KorAP: Find »[drukola/base=adăuga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...262 263 264 ...4097 >

102,424 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

nu ne-am mai Întîlnit undeva? Îl Întrebă Poole pe Digby, privindu-l cu un soi de satisfacție. Firește că da, sînt sigur că ne-am mai Întîlnit! — Ba nu, protestă Digby. — Ei, atunci ne cunoaștem acum, rînji Poole, și adăugă pe un ton satisfăcut, arătînd cu un braț lung de maimuță spre „Pavilionul special“: Eu sînt paznicul! Nu te cunosc, și nici nu vreau să te cunosc! răcni Digby, și Înainte de a-i Întoarce spatele avu răgazul să surprindă privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-o pe stradă, el Își va scoate pălăria și o va saluta ceremonios, fără pic de emoție, căci Între timp sentimentele lui pentru ea se vor fi stins cu desăvîrșire. — Aștept cu nerăbdare această clipă, de cînd te-am văzut, adăugă el Încet. Zilele mi s-au părut foarte, foarte lungi, pentru că n-am cu ce să le umplu - decît cu gîndurile și Întrebările mele. Duc o viață atît de ciudată!... — Ciudată și Îngrozitoare. — Nu chiar Îngrozitoare, protestă el, dar Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
La adăpost de bombe? o Întrebă el, zîmbind. — De o mulțime de lucruri. Ești fericit aici, nu-i așa? — Într-un fel, da. Acolo, urmă ea, folosind un cuvînt menit să cuprindă Întreaga lume din afară, nu erai fericit. Și adăugă În șoaptă: Aș face orice ca să rămîi fericit. Așa te vreau. Așa Îmi placi. — Acolo nu mă plăceai deloc? o Întrebă el, amuzat că o surprinsese contrazicîndu-se, dar ea Îi răspunse, foarte serios: — Nu poți vedea la infinit un om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
că profesiunea dumitale era cu totul alta, urmă doctorul Forester. Cu totul alta! — Care anume? — S-ar putea ca Într-o bună zi să fiu nevoit să ți-o dezvălui, răspunse doctorul Forester, ca și cum ar fi rostit o amenințare. Și adăugă: Ca să preîntîmpin vreo greșeală prostească... Johns stătea În spatele doctorului, cu ochii În jos: — Vreau să plec de-aici, izbucni Digby. Fața de o calmă noblețe a doctorului Forester se zbîrci deodată. — Îți vei achita, sper, nota de plată, spuse el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
ți s-au șters din memorie... Încă nu te-ai restabilit... iar ieri și chiar adineauri te-ai lăsat pradă unei ațîțări de care mă temeam și pe care speram s-o evit. Doctorul Îi atinse ușor mîneca pijamalei și adăugă: N-aș vrea să fiu silit să te internez ca alienat mintal... Dar știți bine că sînt la fel de sănătos la minte ca și dumneavoastră... — Și maiorul Stone credea la fel despre sine. Și totuși a trebuit să-l transfer În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-i o Închisoare - decît pentru bietul Stone. E o foarte agreabilă casă de sănătate iar eu sînt un pacient aproape normal, internat pentru o amnezie temporară, cauzată de explozia unei bombe. Văzînd că Johns Îl asculta cu o deosebită atenție, adăugă: Vrei să spui că nu-i așa? — Firește, așa o fi. — De aceea, trebuie să păstrăm simțul măsurii și nu văd de ce n-aș avea dreptul să mă plimb pe coridor cînd nu mi-e somn, și să mă opresc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
răspunse Johns, mă tem că doctorul n-o să te lase... În aceeași clipă auziră amîndoi duduitul depărtat al unui motor. Ce taină ascunde doctorul? Întrebă Digby. Și cum Johns scutură din cap, proiectînd din nou reflexele ochelarilor pe perete, Digby adăugă: — SÎnt sigur că nu-i lucru curat. Bietul Stone a surprins o scenă ciudată, de aceea a fost Îndepărtat... — Spre binele lui, spuse Johns, cu glas rugător. Doctorul Forester știe ce face. E un om excepțional, crede-mă, Digby! — Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
fiind că Stone avusese o vedenie izvorîtă din imaginația lui de om persecutat; Întocmai ca și povestea cu săpătorii de pe insuliță. Nu se așteptase să curme dintr-odată tirada retorică a doctorului Forester. Se așternu o tăcere penibilă. — Dar săpăturile? adăugă Digby, Încet. Doctorul Forester Îl privea cu gura ușor Întredeschisă, din care se scurgea o dîră subțire de salivă, ce-i murdărea fața nobilă. — Du-te, te rog, la culcare, Digby, zise Johns. Stăm de vorbă mîine dimineață. Acum pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
