6,958 matches
-
sacul de hîrtie, leagă sacul la gură cu o sîrmă și-l ia sub braț. Coborîm împreună treptele, ne oprim în mijlocul încăperii și ne rotim privirea: în tăcerea nopții, punctată de luminile tabloului de comandă, se aud pașii mecanicilor care aștern cartonul gudronat pe acoperiș. Din ușă, Brîndușa ne privește lung, calm. Bună seara, spune ea, înaintînd. Bună seara! îi răspund eu. Vlad spune ceva cu glas scăzut, privind-o fix. Mă bucur că ați reușit! spune Brîndușa cînd ajunge în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care-și ziceau Ana Bezdomnîi, fără casă adică. Multe dintre Anele astea mă plăteau în natură... îmi dă bătrînul un cot, rîzînd înfundat, apoi iese în fugă și se întoarce cu o cutiuță lungă, din celuloid; umezește bucățica de burete așternută în cutiuță, pune crenguța de magnolie peste buretele umed, apoi potrivește încet capacul, uitîndu-se atent dacă nu cumva apasă pe floare. Împachetează cutiuța într-o hîrtie albă și mi-o dă: Să-ți poarte noroc, Mihai! Mulțumesc! La iarnă, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mecanicii secției, sau lenjerie de Lyon ori de Hanovra, arăt eu spre capotul ei, cu etichetă de Hanovra. Livia își strînge din nou cordonul peste mijloc, înnodîndu-și-l încet, cu mișcări lente, ca o părere de rău. Știi, Mihai... Știu! Poți așterne patul și sufla-n cămin, / Eu și fără tine sînt de viscol plin." Versurile sînt ale unuia care a simțit dimensiunea reală a dragostei. La vîrsta noastră, floarea sufletului său se stingea deja, dar lăsa lumii petalele veșnic proaspete, plantase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
demolat și până în 1987 orice urmă a închisorii a fost ștearsă. Osemintele ei au rămas neidentificate și necăutate de nimeni, undeva, sub fundația mallului Sun Plaza, construit în 2010 pe locul fostei închisori Văcărești. Peste trădările de atunci s-a așternut țărâna uitării. Oamenii s-au stins și după cei care au făcut atâta rău au rămas doar niște nume murdare. Însă faptele lor, sau, mai bine spus, ceea ce a fost general uman și repetitiv în abjecțiile comise de ei, asta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mi-e sufletul de înălțat de bucurie de tot ce s’a întâmplat în țară; ar trebui să jubilez, dacă nu te-aș ști pe tine departe, atât de departe. [...] O, Mouetta mea, mult mă tem că anii se vor așterne între noi, că nu te voi mai vedea, mamă, mamă dragă, dulcea mea Monică, Mouettă, Moy, Moicuța, Mica mea... Draga mea, mult iubită. Pe biuroul tatei, de pe care îți scriu, e un taler de lut cu grâu verde, des ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Dar scrisoarea de la Tante Margot ai primit-o? Te rog răspunde mi repede la aceste două întrebări. Lungă conversație de familie cu Măriuca, pe care am invitat-o pentru duminică la prânz. Îți transmite afectuoase salutări. [...] Opt luni s-au așternut peste mine, torturându-mă din zi în zi mai tare; oare câte mă mai așteaptă încă până la sfârșitul calvarului meu matern? [...] Vineri, 7 mai [1948] [...] Iubita mea, e câteodată mai greu de îndurat decât ne-am fi închipuit în ziua
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
oprește în clipa în care îi arăt inelul. Uau. — E al familiei lui Luke, zic. Al bunicii lui. — Am înțeles. Deci... nu e nou? Entuziasmul îi dispare brusc. E frumos... — E... vintage, zic apăsat - și expresia de încântare i se așterne la loc pe chip. — Vintage! Un inel vintage! Ce idee cool! — Felicitări, Becky, zice Christina, șefa mea și îmi zâmbește cu căldură. Sunt sigură că tu și cu Luke veți fi foarte fericiți împreună. — Pot să-l încerc și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
s-ar putea să ne mai întâlnim. Poate-mi vinzi și mie o pereche de pantofi într-o zi. Îmi aruncă un ultim surâs condescendent, își așază mai bine pe umăr geanta Channel și iese din raion. După ce pleacă, se așterne o tăcere generală. Cine mai era și asta? zice în cele din urmă Laurel, care a ieșit din cabină îmbrăcată doar pe jumătate, fără ca eu s-o observ. — E... Alicia Scorpia cu picioare lungi, spun, încă în stare de șoc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și simt cum încep să radiez de plăcere. E o rochie extrem de simplă - dar mă simt fantastic în ea. Și mă face să par subțire de tot! Și pielea parcă îmi strălucește și... Dumnezeule, poate asta e! În magazin se așterne tăcerea. — Simți ceva aici? spune Cynthia, cu mâna la stomac. — Nu... știu! Cred că da! Râd surescitată. Cred că s-ar putea să simt ceva! — Știam eu. Vezi? Când găsești rochia potrivită, pur și simplu ai o revelație. Degeaba îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
