7,853 matches
-
făcut un copil din flori, Eugen, fratele vitreg al lui Ilici, securist venit în cosciug sigilat din Orientul Mijlociu. În 1940, Alexandru lliescu s-a căsătorit cu Mărită, țiganca din Maramureș sora bună a mamei lui Ion Cioaba din Sibiu, bulibașa țiganilor, cu care a avut doi băieți, frații vitregi ai lui Ilici (Mircea și Crișan - veri primari ai lui Cioaba). Unul a fost atașat militar al României la Moscova, iar celălalt director adjunct la IRSOP Despre Mărită Iliescu, mama de partid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
rămas în U.R.S.S. încă patru ani) iar Măricica decedase, copilul Ion Iliescu a rămas să fie crescut de bunic, Vasili Ivanovici, la Oltenița, pe str. Țigănie (I. H. Rădulescu). De altfel, Iliescu a recunoscut că trăise în copilărie printre țiganii din cartier. Acum este limpede și de ce se întâmplase această. · Ulterior, după ce Alexandru Iliescu a revenit în țară, a fost arestat și a făcut închisoare cu intermitenta, a apărut și un frate vitreg, Eugen, rodul legăturii lui Alexandru cu amantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
număr total de 18.057.074 locuitori: 7,9% maghiari; 4,1% germani; 2,3% ruși; 2% bulgari; 3,2% ruteni și ucraineni; 4% evrei; 0,9% turci; 0,3% cehi și slovaci; 0,3% sârbi, croați, sloveni; 1,5% țigani; 1,6% alte minorități. La Congresul al IV-lea al P.C.d.R. - desfsurat la Cingujevo, lângă Harkov; între 28 iunie și 7 iulie 1928 - se afirmase că în România existau 6 milioane de minoritari. Cum observăm, în numai 3 ani, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Timișoara și Arad, via Polonia. În realitate "Prințul" nu era altul decât romano-sirianul Zaher Iskandarani, supranurnit "Prințul" sau "Regele Banatului", Un protejat (până în 1995) al regimului Iliescu. Rețeaua "Prințului" era una internațională. "Organizația este compusă mai ales din polonezi și țigani români, însărcinați să treacă în mod clandestin, frontieră care separă Polonia de Germania și să comercializeze (drogul n.n.), după ce acesta a fost tranzitat prin Ucraina". Lucrurile au mers bine pînă în 1993, când apare concurență: mafia rusă condusă de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
secție de învățământ al județului. Uneori din comisie mai făcea parte și pretorul de plasă care avea și el un cuvânt de spus în examinarea candidaților. După intrarea trupelor sovietice, pretorul de plasă era un fost „oropsit al vieții”, un țigan de pe la Satul Nou, sat situat între Porcăreț și Valea Hogii, care avea numele de Gogoloi. Acesta urmărea îndeosebi promovarea absolvenților proveniți din etnia lui dar care erau puțini la număr. Prin urmare exigența examinatorilor era diminuată, examenul devenind mai mult
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
adus și o mare neplăcere. La o recreație oarecare, în timp ce intram printre ultimii în clasă, colegul meu de bancă îmi spune că n-am să pot lovi exact în punctul cerut de el. Ținta mea era un nevinovat măgăruș al țiganilor corturari care poposiseră lângă școala noastră aflată la marginea sudică a satului. Caut o piatră potrivită ca formă și greutate, îmi iau avânt și lovesc măgărușul la nas cu o așa viteză, încât acesta înnebunit de durere răgea de mama
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
școala noastră aflată la marginea sudică a satului. Caut o piatră potrivită ca formă și greutate, îmi iau avânt și lovesc măgărușul la nas cu o așa viteză, încât acesta înnebunit de durere răgea de mama focului, alarmând șatra de țigani care a năvălit buluc în clasă spunând învățătoarei că le-am omorât măgarul. Conflictul se rezolvă, dar în clasă se afla și băiatul directorului, care întâmplător lipsea din școală. Acasă, băiatul povestește cu haz despre întâmplare, urmând să-i aducă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nostru, știam că era o nedreptate săvârșită la adresa noastră, dar curând am constatat că vremea aceea din 1950 a impus nedrepte constrângeri pentru toți slujitorii școlii și nu numai. Învățătorii și profesorii erau mutați și plimbați din loc în loc, precum țiganii cu ale lor corturi. Aceasta era politica de stat generală, ca oamenii să nu prindă rădăcini, să nu aibă prieteni și legături prietenești de durată, ca să nu uneltească împotriva orânduirii comuniste... Era vremea apocaliptică a persecuțiilor și a exterminării elitelor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
