43,150 matches
-
de coardă ruptă a unui greier beat, jelind amar să fie mântuit fiindcă vioara-n cupe și-a înecat, Renunță să mai scrii și fii-mi prezenta, că-i mov, albastră, verde sau turcoaz, m-am săturat de lungă ta absența și dă-mi, prezent, o sărutare pe obraz! Referință Bibliografica: APEL LA ULTIMELE SENTIMENTE / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1999, Anul VI, 21 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dora Păscu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
APEL LA ULTIMELE SENTIMENTE de DORA PASCU în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375360_a_376689]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ÎNTRE INIMĂ ȘI RAȚIUNE Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2250 din 27 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Absența ta mă lasă fără nume Și mă întreb de-i bine sau e rău, Dar umbra mea e singură în lume, Pe rana ei am scris numele tău. Tu ai semnat durerea ce mă-nvinge, De-acum ești vinovat de
ÎNTRE INIMĂ ŞI RAŢIUNE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375453_a_376782]
-
comunica cu sfera Și își mai aruncă reflexele palide În arcul închis de sub bolta amintirii noastre. O sferă care nu vede , care numai are nici chip, Ca un gând suspendat trezit din vis în vis Unde se clatină că o absență dinamică Sub bolta amintirii noastre , de unde te-a tot păzit. Ascuns în oceanul tăcerilor plin cu uitări Te zbați între vitralii cu nuanțe albastre , Unde gândul meu că un strat de nisip Se depune încă nestingherit . Timpul prăfuit cu tăceri
SUNT SFERA DE SUB BOLTA AMINTIRII NOASTRE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375578_a_376907]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > VĂTAFI DE HIMERE Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2323 din 11 mai 2017 Toate Articolele Autorului în această lună atât de verde ți-ai dilatat conturul prin care îți respir absența porți cu tine tot ce-i al meu mi-ai lăsat doar substanța în care ți-ai inscripționat iubirea aici se află chipul tău adevărat cu nopți și zile pictate în verde și roșu când vătafi de himere cochetam cu
VĂTAFI DE HIMERE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371808_a_373137]
-
ei soacră, lucru la care nici nu se gândea pe atunci, știind că au copilărit de mici împreună ca vecini și fiecare se ținea cu altcineva pe la balurile de la Turtoi. Tușa Floarea fiind ocupată cu orătăniile prin bătătură, profitând de absența ei, s-au dus repede în chiler, au luat putineiul și l-au băgat sub plapuma unde dormea Răducanu și, pe aci ți-e drumul. Au fugit repede să nu fie surprinse asupra faptului de către bătrână. Seara când tânărul preceptor
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > O LACRIMĂ-NTRE PLOI Autor: Lăură Hubati Publicat în: Ediția nr. 1675 din 02 august 2015 Toate Articolele Autorului Agonizanta, sacadând absența O melodie c-un sfârșit banal Suspina ploaia ritmic, consecventă Și-și picura acordul infernal. Răstoarnă norii șoaptele lichide. Neliniști vin spre mine amalgam Și-n jocul vag al pânzelor fluide Himeric pare că te văd la geam. Dar tu
O LACRIMĂ-NTRE PLOI de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372056_a_373385]
-
și de aranjarea casei din care lipsise atâta, încât i se părea că trecuse un car de vreme... * ...Acestea fuseseră primele constatări ale doamnei Violeta, soția lui Gheorghe Neșu, reîntoarsă acasă după mai bine de o lună de zile de absență forțată, care mersese să aibă grijă de casa și de gospodăria soacrei, într-un sat de la marginea județului. Poate că nu era chiar așa de multă dezordine, dar aceasta era percepția pe care o avea acum, în casa ei, supărată
PARTEA A CINCIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372062_a_373391]
-
pe care-l vede mai frumos, ales pe gustul ei, care se arată atent și îngăduitor, cu toate inepțiile debitate de el și de ea, în discuțiile când rămân singuri, de care, bineînțeles, nu-și dau seama. Uneori, profitând de absența soțului plecat din localitate pentru mai mult timp cu sarcini de serviciu, lăsată cu toate grijile gospodăriei pe cap și știindu-se apăsată de singurătatea în care stă, în urma unor îndelungi meditații acceptă o întâlnire intimă, convinsă fiind că este
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372057_a_373386]
-
ele dorită, că era plătită mai bine. * Frumoasă ca ziua de afară era și tânăra funcționară Marieta, care, de câteva săptămâni, era singură în oraș, soțul ei fiind plecat într-o misiune de lungă durată și departe de domiciliul conjugal. Absența bărbatului îi crea posibilitatea să lucreze prelungit așa cum dorea organul de control, care uneori stătea până seara târziu, buchisând prin hârtiile îndosariate. Cu două săptămâni înainte de control, Marieta primise o scrisoare destul de patetică, prin care bărbatul său îi transmitea „dragoste
