7,862 matches
-
nu atât pentru istoria ideilor elitiste produse în laboratoarele intelectuale ale revistelor culturale în care se experimentează noi formule ideaționale, cât mai ales pentru ideile standardizate și difuzate masiv în corpul social prin intermediul sistemului educațional. Am răscolit mai ales în adâncurile aluviunilor depuse pe fundul albiei, fără a ignora cu desăvârșire și analiza curentelor de idei responsabile de acest proces de colmatare a memoriei istorice oficiale. Între ezoterismul elitist și exoterismul popular, lucrarea de față a optat decisiv pentru cel de-
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu cultura han, în felul următor: "Etnia mongolă, asemenea unei viituri năvalnice, unui imens puhoi, s-a revărsat din stepele de la nord de marele deșert Gobi și s-a aruncat nestăvilit în cursul molcom al culturii han, răscolindu-l până în adâncuri și, până la urmă, contopindu-se cu el"8. Cea mai mare realizare în politica externă a dinastiei mongole Yuan este considerată și azi realizarea de comunicații pe întregul continent euroasiatic, practic de la Marea Galbenă până la Dunăre și Marea Mediterană; a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
sau mazdeism, budism și islam în diferite perioade ale istoriei sale lungi. Zoroastru, fondatorul mazdeismului, a propus spre considerare religia sa la Balkh, în nordul Afganistanului, cunoscut în acele vremuri sub numele de Bakhdi, capitala unui important regat arian din adâncurile istoriei, condus de regele Bactrian Vishtasada. Influența mazdeismului s-a răspândit în lung și lat înainte de Vishtasada și devenise religia de stat a Persiei antice. În jurul anului 500 î.Hr., țara a fost inclusă în imperiul lui Darius, care a extins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
călări, care la vederea unui străin schițau un "buenos dias gracias", la care eu și colegii mei răspundeam cu aceleași cuvinte, spre satisfacția tuturor celor prezenți; am văzut recolte de porumb de o înălțime a omului călare, de jos din adâncul vulcanului stins îi vedeam pe cei de sus având dimensiunea degetului mic de la mână. La întoarcerea din adâncul munților, ne-am oprit la Ecuador cota zero (0), care traversează țara, de unde și numele acesteia; micile depresiuni sunt bine populate, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
cu aceleași cuvinte, spre satisfacția tuturor celor prezenți; am văzut recolte de porumb de o înălțime a omului călare, de jos din adâncul vulcanului stins îi vedeam pe cei de sus având dimensiunea degetului mic de la mână. La întoarcerea din adâncul munților, ne-am oprit la Ecuador cota zero (0), care traversează țara, de unde și numele acesteia; micile depresiuni sunt bine populate, așa cum am constatat în cazul prezentat mai sus. Partea de Nord din Arhipelagul Colon (Galapagos) a fost clasificat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
o valoare inestimabilă. După primul meu contact la București cu șef- rabinul Rosen s-a dezvoltat, în decursul anilor, o relație călduroasă de stimă reciprocă, care s-a fortificat în urma unor întâlniri la Ierusalim, la Bruxelles și la Paris. Spre adâncul meu regret, activitatea binecuvântată a acestui evreu eminent a ajuns să fie pângărită de calomnii răspândite de gurile murdare ale unor josnici defăimători. La data de 1 octombrie 1950 m-am prezentat la cursul inaugural al anului I de la Facultatea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
mai jos nu se mai putea. Foametea, dragul tatii, înseamnă adesea moarte. Dar există ceva și mai oribil decît moartea. Ce anume, tataie? Cu ochii umbriți de lacrimi, Gheorghe privește peste capul copilului undeva, în văzduhurile nemărginite, undeva, poate, în adîncurile sufletului lui. Încearcă să spună ceva și se oprește în mod neașteptat. Ce anume, tataie? repetă copilul. Mihăiță, bre, cum să-ți spun eu... Gheorghe era sigur că nu va fi înțeles și i se pare inutil să încerce o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
productivitatea muncii și, mai ales, de om pentru care timpul este infinit și nu grăbește nicicum efemerele existențe umane. Ce aștept eu oare să văd în truda grădinarului? Ce mă determină să privesc atent fiecare bucată despicată din buturugă? În adîncul sufletului meu, am o vagă speranță ca pe o parte desprinsă să văd un semn de la Dumnezeu. Poate un vag contur a lui Isus Hristos sau, poate, măcar pentru semnul crucii. S-a întîmplat de cîteva ori la noi, în România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