bățul pentru că am și o poveste adevărată pe care vreau să le-o spun. Le-am reamintit cu emoție despre turnatul la bancă prin care am fost bătut în mod barbar, doar pentru motivul copilăresc al lovirii unui măgăruș al țiganilor corturari care staționau atunci lângă școala copilăriei mele. Cu dragoste față de copii și cu pasiunea de a face din ei oameni adevărați, i-am dirijat cu zâmbetul pe buze și cu sfaturi ce au prins bine tuturor. Chiar și în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
trafic era, dar nu se exagera, adică nu se făceau presiuni, adică nu-l condiționai. S. B.: Micul trafic nu ținea cont de gardul unității. Îmi aduc aminte o fază: era vară și mai săream gardul în Pantelimon, unde aveau țiganii bere pe sub mână, că nu se găsea la liber. Noi aveam sursele noastre. Și țin minte că împreună cu încă trei camarazi ne-am dus la ultimul pat, în fundul dormitorului, și-am desfăcut două sticle. Era bere la litru, în sticle
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
S. B.: Dar a fost culpa subofițerului. El a murit în accident? M. M.: Nu. Am mai avut apoi un atac asupra depozitului de muniție, au furat muniție din depozit. Era un căpitan de transmisiuni, Safta, care trata cu niște țigani problema. Și au venit și au cercetat și iar nu ne-au găsit vinovați. Ne-au găsit că am respectat legea. Am mai avut împușcat un soldat în postul de santinelă. Au dat telefon, într-un minut a ieșit mașina
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
prinseseră prin Gara de Nord. Aveau copii acasă și li se făcuseră dor de ei. Au crezut că vor ajunge să-i vadă și gata, nu li se va întâmpla nimic. Nu percepeau ce înseamnă armata. M. M.: Și cu dezertările astea, țiganii mai ales... S. B.: Da, dar ei abia veniseră, nu depuseseră jurământul, încă nu erau sub incidența regulamentelor militare. Erau necunoscători și speriați, săracii. Și i-au adus acolo, i-au pus la munci, ce să le facă? Dar erau
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
un episod legat de acel moment. Prin '86-'87, m-am mutat de la cămin și mi-am adus familia lângă Gara de Est, într-un bloc nou. Pe scară erau 52 de apartamente. Eu eram ofițer iar ceilalți 51 erau țigani. Eu eram al 52-lea locatar. Da, dar niște țigani cu bani. Ele, florărese, trânteau ușile la taxiuri și scoteau banii din buzunare. Ei, bișnițari, vindeau blugi și alte produse. Când s-au plătit datoriile a căzut piața lor. S.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
am mutat de la cămin și mi-am adus familia lângă Gara de Est, într-un bloc nou. Pe scară erau 52 de apartamente. Eu eram ofițer iar ceilalți 51 erau țigani. Eu eram al 52-lea locatar. Da, dar niște țigani cu bani. Ele, florărese, trânteau ușile la taxiuri și scoteau banii din buzunare. Ei, bișnițari, vindeau blugi și alte produse. Când s-au plătit datoriile a căzut piața lor. S. B.: Cum se explică? M. M.: Ziceau: "Acuma sunt de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
B.: Era toată lumea în poziție de avarie. Dar de-o ciorbă s-a găsit. M. M.: Ne-am dus noi și ne-am băgat și le-am cerut. Deci, nu pot zice nimic altceva decât că populația a fost fantastică. Țiganii de la mine din bloc au venit cu mâncare, acolo. Până ne-am adus din cazarmă bucătărie, mâncare, camioane etc. Până s-a stabilizat situația, că nu-i ardea nimănui de mâncare... Dar, am mai avut o sursă de hrană, totuși
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
M. M.: Îi țineau afară lângă tanc. Primele două-trei zile a fost nenorocire, apoi am descoperit WC-urile din preajmă, la Cina, Athene Palas, Ateneu. În zilele astea nici nu prea am mâncat. Pe 23 sau 24 decembrie au venit țiganii din blocul în care stăteam și mi-au adus de mâncare și portocale și nu mai știu ce. Mai țin minte că peste drum de croitorie lucra un ziarist, parcă la România liberă... S. B.: România liberă era ziarul Frontului
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
