15,786 matches
-
putea fi folosit de Napoleon ca pretext pentru a ataca Rusia, în cazul în care cea din urmă l-ar fi agresat pe cel dintâi, ceea ce nu dorea să se întâmple, decât dacă întreaga "națiune" polona i s-ar fi alăturat 243. Grijă manifestată de Alexandru I față de menajarea Austriei avea, însă, o motivație foarte serioasă, si anume necesitatea de a o împiedică să se alieze cu Napoleon I împotriva Rusiei. Deși nu dorea că Austria să participe la război, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
adăpost de posibila ei confiscare de către Franța. Cum Danemarca a respins cererea Angliei, o flotă engleză a fost trimisă, în luna iulie 1807, în strâmtoarea Sund, care transportă o armată de 20.000 de oameni, căreia urmau să i se alăture trupele pe care le retrăsese din Pomerania. După un bombardament intens, care a durat câteva zile, flotă daneză a fost capturată de englezi 267. Rămânea, totuși, deschisă, o altă problemă, nu mai puțin importantă din punctul de vedere al securității
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Mai mult chiar, pe masura ce armatele franceze înaintau spre Polonia, în urmărirea celor ruse, Austria riscă să piardă și posesiunile sale poloneze, recte Galiția 294. În acele condiții, Austria a preferat neutralitatea, sustrăgându-se presiunilor lui Napoleon de a i se alătură împotriva Rusiei, invocând tocmai temerea față de represaliile acesteia din urmă și, pe cale de consecință, "de compromettre să situation en Galicie"295. Cu toate acestea, Austria și-a luat măsuri de precauție, mobilizând o puternică armata în Germania, Moravia și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
s. Ven.C.) (cf., ibidem, p. 466). 316 Lars Tangeraas, op. cît., p. 204. politica în această problemă, în sensul că a optat pentru cedarea Norvegiei către Suedia. Astfel că, la 9 aprilie 1813, Castlereagh a invitat Austria să se alăture aliaților, însușindu-și decizia acestora 317. Decizie care nu a fost pe placul tuturor cercurilor politice și diplomatice austriece. Nemulțumirea acestora față de decizia în discuție a fost exprimată, si inca într-o manieră lipsită de orice precauție diplomatică de generalul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
eventual, de Suedia, deoarece s-ar fi declanșat, astfel, evoluții ale situației politice din Nordul Europei care ar fi scăpat de sub controlul Prusiei. Ceea ce nici nu a fost dificil de realizat, pentru că tarul Alexandru I era decis să nu se alăture Angliei. Dacă pericolul că ostilitățile francoengleze să se fi extins și în Nordul Europei, din cauza acelor "incartades inconcevables" ale regelui Suediei, era minim, datorită și atitudinii ferme adoptată de Prusia 338, în schimb, situația acesteia nu era câtuși de puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
abținea, încă, să recunoască oficial Republică Franceză. Deși, după părerea lui Olof von Asp, însuși faptul că Suedia, la fel ca și Poartă Otomană, Danemarca și Veneția nu au dat curs presiunilor diplomatice ale puterilor coalizate de a li se alătură proba bunele sentimente pe care le aveau acele state față de Franța. Un alt argument care ar fi făcut inutilă pentru Franța o eventuală diversiune otomană în favoarea ei, constă în faptul că o astfel de intervenție se putea concretiza doar prin
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și Coaliția antifranceză, precum și crearea unui alt sistem politic în Europa 54. În acel context, Suedia și-a manifestat disponibilitatea de a recunoaște, formal, Republica Franceză și a făcut demersuri pe langă Danemarca pentru a o determina să i se alăture și să desfășoare în comun procedurile diplomatice necesare în acest scop55. Ca urmare, la 23 aprilie 1795, a fost acreditat la Paris Erik Magnus Staël von Holstein, cu rangul de ambasador extraordinar al Suediei pe langă Republică 52 Loc. cît
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ambelor că partenere ale Franței împotriva Rusiei a fost pusă în evidență cu și mai multă vigoare de diplomația franceză 134. Pe de altă parte, însăși Poartă Otomană și-a manifestat, în aceeași măsură, interesul că Suedia să i se alăture în războiul împotriva Rusiei, prilej cu care cea dintâi ar fi avut posibilitatea, susțineau otomanii, de a recupera teritoriile pierdute în favoarea celei de a doua135; altfel spus, de a contribui la modificarea hârtii politice a Europei Est-Centrale, în conformitate cu comandamentele politicii
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a consacrat și aderarea Rusiei la blocada continentală și, deci, ieșirea ei din coaliția antifranceză. Cum Suedia era aliata Mării Britanii, cei doi semnatari ai tratatului de la Tilsit au somat-o să părăsească și ea coaliția antifranceză și să se alăture blocadei continentale 140. Suedia a refuzat, însă, să dea curs acelei somații, motiv pentru care Danemarca i-a declarat război, contribuind, astfel, la agravarea situației sale internaționale. În acele împrejurări, evoluția raporturilor franco-ruse a reținut și mai mult atenția diplomației
