte și murmure neclare întinse în tot hangarul, în fața pământenilor începură să sosească, dați din mână în mână, zeci de ardei iuți. Înaintea acestei emoționante dovezi de simpatie, comandantului Aciobăniței aproape că-i dădură lacrimile. „Măcar dac-am fi avut niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-o. Iar tu ai simțit, poate, că încă mai eram acolo, dincolo de semnele amuțite ale cărții. Ai auzit-o, poate, în muzica numelui meu: prima vocală înaltă și clară, ca atunci când o mamă își cheamă copilul seara; ultima, delicată ca șoaptele secretelor pe pernă, la culcare. Dii-naa. Nimeni nu și-a mai amintit cât de pricepută am fost ca moașă sau cum cântam, cum făceam pâine pentru frații mei niciodată sătui. N-a mai rămas nimic, doar câteva detalii oribile despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
grele, s-a ridicat, apoi a îngenuncheat din nou, tușind. Când m-am apropiat de el, s-a ridicat în picioare și mi-a spus să nu mă apropii de el. - Du-te și spune-le, am zis eu în șoaptă. Eu o să rămân aici și o să țin vulturii la distanță. Am regretat imediat cuvintele care mi-au ieșit din gură. Iosif nu s-a sinchisit să-mi răspundă, dar s-a smucit și a rupt-o la fugă, ca și cum l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a amintit cum furaseră toată pâinea care se făcuse o zi întreagă, o mâncaseră, li se făcuse rău, apoi luaseră și bătaie pentru asta. După alte câteva povești, ne-a cuprins pe toți o toropeală plăcută. Ascultam murmurul turmelor și șoaptele fluviului Jabbok. Și atunci Esau a început să cânte. Tata a zâmbit larg și i s-a alăturat și au cântat tare și într-un fel foarte bărbătesc, un cântec păstoresc necunoscut, care spunea o poveste cu un berbec. Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai bătrân copac care se vedea din cortul mamei. Nu s-au adus ofrande zeilor, dar în timp ce groapa era acoperită cu pământ, suspinele mamelor mele erau mai grăitoare decât orice psalm. Când ne întorceam de la înmormăntare, Zilpa a zis în șoaptă că zeii locului erau porniți împotriva vieții, dar, ca de obicei, mătușa mea nu înțelegea bine semnele. Pentru că servitoarele se umpleau de copii, imediat ce încetau să alăpteze. Chiar și oile și caprele fătau câte doi pui și toți trăiau. Turmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nume era Debora. Bunica le spunea tuturor femeilor care o serveau Debora, în cinstea femeii care fusese doica ei în copilărie și apoi o slujise întreaga viață, oasele ei odihnindu-se sub copacii de la Mamre. Femeile din jurul Bunicii vorbeau în șoaptă și erau îmbrăcate toate în tunici albe, simple. Erau la fel de amabile și distante și m-am obișnuit repede să nu le mai privesc ca pe niște individualități, ci ca pe o unică Debora. După-amiaza a trecut repede cu pregătirile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Tata a venit înaintea lui și a zis „Tată?”, cu o voce gâtuită de lacrimi. Isaac s-a întors către Iacob și și-a desfăcut brațele. Tata l-a îmbrățișat pe bătrân și amândoi au început să plângă. Vorbeau în șoaptă apoi, în timp ce frații mei așteptau să fie prezentați. Mamele mele stăteau mai în spate și schimbau priviri îngrijorate, pentru că mâncarea avea să se usuce și să-și piardă gustul dacă nu era servită cât mai repede. Dar bărbații nu puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
împrejur îmi violează sora în fiecare zi, a tunat Simon. Eu am să permit pângărirea singurei noastre surori, unica fiică a mamei mele? La asta, Iosif a luat o față neîncrezătoare și i-a spus lui Ruben pe jumătate în șoaptă: - Dacă fratele meu e îngrijorat pentru forma penisului cumnatului nostru, să-i spunem tatălui nostru să ceară ca dar de nuntă pielea acestuia. Cu adevărat, hai să cerem ca toți bărbații din Salem să devină ca noi. Hai să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ei că Taweret mă va lua la ea. Săptămâna următoare, am simțit o fluturare ca o aripă de pasăre sub inimă. Am fost ca lovită de trăsnet de iubire pentru ființa pe care o purtam. Am început să vorbesc în șoaptă cu fiul meu nenăscut, când stăteam noaptea în pat, și să-i murmur cântecele copilăriei mele în timp ce măturam sau țeseam. Mă gândeam la copilul meu în timp ce-mi pieptănam părul, când mâncam, dimineața și seara. Visul sângeros cu Shalem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
eu, dar avea mâinile prea mari. Pielea mea era prea întinsă. Fiul meu era prea mare. - Aduceți un cuțit, am zis, aproape țipând. Are nevoie de o deschidere mai mare. Re-nefer a tradus, iar Herya i-a răspuns cu o șoaptă plină de îngrijorare: - Nu e nici un chirurg în casă, fata mea. Re-nefer mi-a explicat. - O să trimitem după unul, dar... Vorbele veneau de foarte departe. Tot ce voiam era să mă eliberez de acel bolovan, să se termine cu agonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]