7,065 matches
-
dată la el. Înăuntru mirosea a sulfină și dușumelele pocneau sub pași. Pe masa scundă Veta a văzut un teanc de cărți groase, cu coperți de piele și câteva ramuri înverzite de salcie, care parcă înveseleau locul. Pe pereți, chiriașul așternuse preșuri colorate și tablouri. Nu mai cunoștea odaia lor rece. Maică-sa o chemase să-i ajute la strânsul rufelor, și ea n-ar mai fi terminat. - Atunci ai dumneata grijă, încheiase domnu Procopie înțelegerea, mai faci curat din când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu batista. - Acu să știi că mă duc de-adevăratelea... §i ieși afară. Cerul era cenușiu de tot. Numai spre răsărit atârna o fișie albă între cioturile salcâmilor arși, ca o americă spălată. O zgură murdară, luată de vânt, se așternuse în curtea lor. Locurile arse fumegau încă și peste toată mahalaua plutea un miros încins de cârpă. Înserarea tristă cuprinsese Cuțarida. Pompierii tot nu plecaseră. Loveau cu târnăcoapele în bârnele fumegânde. Zidarii, cu muierile, stringeau trentele scăpate, pe jumătate pârjolite
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se mai vedeau urmele lucrurilor luate și hârtiile desprinse din pioneze. Pe dușumele, Procopie uitase un caiet cu scoarțe albastre. Simți că i se face frig. Ieși. Afară, soarele de noiembrie, tocit și șters, cădea peste case. Sub streașină se așternuse un strat de frunze roșii de viță sălbatică. Motanii se tăvăleau a dragoste în jarul lor. Câinii se scărpinau de pomi. Intră în casă. Maică-sa spăla, și mirosul de leșie, vechi și cunoscut, îi aduse aminte că are de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
De ce râdeai, mă, ia spune! Iani tremura. - Banii, dă banii, că te tai! i-a strigat Paraschiv. - Ce-ai, bre, cu mine? Du-te la alții mai pricopsiți! - Gura! Să n-aud un cuvînt! Haide, scoate mardeii, fără gălăgie! A așternut cațaonul paralele pe masă. -La scotocit ăl bătrân și prin buzunare. A mai găsit. I-a arătat și el muchea cuțitului: - Îl vezi? Dacă se-aude vreo vorbuliță după ce plecăm, s-a zis cu tine! Bâțâia negustorul de frica morții
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mândria ei de-a fi mireasă o ținea. Care femeie n-ar fi vrut să poarte cununiile? Pe ea n-o dusese hoțul la biserică și nu putea să scape o fericire ca asta. Și parcă de când o prinsese la așternut cu ucenicul, Stăpânul era mai drăgăstos. Nu știa ce să-i mai facă s-o țină în voie. A dat din umeri, uitîndu-se afară. Codoșul se grăbea: - Ce să-i spun? - Eu știu? Sânt în puterea lui Bozoncea, n-am
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gronow nu Își mai găsește cuvintele, cotropit de jenă la amintirea felului În care un ideal, totuși nobil, dandysmul, a putut fi compromis. Cuvinte câtuși de puțin mai blânde pentru ce se Întâmplă În Înalta, dar găunoasa și cinica lume așterne pe hârtie William Hazlitt (1778-1830), eseist strălucit, spirit rebel, apologet al idealurilor Revoluției, adorator al lui Rousseau, intransigent și radical, care nu pregetă să blameze egoismul micii elite, pentru care mizeria celor mulți nu e nici măcar un subiect de conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
banale conversații, ca o recuzită sonoră. Până ca Parisul să adopte un stil englezesc ceva mai consistent trebuie să treacă doar foarte puțin timp. „Frangleza” aiuritoare e Însă deja la mare preț și de bon ton. Chiar și Lady Morgan, așternându-și pe hârtie impresiile din Franța anilor 1829-1830, constată cu uimire că fenomenul dandy nu pare la fel de apreciat ca În Anglia: „Dandy-ul parizian e privit mai degrabă ca o ființă ridicolă decât ca un model”. Deși În al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
trăiește Între cele două războaie la Rapallo, În Italia, scrie, are emisiuni la BBC și, În 1937, e Înnobilat. Prezența lui distinsă, ironia subtilă, finețea spiritului Îl fac dorit pretutindeni. Deși În 1896 declară În Diminuendo că nu va mai așterne nimic pe hârtie pentru că se simte depășit de modă, reîncepe să compună În chiar anul următor, când Îi apare probabil cea mai reușită proză, Ipocritul fericit. Iar mai apoi un roman satiric, Zuleika Dobson (1911), alte numeroase eseuri, portrete, parodii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