le-ai spus. M-am maturizat mult de atunci, zic, străduindu-mă să-mi iau un aer demn. Și am să reglez singură situația. Nu trebuie decât... să stau puțin să mă gândesc cum s-o abordez mai bine. Se așterne o tăcere lungă. Afară, o aud pe Cynthia spunând „Mottoul Dream Dress este: nu îți alegi rochia de mireasă...“ — Ascultă, Bex, spune Suze în cele din urmă. Eu nu pot să hotărăsc pentru tine. Nimeni nu poate. Eu nu vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
înainte să mă întrebi, nu, nu e vorba nici despre droguri. Atunci despre ce anume voiai să vorbim? Își pune cafeaua jos și mă privește îngrijorată. Ce era atât de important că trebuia să bați atâta drum? În dormitor se așterne liniștea. Îmi încleștez degetele pe cană. Acum e momentul. Introducerea a fost făcută. Asta e șansa mea de a mărturisi totul. Să-i spun lui mami despre Plaza. Dacă o fac, acum trebuie să o fac. Înainte de a mai apuca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
taur furios! A fost foarte furioasă! mă corectez în grabă. A fost atât de furioasă, că... i-a plesnit un vas de sânge! — I-a plesnit un vas de sânge? Suze mă privește cu gura căscată. Unde? — În... bărbie. Se așterne tăcerea. Suze rămâne împietrită în mijlocul străzii, și expresia începe să i se schimbe. — Bex... Hai mergem să ne uităm la hăinuțe pentru bebe! zic iute. E magazinașul ăla dulce de tot chiar aici după colț... — Bex, ce se întâmplă? Nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nerăbdare și da, am fost foarte încântată de idee. Dar, dacă Luke nu o vrea... asta e. Renunț, fără nici o părere de rău. Oricum, invitații sunt prietenii tăi, nu ai mei. Nu e orașul meu. Așa că nu-mi pasă. Se așterne din nou tăcerea. O tăcere încordată. Elinor se duce la o servantă și, spre uimirea mea, scoate dintr-un sertar o țigară, pe care o aprinde. Habar n-am avut că fumează! — Dacă vreau, îl pot convinge pe Luke, spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și-l privesc extrem de sincer. Luke, acum e cel mai bun moment să facem asta. Cât încă mai suntem tineri. Înainte să facem copii. Imaginează-ți doar. Noi doi, rătăcind prin lume. Vizitând locuri incredibile. Învățând din alte culturi. Se așterne tăcerea. Luke privește în depărtare, încruntat. — Zici că ai vorbit cu Michael, spune în cele din urmă. Și că el chiar e de acord să... — E mai mult decât de acord. S-a plictisit de moarte la New York, unde n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
simetric cu acesta, încheie un fel de chenar. Plăcut la privit, textul e de o rară acuratețe. Distribuția lui are o uniformitate fără cusur: cardiogramă de om sănătos. Constant și sigur de-a lungul tuturor vîrstelor, ritmul în care mîna așterne cuvintele îți evocă personalitatea corespondentului: un om moderat, comprehensiv, prevenitor; un om de „consonanțe sufletești”. Analiza lexicului (în care revin cuvinte ca „luminos”, „delicat”, „fin”, „afectuos”, „căldură”, „eleganță” etc.) întărește această impresie. Inconfundabilă sub toate aspectele, scrisoarea devine documentul de la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
făcut popularizarea prin afișaj și lămuritorii noștri (subl.ns.), am difuzat bilete pe teren. Am pregătit sala, ornarea sălii și cele necesare pentru manifestație. Am avut o echipă de lozincari (subl.ns.)”. Ajunsă la „Greutăți”, sărmana Maria Wagreich și-a așternut pe hârtia A4 lacrimile obidei În ăst fel: „Tov. nu răspund la ședințe. Absentează chiar și tov. lămuritori” ceea ce, desigur, În opinia raportoarei, era un fapt de o gravitate ieșită din comun, vecină crimei de Înaltă trădare, după ce vreun lector
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
tovarășă nebună de legat. c.i. Noi sîntem „multilaterali”, nu „desăvîrșiți”! „Nota de sesizări” cu caracter „confidențial”, conținea o perlă rară zămislită de cochilia cerebrală a vreunui ziarist zăpăcit de atâta politichie bolnavă. Tov. cenzor A. Iordăchescu a zăpsit-o, așternând pe hârtie următoarele: „În ziarul <<Vremea nouă>> nr.685/8 mai 1970, În articolul <<Partidul Comunist Român - exponent fidel al intereselor Întregului nostru popor>> publicat cu prilejul aniversării creerii (sic!, n.n.) partidului, la un moment dat se spunea: <<Dacă astăzi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