adoarme vigilența celuilalt și s-au atacat simultan, pe cînd cei doi se pupau la Villa Blanca, beți criță. Pedro Horroroso i-a rupt jugulara lui Alfonso cu dinții, cînd a aflat că cele patru nave ale sale zac în adîncurile mării. Oamenii lui Alonso l-au prins și l-au torturat chiar aici, pe această terasă. Briza îmi redă fidel vuietul bătăliei navale, strigătele de victorie și horcăitul morții. Pe aici, prin aceste locuri, mila n-a ajuns nici pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îndrăznit să revină reparatorul la locuința Mioarei. Señora... trusa de scule... Poftim în casă, spune oarecum veselă Mioara. Dar... (face semn la cap), nu-i aici? Zulueta Zulueta obosește repede. Ochii mari, cu un alb imaculat te sfredelesc parcă în adîncul sufletului. Povestește încet și se străduiește să pronunțe corect cuvintele în spaniolă. Uită uneori și atunci intervin ferm. Nu mai sînt "fóforo", domnule. Ce ai spus? Nu mai sînt "fóforo". Nu înțeleg și atunci îmi arată o cutie de chibrituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
găsești niciunde numele meu. Eu sunt Spiritul domnesc. M-am născut din fărâmele de cuget și spirit voievodal. Din inima celor ce au înălțat aceste rugi întru slavă și pomenire. Si pentru că văzut-am la tine tragere de inimă către adânc de istorie - întru cunoaștere - am hotărât să te îndrum pe căile adevărului...Urmează-mă! Nu m-am putut împotrivi sau mai degrabă nu voiam acest lucru. Sigur însă, în adâncul sufletului meu așteptam o asemenea întâlnire. În clipa următoare am
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Si pentru că văzut-am la tine tragere de inimă către adânc de istorie - întru cunoaștere - am hotărât să te îndrum pe căile adevărului...Urmează-mă! Nu m-am putut împotrivi sau mai degrabă nu voiam acest lucru. Sigur însă, în adâncul sufletului meu așteptam o asemenea întâlnire. În clipa următoare am simțit atingerea unei mâini și, fără voia mea, pașii au pornit pe urmele chipului de fum și a glasului de bucium...Am să te port pe căile urmate de bunii
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
sunt legat de acest sat și...îl simt permanent în starea mea, în sufletul meu, în cât am scris și un imn, atât de Podișul Moldovei cât și de satul meu natal. Acest imn închinat Pungeștilor, este o chemare din adâncul sufletului meu pentru a veni niște investitori, sau...statul să suporte niște cheltuieli pe care țăranul nu le poate face, puterea lui a fost luată tot de stat, la colectivizare și, din cauza aceasta, țăranul nu mai poate produce ce-a
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
poate supraviețui interior în condiția unei sociabilități perpetue. Sfârșești, inevitabil, prin a-ți pierde chipul, prin a deveni un ins statistic. Orice om are nevoie (chiar când nu-și mai dă seama) de episodul nutritiv al unei confruntări solitare cu adâncul și cu înaltul său, cu terorile sale, cu portretul său, cu unicitatea destinului său. Nu întâmplător, în închisorile Chinei comuniste, una din torturile cele mai redutabile era anularea completă a singurătății: condamnatul era, clipă de clipă, însoțit (de fapt încolțit
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sărăcire, uscăciune și lipsă. Să ne gîndim la grija plină de delicatețe pe care o avem pentru Moș Crăciun, la măsurile de precauție și sacrificiile pe care le acceptăm ca să-i păstrăm prestigiul neștirbit în fața copiilor. Nu-i așa că în adîncul nostru rămîne mereu trează dorința de a crede, oricît de puțin, într-o generozitate fără control, într-o bunătate fără gînduri ascunse ; într-un scurt interval în care sînt suspendate orice teamă, orice invidie și orice amărăciune ? Probabil că nu
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
puteau găzdui o mulțime de invitați. O povestire indigenă ce datează din secolul al XIX lea menționează o reuniune în cursul căreia vatra din mijlocul sălii a fost brusc inundată, ca la sfîrșitul Amurgului zeilor, de o apă venită din adîncuri. Un cetaceu în mărime naturală s-a ivit la suprafață și s-a scuturat, lansînd jeturi de apă prin orificiul din vîrful capului. Apoi s-a scufundat, apa a dispărut și pe solul refăcut s-a putut aprinde iar focul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
miturile). Deși mitul lui Narcis invocă tema nostalgiei, tema neînțelegerii este și ea prezentă. Să vedem cum istorisește Ovidiu, în cartea a treia a Metamorfozelor, povestea lui Echo și a lui Narcis. Îndrăgostită nebunește, nimfa îl urmează pe Narcis în adîncul codrilor. Este însă incapabilă să ia inițiativa, căci Junona, ca să o pedepsească pentru că încercase să o distragă cu flecăreli în timp ce Jupiter umbla după aventuri galante, o osîndise să nu poată nici să vorbească prima, nici să tacă atunci cînd cineva