e un soare la asfințit; precum astrul ce coboară, e mîndru, fără căldură și plin de melancolie. Dar, vai! Mareea democrației ce cotropește tot și nivelează tot Îi Îneacă pe zi ce trece pe ultimii reprezentanți ai orgoliului omenesc și așterne valuri de uitare pe urmele lăsate de uimitorii mirmidoni. La noi, Întîlnești din ce În ce mai rar un dandy, În vreme ce la vecinii noștri, În Anglia, starea socială și constituția (adevărata constituție, cea care se exprimă prin moravuri) vor mai lăsa multă vreme loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
gratuite și primejdioase, Îi apar ca manifestările naturii sale. Dar cum e vorba altminteri de o societate de aleși, de o asociație monahală, această natură de scriitor apare, de asemenea, ca exercițiul unui sacerdoțiu. Fiecare cuvânt pe care Flaubert Îl așterne pe hârtie este ca un moment din comuniunea Sfinților. Prin el Virgiliu, Rabelais, Cervantes Încep să retrăiască și continuă să scrie cu pana lui; astfel, prin posedarea acestei ciudate Însușiri, predispoziție și totodată sacerdoțiu, natură și funcție sacră, Flaubert este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o coadă de cal minusculă, la spate, iar în jurul gâtului purta o cravată lată, nu prea strânsă, asemenea unui dandy din secolul optsprezece. Nu-i mai lipsea decât un baston cu măciulie de argint pe care să-l răsucească. Își așternu privirea asupra ei, cu ochii de un negru perfect, asemenea semințelor unei plante otrăvitoare. Ea făcu un pas mic în spate, lipindu-se de una dintre biblioteci în timp ce el continuă. — În acest teatru nu tolerăm comportamentul neprofesionist. Melanie ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tot își mânuia bucata de sârmă într-o grabă nebună, strică treaba. Exact când cercelul se desprinse din balama, se repezi să-l prindă cu cealaltă mână, dar nu reuși și-l scăpă prin deschizătură, în hăul de dedesubt. Se așternu o tăcere de groază, marcată numai de un zgomot abia perceptibil de obiect care cade în apă. Cei din grup se uitară unii la alții făcând fețe-fețe. Marie se holba la deschizătura din balama, de parcă nu-i venea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Nu trebuia să se știe, izbucni el, iar buna dispoziție i se risipi pe loc. Dumnezeule, cum mai umblă vorba în locul ăsta! Uite așa se-apucă omul de băutură! Făcu stânga-mprejur și ieși din cameră. În liniștea care se așternu îl auzirăm cum se îndepărtează cu pași repezi, plin de furie, de parcă ar fi călcat în picioare treptele acoperite cu linoleum. Ridicai din sprâncene, gândindu-mă că Ben părea să-și fi încurcat un pic prioritățile. Totuși, îmi părea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Astaghfirullah răsunau în ritmul mătăniilor din chihlimbar pe care degetele lui slabe și cucernice le tot prefirau, neobosite. În jurul predicatorului, patru chipuri bărboase și grave, printre care și cel al lui Mohamed, tatăl meu, patru chipuri prelungi peste care se așternea aceeași neliniște pe care șeicul o întărâta fără milă. — Plecați, porniți în pribegie, lăsați-L pe Dumnezeu să vă îndrume pașii, căci dacă veți accepta să trăiți într-o țară în care sunt batjocorite învățăturile Credinței, în care sunt aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se îndeletnicise cu delicate și bănoase circumcizii, astfel că-și făgăduia să nu pribegească înainte de a fi revândut pe preț bun până la ultimul butuc de viță-de-vie; pentru asta, trebuia să aștepte, căci prea mulți doritori de plecare, grăbiți să se aștearnă la drum, își vindeau ogoarele pe mai nimic, iar cumpărătorii erau în avantaj. — Vreau să-i fac pe blestemații ăștia de rumi să plătească scump, cât mai scump, se justifica el. Astaghfirullah, pe care Hamza îl admirase întotdeauna, voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
devenise cu neputință. Am fost așadar nevoiți să așteptăm câteva luni în regiunea Segelmesse înainte de a ne relua călătoria. ANUL PETRECUT LA TOMBUCTU 911 de la hegira (4 iunie 1505 23 mai 1506) Unchiul părea pe deplin restabilit când ne-am așternut iarăși la drum, la începutul anotimpului răcoros din anul acela, mergând spre Tabelbala, cetatea situată în plin deșert al Numidiei, la trei sute de mile de Atlas și la două sute de mile la sud de Segelmesse, într-un ținut în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
necontenit între ele, dar că nu încearcă niciodată să se extindă dincolo de fruntariile lor. După ce îi vei fi reținut atenția și îi vei fi câștigat stima, vorbește-i despre Mariam, dacă nu cumva ea este deja liberă la ceasul când aștern aceste rânduri. Nu era liberă, după cum mi-a spus Harun, venit la porțile palatului ca să mă întâmpine la sosirea caravanei. Acolo trebuia să încredințez animalele celui însărcinat cu paza cămilelor și să las darurile la căpitanul gărzilor, până la întrevederea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