oare mahării de partid de la Consiliul popular județean Vaslui chiar nu știau de aceste interdicții? Ei, granzii locului, mari păstori ai turmei proletare, nu aveau acces la aceste stupide „dispoziții” și „instrucțiuni”?! O altă intervenție, soldată cu rășluirea unui text așternut pe hârtie de un nenea Nimeni pe foaia volantă „Protecția muncii” editată de Inspectoratul de stat pentru protecția muncii și Consiliul județean al sindicatelor Vaslui, interzisese (tot datorită dispozițiilor În vigoare) „...publicarea numărului accidentelor de muncă mortale și a celor
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de Secretariatul CC al PCR privind intensificarea muncii de educație ateistă, materialist științifică a maselor și, confruntîndu-le, am constatat cele ce urmează”. Punct a pus Necula, punct punem și noi dar nu definitiv deoarece dacă el a continuat să-și aștearnă gândurile ateiste pe hârtie, i le vom cita și noi În speranța că În prezent sentimentele față de Cel de Sus să se fi schimbat. Probabil, mai cu frică de Divinitate și mai aplecați spre „Doamne, ferește!”, „Piei, drace!” sau facerea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ci și prin birturi sau restaurante mai de soi dar cum Secu’ voia cu tot dinadinsul să-l Înfunde pe Sofianu, nu mai contau micile detalii. Iată o altă mostră de felul prost În care se cheltuiau banii statului, mostră așternută pe hârtie de informator: „La ora 11,40 a venit cetățeanul (nume șters, n.n.) ca să fie Încadrat la o parohie liberă. După ce pleacă cetățeanul (nume șters, n.n.), (nume șters, n.n.) Îl trimite pe (nume șters, n.n.) să cumpere lichior. După ce
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cu toții obiectivul” și tare am vrea să știm ce au Înțeles ofițerii de Securitate din această conversație de tip șuetă la una mică. h. „Numitul (nume șters, n.n.) joacă pokăr” Aceste frumoase cuvinte, mai ales ultimul greșit ortografiat, au fost așternute pe hârtie la data de 14 mai 1971 de căpitanul Dumitru Nichita și Înmânate șefului său, cu un nume greu lizibil din Întortocheata iscălitură, sub forma unei „Note” ce urma a fi Încopciată la D.U.I. (Dosar de urmărire
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pură ca grasul clasei de ora de gimnastică, Nicolaescu cel din 1967 un tînăr care nu se jura decît pe impactul vizual și care muncea cu energie ca să-l obțină părea să promită lucruri nemaivăzute : ce viață palpitantă ni se așternea înainte pe ecranele țării, ce bătălii, ce faze, ce senzații ne așteptau ! Energia și profesionalismul n-au ținut mult (succesul, da) : acțiunea marca Nicolaescu a ajuns repede să nu se mai deosebească decît prin resursele materiale superioare de jocurile pe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
această regiune a fost numită “Mormântul omului alb”, conducerea Conferinței Generale s-a gândit să nu hotărască numirea cuiva, ci să facă apel la voluntari. Este cineva dintre dumneavoastră care dorește să plece în Insulele Fidji”? Peste cei întrebați se așternu o tăcere apăsătoare. Deodată însă, din ultimul rând, se îndreptă spre președinte un bărbat slab și mic de statură: “Eu voi pleca!” spuse simplu și hotărât acesta. Președintele zâmbi, și îi spuse: “Pentru că singur te-ai oferit, doresc să-ți
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Franța, în munții Alpi, organizat de Paulo Benini-Director ,,Adventist Mission”. La sfârșitul lunii august, deși în România temperaturile erau în jurul a 40 o C, la Bobbio Pellice nu erau mai mult de 8 - 10oC, iar pe vârful munților deja se așternuse zăpada. Doamna Patrizia Geymonat, primarul localității Bobbio Pellice, ne-a făcut o primire foarte frumoasă, la fel ca și pastorul comunității valdenze, care ne-a pus la dispoziție acest temple, bogat în istoria credinței și a sacrificiilor. CAPITOLUL 45 Au
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
speranța în concentrarea atenției creștinilor din Buzău pe promovarea cât mai serioasă de către aceștia a cursurilor gratuite oferite de Institutul de Studii Biblice prin Corespondență "Sola Scriptura". 316 "Cărțile provin de la edituri și tipografii creștine, de la acei scriitori care au așternut pe hârtie gânduri morale, sănătoase și, nu în ultimul rând, conforme cu voia lui Dumnezeu exprimată în Sfânta Scriptură, Cartea Cărților. Pe lângă acest tip de cărți vor fi disponibile cărți educative în domeniul sănătății, reviste, cărți, Biblii ilustrate și o
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]