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372057_a_373386]
-
care e sediul sensurilor, anume Dumnezeu. Problemele, sensurile, frământările omului? Ele există dar numai în sfera divină, în logica supremă a lui Dumnezeu. Condiția elevată la care însă, din păcate omul care a atins-o e nevoit să constate doar absența rosturilor, adică nimic alceva decât, vorba Ecleziastului, zădărnicii. Altfel spus: există rațiunea banală a plăcerilor ieftine, există rațiunea superioară a neplăcerilor și în fine logica divinului, care nu e abordabilă rațiunii umane, căci e o super-rațiune, dar care justifică, încununează
ŞTEFAN POPA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372359_a_373688]
-
ales dacă ea este cea care l-a construit înainte ca Domnul să-i cunoască fiecare mișcare oricum lumea umană seamănă perfect cu cea animală se ucid pruncii bolnavi lent cu inteligența diavolului nu neapărat cu violență. mai mult prin absență și mor prunci nenumărați mai mor oameni tineri am văzut cum cad la fel ca brazii și ca toți copacii tăiați tot de oameni am văzut cum numără furtunile copacii acela cade acela nu cade și totuși pe mulți îi
CARAGHIOASĂ LUME de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372373_a_373702]
-
despărți Euharistia de comunitate. Preotul se plasează (aici, în acest context) într-o relație deasupra comunității. La Conciliul II Vatican s-a făcut un efort de a se depăși această separație, dispunându-se să nu se mai facă Liturghie în absența credincioșilor. Conform doctrinei catolice Iisus Hristos se aduce jertfă numai prin preot, nu și prin comunitate. Totul se petrece pentru comunitate, dar nu prin comunitate, ci deasupra ei. Comunitatea nu-și adaugă jertfa ei la jertfa lui Iisus Hristos. Nu
DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
-
cu chef de arțag. Ceva o supăra pe ea, nu doar micile incidente de la masa lor, altfel nu era atât de indispusă. Poate se așteptase la un cadou mai deosebit adus de soț din capitala Cehiei după două săptămâni de absență din patul matrimonial. Și-ar fi dorit să-i aducă măcar un șirag de mărgele viu colorate, încrustate cu cristale Swarovski, însă el i-a adus o capă din blană de vulpe polară. Mai avea un guler în garderobă. Cei
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
sine, ci simbolul lui, al rodului care pornește de la sămânță. Căci, întocmai aceasta avizează evenimentul: o însămânțare de folosință, considerată de către preoți și o parte majoritară a populației Buhușiului, a împrejurimilor și nu numai, calea, unda păcii împotriva încrâncenării, detașării, absenței, răcelei interumane. În raport cu viața măcinată până peste puterea răbdării umane, de sărăcia ce sporește în mulțime, proporțional cu mărirea averii în mod inimaginabil, nejustificabil și opulent, a unei părți sociale consacrate după 1989, închinarea e alternativa Bisericii. La procesiunea religioasă
ÎNSOŢIRE, MĂRTURISIRE, CHEMARE LA ÎNFRĂŢIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372863_a_374192]
-
cu un titlu enigmatic și incitant: Viața între zero și unu (Editura Eubeea). Ce vrea să ne spună acest titlu original, frapant, provocator? Din câte cred, și cum probează textul, el dă definiția ontologică a temei, a arhitemei: viața între absență și prezență infimă, viața nedesăvârșită, în curs de constituire, incompletă, poate chiar strivită, cvasi-anulată. Viața în primele clipe ale genezei, dacă nu cumva chiar, paradoxal, viața pregenezică. Altfel zis, viața nimicită, mai întâi, aproape cu desăvârșire, și încercând, apoi, să
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
un moment dat, adică în decembrie 1989. Până atunci, însă, până când autismul ghetoului nu se va nărui, printr-o schimbare radicală a perspectivei, orice dorință, orice intenție de configurare a unei comunități nu are sorți de izbândă. Explicația constă în absența unui Centru spiritual (Biserica), fără de care nu este de conceput, și de realizat, o structură socială viabilă și armonioasă. Lumea ghetoului are înfățișarea unei materii vii pluricelulare, care nu poate deveni organism. Materia e moartă fără Spirit. Inter-relaționarea “celulelor”, a
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
și deschiderea sufletului și a minții spre alte zări, spre lumină, așa cum ne lasă a bănui finalul cărții. În condițiile acestea, este nu doar posibilă, ci și necesară o lectură metafizică a romanului. Ea va analiza tabloul unei lumi despiritualizate: absența Centrului, retragerea harului, deruta, rătăcirea, idolatria măruntă, materialitatea grea, apăsătoare, instinctuală, pesimismul, tristețea fără leac, năzuința nedeslușită spre o identitate pierdută, spre un statut de ființă creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, ființă incompletă acum, mutilată de o viziune
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