zise Johns. Stăm de vorbă mîine dimineață. Acum pot să mă duc la culcare, răspunse Digby. Se simțea deodată ridicol În halatul acela și-n papucii fără călcîie, pe care-i tîra după el. Iar la senzația de ridicol se adăuga și o teamă nelămurită - ca și cum ar fi stat cu spatele la un om Înarmat cu o pușcă. — Așteaptă un moment, i se adresă doctorul Forester, Încă nu ți-am spus totul. După ce vei afla adevărul, vei putea să alegi Între metoda lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
În casă, nu cred să-l fi cumpărat... — A, nu, nu l-am cumpărat, ci l-am cîștigat, răspunse Rowe fără să stea pe gînduri. Dar e absurd... Vorbesc În neștire!... Văd că nu-i tratați prea prost pe criminali! adăugă el, simțind că ceaiul Îi dă puteri. Continuă cu amintirile, Îl Îndemnă detectivul. — Îmi amintesc de o mulțime de oameni strînși roată În jurul unei mese, Într-o cameră cu luminile stinse. Mi-era teamă că cineva ar putea să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
să-l alegi tocmai pe el! — Dar În cazul acesta, nu sînt un criminal! exclamă Rowe, simțind că-i piere toată oboseala și observînd chiar că afară era frumos. A fost rănit grav?... — Vorbești serios? Îl Întrebă detectivul, perplex, și adăugă: Nu pricep nimic din ce-mi spui. Unde s-a Întîmplat povestea asta? Și cînd anume? La ce scenă ai impresia c-ai asistat? Beavis Încetase să mai scrie. Tot privind fotografia, Rowe ajunse să-și amintească limpede Întreaga scenă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
că da. Dumnealui i-a fost pacient. — Ia loc, domnule Rowe... Și dumneata Graves. — Mulțumesc, dar nu iau loc. Dumitale Îți plac poveștile fantastice. Mie nu. Ți-l las pe Beavis, să ia note dacă dorești. Și Îndreptîndu-se spre ușă, adăugă: Coșmaruri plăcute! — Drăguț băiat Graves ăsta! spuse domnul Prentice, aplecîndu-se pentru a-și scoate parcă o sticlă din buzunarul de la spate. Mirosul de lînă scoțiană al costumului său pluti peste masă, pînă la nările lui Rowe. Ai o părere bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-o generează - totul, totul mi se pare ciudat. N-am fost obișnuit cu asemenea lucruri. Cred că soluția cea mai bună ar fi să mă spînzurați. — Da, cazul dumitale este dintre cele mai interesante, rosti domnul Prentice cu Însuflețire, și adăugă, adoptînd un limbaj surprinzător de profan: Îmi dau seama că pentru dumneata viața asta e o porcărie. Noi, Însă, am fost nevoiți să ne adaptăm. — Ceea ce mă Îngrozește este gîndul că nu știu cum m-am adaptat la viața asta Înainte de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
și mai Încurcate! — În taxi o să-ți explic, În taxi, zise domnul Prentice, și porni spre ușă. — Nu-l arestați? Îl Întrebă individul cu melon, pornind pe urmele lui. Îndată, Îndată, poate... răspunse domnul Prentice În neștire, parcă dezmeticindu-se adăugă: Pe cine să arestăm? După ce străbătură În grabă curtea, ieșiră pe larga Northumberland Avenue, salutați de o mulțime de polițiști, și se Înghesuiră Într-un taxi care-i aștepta și care-o porni de-a lungul Strandului În ruine. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Încrucișate. Nu vă bateți capul, zise el. Fiți Însă cu ochii deschiși, și vedeți dacă recunoașteți pe careva În croitorie. Expresia ironică din ochii lui dispăru cînd taxiul trecu pe lîngă ruinele bisericii St. Clement Danes. — Să nu vă temeți, adăugă el, locul va fi Înconjurat de agenți... — Mie nu mi-e frică, spuse Rowe, privind ruinele acelea stranii. Vreau doar să știu... — E foarte grav, rosti domnul Prentice. Nici eu nu-mi dau seama de Întreaga gravitate a situației. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
individ În redingotă, cu o față obosită, plină de riduri și parcă speriată. — Mi-am dat Întîlnire cu un prieten, Îi răspunse Rowe, aruncînd o privire În lungul Îngustului coridor dintre cabinele cu oglinzi. Cred că e la probă acum, adăugă el. — Luați loc, vă rog, zise individul. Domnule Ford! Domnule Ford! Dintr-una din cabine apăru, cu un centimetru În jurul gîtului și cu o perniță de ace la rever, masivul și distinsul domn Cost, pe care Rowe Îl văzuse mort