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
cînd cursul existenței lor este serios perturbat. În interiorul lor se dezvăluie dintr-odată proprietăți latente, uneori vestigii ale unei stări vechi ce reapare atunci cînd era considerată dispărută, alteori mereu actuale, dar în mod normal invizibile deoarece sînt îngropate în adîncurile structurii sociale. Deseori, de altfel, ele sînt și una, și alta. Îmi spuneam aceste lucruri cu cîteva luni în urmă citind în presă textul intervenției contelui Spencer la funeraliile surorii sale, prințesa Diana. În modul cel mai neașteptat, cuvintele sale
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Serviciul Mecanic șef de la colosul industrial Progresul Brăila a fost condus de Iliese Trifan. La Concernul Bayer a lucrat ca inginer proiectant în instalații și aparate pentru industria chimică, Motoc Dorel. Ce conțin măruntaiele pământului și ce zăcăminte sunt în adâncurile sale, ne poate spune Șerban Teodor, care a lucrat ca geolog la cea mai mare mină de uraniu din munții Apuseni, la Stei, mină Doctor Petru Groza. Trustul de Construcții Industriale Iași, care a realizat marea majoritate a obiectivelor industriale
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
mergând cu tatăl la muncă, copii auzeau: “Muncesc pentru copii mei. Totul va rămâne lor. Vreau ca ei să aibă tot ce le trebuie, să nu ducă lipsă, să se uite la alții care au.” Aceste cuvinte erau izvorâte din adâncul sufletului; fiind orfan, învățătorul Marcu Ioan nu s-a putut bucura de dragostea și ajutorul părintesc. În apropierea casei, învățătorul Ioan Marcu avea să sădească și să altoiască pomi fructiferi, care în câțiva ani avea să devină o livadă frumoasă
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
Vasile Antal, părintele Sebastian Popescu și alții, au săvârșit Slujba Învierii. O Înviere similară, în care sfredelele erau folosite pe post de clopote, a avut loc și la mina Cavnic, făcându-l pe preotul Liviu Brânzaș să exclame: „Aici, în adâncul acestei catacombe, cu întunericul ei copleșitor, răsare o rază de lumină, de care nu te poți împărtăși nicicând și nicăieri în altă parte. Raza din catacombă. A meritat să suporți toate chinurile de până acum, numai să te învrednicești de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
dublul său, duzina - de ouă, de exemplu - adică cheltuiala. În schimb, chinezii au găsit că antiteza e aparentă, căci 5 sunt elementele - filosofice - ce alcătuiesc lumea, dar 12 anii ce rostuiesc ciclurile după care ea trăiește. Vița adoră piatra, În adâncul solului. La fel iedera, dar pe aceea a zidului pe care ea se cațără. Și ambele o sfărâmă, ilustrând o „imperfecțiune“a Naturii. Cu ghilimele căci, entropizare fiind, acest efect al vieții plantei respectă o inexorabilă lege a Naturii. Din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
propriu, și sărim calul. Și mă Întreb, atunci când un proaspăt proprietar de pădure doboară un arbore: știe, nu că și-a ucis propriul frate, dar că a dezechilibrat o lume? Cum? Să privim un munte, care-și află antiteza În adâncul mării. Îl transformăm În pulbere, creând o nouă Sahară, făcându-l piatră de terasament, scobindu-l după minereu sau transformând bradul de pe el În scânduri. Ah! Era să spun dolari... Dar un echilibru se rupe, acela care a născut muntele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Împăneze eșapamentul, dar problema esențială rămâne: Noi nu suntem bacterii anaerobe, ca acum trei miliarde de ani, ca să ne simțim În hidrocarburi ca peștele În apă. Însăși existența noastră a fost condiționată de faptul că Natura a dosit hidrocarburile În adâncuri la timpul potrivit. Iar faptul că prietenii mei bipezi se dau În vânt după ele nu demonstrează decât că ar trebui să mai adauge ceva la rațiunea cu care se fălesc atâta. „Meridian“, 13 octombrie 2000, ora 12,38 5
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
astăzi fiind numai 6, iar În antichitate doar 250 de milioane, pe aceeași Terra au hălăduit undeva Între 10 și 30 de milioane de specii, astăzi existând doar cele aproape două milioane de care vorbeai tu; dar, cu cât coborâm În adâncurile istoriei naturale, există tot mai puține. Se vede treaba că, În Înțelepciunea sa, Natura Își lățește mereu „șoseaua“. Și, cum tot vorbeam de legea supremă a Lumii, aceea fiind de fapt creșterea entropiei, la care evoluția e doar un răspuns
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]