1990 realizează primul disc la Casa de Discuri „Electrecord” cu înregistrări la Radio București; în 1992 este laureat în „Topul tinerilor interpreți de muzică populară”, organizat de Radio România; în 1996 participă la reînființarea la Bistrița, după șase ani de absență, a Ansamblului Folcloric Profesionist „Dor Transilvan” redenumit cu titulatura ce datează până azi, „Dor Românesc”; în 1996 este laureat al unor numeroase concursuri și festivaluri folclorice de interpretare muzicală și efectuează înregistrări la Radio, la diferite Case de producție muzicală
ALEXANDRU PUGNA. ARTIST NĂSĂUDEAN, PATRIOT ROMÂN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372937_a_374266]
-
și cu toata ființa.” Spune poetul, așadar, îndemnându-și iubita la meditație în ton liric învăluitor, cald, simplu, dar tocmai prin aceste caracteristici, emoționant. “nu închide pleoapele s-ar putea să atingi mai mult decât vor ochii tăi să cuprindă” Absență Adresivitatea este intimă într-un dialog cu persoana iubită, un dialog care ține oniric o stare de continuă dragoste, depărtarea fiind chiar motivația acestei apropieri între ființele care se iubesc. Ajung la mitul androginului lui Platon din Banchetul, preluat de
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
în echilibristica și compensarea eventualelor sinusoide contemplative. “tu îți dorești balade pentru eternitate și dimineți interzise există doar păsări cu nume de piatră ocazional orizontale arcade.” Aplecare Iar mitul androginului reîntregit duce finalizarea iubirii ca apropiere ideatică, eternizată, absolutizată, singurătatea, absența ființei iubite fiind doar o îndurerare pasageră, pentru că.... “E bine, spui, că mă iubești la fel. Deschide larg fereastra, să mă doară Îmbrățișarea ta, cum face el Și-am să te cred, la fel, ca-ntâia oară.” April Sentimentul singurătății
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
pasăre? Cine ar mai fi pom? Cine ar mai fi apă? Cine mai moare?" Cine? Limitarea impusă genetic face ca statutul minimal al omului, deși nerecunoscut, deși nădăjduit un finit temporar, să ducă la înțelegerea verbului „a fi”, segmentată. “în absența finitului tăiem sensurile din verbul a fi într-un segment de cuvânt” Fără sens Periplul ar putea continua cu fiecare poezie în parte pentru că în fiecare poezie, deși atât de diferită ca abordare lirică, există un fir continuu care leagă
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
chiar lângă noi, oricine poate accede la ea cu condiția să-și ridice ochii din pământ și să-și dorească să atingă intangibila stea. Însă nici o meserie, oricare ar fi ea pe lumea asta, nu se poate practica bine în absența unui sistem de valori, în absența unui sistem moral sau în absența unui orizont umanist. Până și oamenii care, din păcate, nu resimt nevoia culturii, dacă sunt invitați la un spectacol, devin un public statornic, încântat sau critic. Este ceea ce
TEATRUL DEVEAN LA MOMENT ANIVERSAR (FRAGMENT) de ISABELA HAȘA în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371023_a_372352]
-
la ea cu condiția să-și ridice ochii din pământ și să-și dorească să atingă intangibila stea. Însă nici o meserie, oricare ar fi ea pe lumea asta, nu se poate practica bine în absența unui sistem de valori, în absența unui sistem moral sau în absența unui orizont umanist. Până și oamenii care, din păcate, nu resimt nevoia culturii, dacă sunt invitați la un spectacol, devin un public statornic, încântat sau critic. Este ceea ce așteptăm cu bucurie și cu speranță
TEATRUL DEVEAN LA MOMENT ANIVERSAR (FRAGMENT) de ISABELA HAȘA în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371023_a_372352]
-
ridice ochii din pământ și să-și dorească să atingă intangibila stea. Însă nici o meserie, oricare ar fi ea pe lumea asta, nu se poate practica bine în absența unui sistem de valori, în absența unui sistem moral sau în absența unui orizont umanist. Până și oamenii care, din păcate, nu resimt nevoia culturii, dacă sunt invitați la un spectacol, devin un public statornic, încântat sau critic. Este ceea ce așteptăm cu bucurie și cu speranță de la Măria Sa Spectatorul! Un spectacol moare
TEATRUL DEVEAN LA MOMENT ANIVERSAR (FRAGMENT) de ISABELA HAȘA în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371023_a_372352]
-
studenției mele au fost “Craii de Curtea Veche” și „Cronica de familie”, prima a lui Mateiu Caragiale și ultima a lui Petru Dumitriu. Ambele vorbesc despre o lume care s-a stins de mult, ce se distingea prin personalitate și absența timidității. O lume care știa să se consume, neacceptând să fie consumată de banal. Amintirile mele s-au născut întotdeauna toamna și poartă în ele imaginea unei florărese ce vindea la intrarea în Grădina Icoanei, crizanteme și tufănele smălțuite în
LUMEA DE ATUNCI... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371261_a_372590]