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Palid de mînie, domnul Prentice Începu apoi să inspecteze Încăpere cu Încăpere, ca o vijelie. — SÎnt Îngrijorat de soarta amicului dumitale, Îi spuse el lui Rowe. Cum Îl cheamă? Mi se pare că Stone, nu-i așa?... După o clipă, adăugă: Cățeaua! și pe buzele delicate ale domnului Prentice, cuvîntul acesta sună tare ciudat. Ajuns În iatacul doamnei Bellairs, inspectorul nu lăsă neatins nici un borcănel cu cremă - și erau destule! Desfăcu personal pernă cu pernă, cuprins parcă de o plăcere drăcească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Trebuie să fim recunoscători Cerului că l-a scutit de suferință, auzi el un glas necunoscut. Cuvintele astea stupide, nepotrivite și convenționale Îl călcară pe nervi. Cine dracu mai ești și dumneata? Întrebă domnul Prentice, enervat la rîndu-i. Scuză-mă, adăugă el, nu cumva ești pastorul? — Ba da. Numele meu e Sinclair. — N-ai ce căuta aici! — Ba, am avut ce căuta, Îl corectă pastorul. Doctorul Forester mai era Încă În viață cînd am fost chemat. Era unul dintre enoriașii mei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
nu cumva ești pastorul? — Ba da. Numele meu e Sinclair. — N-ai ce căuta aici! — Ba, am avut ce căuta, Îl corectă pastorul. Doctorul Forester mai era Încă În viață cînd am fost chemat. Era unul dintre enoriașii mei. Și adăugă, cu o ușoară mustrare În glas: Știți, preoții sînt admiși pe cîmpul de luptă... — Da. — Atunci fă bine și Întoarce-te În parohia dumitale. Și rămîi acolo pînă isprăvim noi treaba... — Prea bine! Nici n-aș vrea să vă stau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
de substanțe chimice. Probabil că acolo au developat filmul. Nu cred c-au scos mai mult de o copie, pentru că ar fi Însemnat să mărească numărul inițiaților. Și apoi, cîtă vreme posedă negativul... Poole era un fotograf de mîna Întîi, adăugă domnul Prentice cu amărăciune În glas. Se specializase În studiul vieții albinelor. Niște fotografii admirabile. Am văzut vreo cîteva dintre ele. Dar hai să mergem pe insulița aceea. Mă tem că am putea găsi acolo lucruri pe care n-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
lor se Întindea un drum de țară plin de băltoace, În care se reflecta lumina lunii. — Ce intenții aveți? Îl Întrebă Rowe. — Să trag un pui de somn. Pesemne că această replică i se păru prea teatrală, căci ținu să adauge, fără să deschidă ochii: — Nu trebuie să ne dăm prea multă importanță. Peste cinci secole, acest mic episod nici nu va exista pentru istoricul ce va scrie cronica declinului și prăbușirii Imperiului Britanic. Va avea de Înregistrat destule alte Întîmplări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
timp greșești, spuse ea obosită. Mă Îndoiesc c-o să putem lămuri vreodată lucrurile. E adevărat că te supravegheam pentru ei. Dar nici eu nu voiam să-ți recapeți memoria. Nu voiam să te văd că suferi. Acum Îți amintești tot? adăugă ea cu neliniște În glas. — Îmi amintesc multe, și am aflat multe. Destule ca să știu că nu-s criminal. — Slavă Domnului! murmură ea. — Dar, dumneata știai că-s nevinovat? — Da, desigur. Știam... Și mă bucur că și dumneata știi... Vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
felul dumitale de viață... Credeam că ești tipul de om cu care m-aș putea Înțelege destul de ușor - pînă-n ziua cînd ți-ai pierdut memoria. Atunci, n-a mai mers. Avuseseși atîtea iluzii despre măreție, eroism, abnegație, patriotism... Și Hilfe adăugă, rînjind: Iată ce tîrg Îți propun: libertatea mea, pentru trecutul dumitale. O să-ți spun cine-ai fost - fără să te-nșel - o să-ți furnizez și dovezi, deși te asigur că n-o să fie nevoie: inteligența dumitale Îți va spune că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
20. Mi-a spus că nu se mai Întoarce niciodată. Și m-am gîndit că atunci vei fi În siguranță... — Pot să mă apăr și singur, replică Rowe, dar Întîlnindu-i privirea avu sentimentul că Înțelesese greșit vorbele ei; de aceea adăugă: Unde o fi ascuns filmul? În port tot au să-l percheziționeze! Nu știu. N-a luat nimic cu el. — Vreun baston, cumva? — Nu, nimic. Și-a pus doar haina. Nici măcar pălăria nu și-a luat-o. Presupun că filmul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
trebui să mă duc la gară. — De ce nu lași acum totul În seama poliției? PÎnă să dau eu de cine trebuie și pînă să explic situația, pleacă trenul. Dacă-l găsesc În gară, atunci o să sun la poliție. Și deodată adăugă, fulgerat de-o bănuială: Dacă ți-a spus că se duce la gara Paddington, precis nu va fi acolo. — De fapt, nu mi-a spus. Nici n-aș fi crezut dacă mi-ar fi spus-o. Dar ăsta era planul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]