en connaisseur asupra chestiunii, un om format la școala unui empirism care nu are nevoie de documentare. „Așa, femeile rabdă mai mult, sunt mai piloase decât barbații. Dintre bărbați, bulgarii întrec pe toți la răbdare ; mai puțin ca toți rabdă țiganii și țigancele mai puțin de cât toate : cum le strângi puțin în corset, «stai că spui, mânca-te-aș !»” Este opinia unui profesionist cu o lungă experiență, prin urmare, dificil de contrazis. Între bărbați și femei diferența se instalează nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de unde ieșeau cu gâtul retezat Am așteptat să se îndepărteze delegația și am apăsat pe clanța unei uși înguste ce da în încăperea cu pricina. Am intrat, înăuntru întuneric beznă. Când m-am mai acomodat cu întunericul, am zărit doi țigani cu câte un cuțit în mână privind la mine înmărmuriți. Într-un târziu, unul mă întreabă: "Bre, ești român?" La răspunsul meu afirmativ, scapă amândoi un "slavă Domnului", explicându-mi că o jumătate de oră înaintea vizitei se defectase instalația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
numerele de înmatriculare ale mașinilor etc. Din istețimea celor "15 mii de specialiști", codul propus și acceptat de România era ROM, care a început să sune trist la un moment dat, românii fiind trecuți sub semnul echivalenței cu romii, respectiv țiganii (nu știu cine a avut ideea cu romii, când ei prin toate țările lumii pe unde sălășluiesc sunt numiți cu cuvinte din familia țigan, care n-are nimic malefic în ea, cum n-au definitoriile etnice turc, tătar, chinez sau albanez. Că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a început să sune trist la un moment dat, românii fiind trecuți sub semnul echivalenței cu romii, respectiv țiganii (nu știu cine a avut ideea cu romii, când ei prin toate țările lumii pe unde sălășluiesc sunt numiți cu cuvinte din familia țigan, care n-are nimic malefic în ea, cum n-au definitoriile etnice turc, tătar, chinez sau albanez. Că unii din etnie au transformat "porecla în renume", asta nu-i vina celor la locul lor și cinstiți). Acum, întrucât se dorea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
timp în armata rusă. Din 1835, scriitorul se stabilește la Iași, unde intră în magistratură. În capitala Moldovei, Alexandru Donici duce o viață activă, împărțindu-se între îndatoririle de magistrat și preocupările literare. În anul 1837, dă tiparului traducerea poemului „Țiganii” de Pușkin, iar în 1840 și 1842 strânge în două plachete fabulele pe care le publicase în diferite reviste ale vremii. În anul 1844 publică, împreună cu prietenul său C. Negruzzi, volumul de „Satire și alte poetice compuneri”, traduse din poetul
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
alăturat. Artista i-a răcnit: „Domnule Măciucă, măcar dumneavoastră sunteți om cu cap. Cum Îi permiteți snobului ăsta, cum bine i-o zic și ziarele, să vină de pe maidanele alea din Niuiorc, unde și-a făcut faima printre hipii și țiganii portoricani, aici la noi, să ne păteze mândria națională? Ne-am vândut țara să punem texte În cuvinte pe care nimeni nu le Înțelege? Dom’le Măciucă, vă știu ca intelectual care ați crezut În dramaturgia românească, cum să lăsați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ne văicărim, protestăm, blestemăm soarta. La voi, vine cu liniște, cu împăcare, o acceptați cu resemnare, ca o eliberare, ca o fatalitate: "Așa mi-a fost scris"... Dacă trăim zi de zi cu ea alături? "Ne obișnuim cu ea ca țiganul cu scânteia", zâmbește Ștefan chinuit. Și... și mare scofală avem de pierdut... Dacă altfel tot nu se poate, ce rost are să zbierăm? Ioane, mă țineam să te întreb, schimbă Ștefan vorba, cum stai cu tălmăcirea "Syntagmei", pravila de legi bizantine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
E plata cu care plătesc vânzătorilor de țară! Să fie tăiați!! Și el arată spre Isaia. El, capul răutăților, pentru "înaltă trădare", să fie ridicat în țeapă la Porțile Cetății! Să iasă în întâmpinarea "Măriei sale Aron Alexandru Vodă!" Gâdea, un țigan mătăhălos, buzat, răsărit ca din pământ, cu săcurea în cumpănă, rânjește fericit și îl înșfacă de gât. Isaia, schimonosit de ură, se zbate, izbucnește într-un hohot isteric: "Salcia"!!! Ai milă!!! urlă Negrilă. Sora se prăbușește la picioarele fratelui, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zona în care am locuit (până în 1973): Căuzași, Calea Văcărești, Dobroteasa mai erau mulți evrei. Treptat, numărul lor s-a împuținat, unii au murit, alții au plecat în Israel, în camerele și apartamentele rămase astfel libere mutându-se, mai ales, țigani. Și în casa de pe Florilor / Procopiu procentul de evrei era la început ridicat: într-un mic apartament în care se intra din gang locuia, singură, doamna Fusman, o femeie în vârstă, bolnavă și posacă, de care îmi era milă. Avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]