curtea diwan-ului, un parc mare plin de flori unde am văzut struți alergând. În fața mea, la câțiva pași, am zărit un zid de spahii stând nemișcați pe caii lor cu harnașamentul de ceremonie. Când, deodată, un văl mi s-a așternut parcă peste ochi, urechile au început să-mi țiuie, gâtlejul mi s-a încleștat atât de tare, încât mă simțeam incapabil să rostesc cel mai mic cuvânt. Era oare teama? Era oboseala călătoriei? Sau doar apropierea de sultan? Trecând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era Tumanbay. El se pregătea să scrie paginile cele mai eroice din istoria orașului Cairo. ANUL LUI TUMANBAY 923 de la hegira (24 ianuarie 1517 12 ianuarie 1518) Stăpân peste Cairo, Marele Turc se fudulea, ca și cum ar fi ținut să-și aștearnă umbra de neșters peste fiecare loc sacru, peste fiecare cartier, fiecare poartă, peste orice privire înspăimântată. Înaintea lui, pristavii nu mai conteneau să vestească populației că nu mai avea a se teme de nimic, nici în ce privește viața, nici în ce privește avutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Am descoperit la el același apetit al cunoașterii ca și la vărul lui, aceeași încântare la auzul unor denumiri ca Tombuctu, Fès, Cairo, același respect față de ceea ce ținea de spirit. M-a pus să jur că într-o zi voi așterne în scris istorisirea călătoriilor mele, făgăduind să fie cititorul meu cel mai asiduu. Extrema plăcere pe care mi-a prilejuit-o această conversație n-a diminuat totuși cu nimic profunda mea suspiciune față de propunerea ce-mi fusese făcută. Ca să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Poate n-a existat niciodată.“ — Asta e o nebunie. —E o nebunie. Dar cred că un palestinian s-a gândit că ne face o favoare. Că ne dă o mână de ajutor. Nu cred. —Ai o explicație mai bună? Se așternu o liniște care fu întreruptă în cele din urmă de Amiry. Și mai e și acest comerciant. Acest Aweida, înjunghiat în Ierusalim. Ce poți să-mi spui? Nu prea multe. Se pare că i s-a lipit de trup un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
discheta și pistolul, le pun cu mișcări Încete pe birou și, În câteva fraze, Îi divulg proveniența și Împrejurările În care intrasem În posesia lor. Mă ascultă atent, dar nu peste măsură de mirat. Când termin, În sala Consiliului se așterne o tăcere de câteva secunde. Aștept să spună ceva. N-o face. Mă privește doar cercetător și, parcă, amuzat. Liniștea este Întreruptă de zgomotul discret al unei uși care se deschide undeva, În dreapta mea. - Mai aveai câteva minute și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În ce punct de pe scara timpului se plasa autorul enunțului? Frământam În minte - destul de steril, recunosc - aceste Întrebări când, subit, am avut senzația materială că gândul Îmi Îngheață Într-o revelație năucitoare. Nu, sigur că nu semnificația acelor opt cuvinte așternute neglijent la finalul paginilor care devoalau misterul uciderii templierilor era marea problemă, ci alta. Cu totul alta - cum de nu sesizasem de la Început? Centrul confirma explicit și fără putință de Îndoială că tezaurul Ordinului nu era o legendă. Fabuloasa comoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acum, surpriza: aceleași cuvinte - nici unul În plus, nici unul În minus - apăreau În notațiile lui Noel Corbu din hârtiile pe care le-am găsit acasă, la București. Să nu spui că e o Întâmplare, că sunt cuvinte din cele mai obișnuite, așternute Într-o ordine banală, și că la mijloc ar putea fi o simplă coincidență... - Nu cred În coincidențe, am afirmat-o Întotdeauna și nu m-am Înșelat decât rareori. Alta e Însă problema, stai puțin... Rezultă că Între Noel Corbu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
până acum Înregistraseră un zero absolut la capitolul succese, era suficient ca din aria noastră de investigație să eliminăm zonele ce purtau semnul trecerii lor harnice pe-acolo. Locurile cu pricina nu erau dificil de depistat: straturile groase de praf, așternute din belșug În intervalul de când nimeni nu se mai apropiase de rafturi și nu le mai cercetase conținutul, trebuiau să păstreze urme de deranj recent. E adevărat, la o evaluare ochiometrică, rămâneau destule spații neatinse recent; În raport Însă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]