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și a pune în aplicare planurile de reformare structurală a sa, elaborate de sultanul Selim al III-lea. Iată, deci, tot atâtea motive care l-au determinat să nutrească chiar un grad de simpatie față de Franța, fără a i se alătură, totuși, în lupta împotriva celor două compețitoare la supremația politică în Orientul European, după cum a refuzat, constant, să dea curs presiunilor diplomatice exercitate de acestea de a intra în coaliția antifranceză 5. Or, tocmai această neutralitate explică de ce Istanbulul a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în temeiul tratatului de alianță francoaustriac, îndreptat contra Rusiei, și încheiat la 14 martie 1812. Iar, daca nu ar fi fost posibil ca Poartă să fi fost determinată să facă acel pas, cel puțin să fi fost împiedicată să se alăture Franței. Așa se explică, după părerea lui Nils Gustaf Palin, sprijinul tacit pe care il acordau autoritățile austriece răsculaților sârbi, cărora le permiteau să-și procure provizii și muniții din teritoriile austriece de la granița cu Șerbia 219. După cum, "d'après
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
același banchet, vor ciocni unii cu alții paharul, vor petrece și se vor strânge reciproc de umeri cu emoția sinceră în suflet că sîntem toți oameni și erorile, de fapt, nu sânt ale noastre, sau sânt ale tuturor. M-ași alătura și eu, sincer vorbesc, la petrecerea aceasta a uitării generale, dacă, hm! Mi-e greu să-ți spun, o să mă mai gândesc și dacă vă interesează (adică pe tine și pe Mircea) o să vă spun..." " Deci nu vrei!" zise Matilda
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mângâie insistent și dulce... Un îndemn, o sugestie, o trezise din tăcerea mea însingurată... Ochii ni se întîlniră în întunericul în care scăpărau scântei albastre și roșii, alungate violent de orbitoare explozii albe și verzi. Un chip îngrijorat mi se alătură: "Ce faci tu, sufletul meu?! La ce te gîndești?" Ne îmbrățișarăm, ne chinuirăm obrajii, urechile, gurile într-o mută contopire. Ea mă strângea foarte tare, ca atunci la despărțire în frumoasa casă unde ea copilărise și ne apucaseră zorile după
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zise Suzy, sînteți foarte drăguț... Cred și eu, îmi șopti apoi pe scări, e ușor să fii drăguț când nu mai știi ce să faci cu banii... Așa bonom cum îl vezi... Îți spun eu mai tîrziu..." Camerele noastre erau alăturate, dădeau spre munte, acel masiv opus parcă lanțului Carpaților, de un verde dens, cu prăpăstii albe de zăpadă. Când intrai mă întîmpinară, venind dintr-un hău, reverberațiile violente ale trecerii unui tren. Deschisei geamul și tropotul acesta prăpăstios și nesfârșit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mișcare. Cum vedeți ceva mișcător... cunoașteți melodia. Cineva intonă numaidecât două strofe din celebra chemare a furtunii de către Thor de la sfârșitul Aurului Rinului. Glasul părea să-i aparțină lui Hudson, dar Ripley nu era sigură și nimeni nu i se alătură cântărețului. Încercă să privească toate monitoarele camerelor individuale în același timp. Fiecare ungher întunecat al clădirii părea să fie o ușă spre infern, fiecare umbră părea să ascundă amenințare mortală. Trebuia să se calmeze pentru a reuși să respire regulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o sobă zidită și un frigider de asemenea zidit, mare. De pe rafturile, zidite, lipseau cam trei sferturi din farfuriile care trebuiau să fi existat cândva acolo. Erau două dormitoare, unul, cu un singur pat mare și unul cu două paturi alăturate; dar altă mobilă nu mai exista. Dulapuri zidite, pentru haine, se aflau în ambele camere de dormit așa că, cel puțin aveau loc unde să-și pună hainele de care își vor face rost. Observă că Enin intrase în dormitorul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Strigătele astea mute, fără ecou, s-au prelungit peste oameni, clădiri și ani până târziu, în decembrie ’89. La „Revoluție“, am stat cuminte acasă, ca toată lumea; se transmitea la televizor. Sau n-am stat, am ieșit pe bulevarde, m-am alăturat mulțimii din inerție și curiozitate, nu mult, vreo jumătate de oră, până au apărut tanchetele. În timpul ăsta, am strigat și eu niște lozinci, m-am lăsat pe vine și i-am strâns de braț pe cei de lângă mine. După ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
punctează unele dintre problemele esențiale ale canonului în spațiul occidental. De partea cealaltă a baricadei, „resentimentarii” cum îi numește Bloom pun problema „legitimării” canoanelor de orice fel și scot în evidență prejudecățile și tradițiile istoriciste și europocentriste. Teoriile receptării se alătură perspectivei pragmatice și subliniază însă și „valoarea adăugată” pe care lectura este chemată să o confere textului. Pe lângă „valoarea imanentă” a unui text literar, care se consideră a fi „încorporată” acestuia, având un caracter anistoric, se vorbește și de „valoarea
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
în aula Academiei din Atena, la 9 februarie 1934, de miniștrii de externe ai României, Iugoslaviei, Greciei și Turciei 43. Inițial, se avea în vedere ca această alianță să cuprindă toate statele balcanice. Bulgaria și Albania au refuzat să se alăture acestei noi alianțe. Albania era sub influența Italiei, iar Bulgaria fiind un stat revizionist dorea încheierea unor pacte bilaterale de neagresiune care nu puteau avea o mare eficiență. În preambulul Pactului se stipula faptul că cele patru state doreau să
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
fost supusă la mii de greutăți, și a întâmpinat piedici îndărătnice; cu toate acestea duhul său a străbătut prin toate, a triumfat despre toate: prin lucrările sale cele viteze a interesat omenirea, a tras la sine recunoștința, și s-a alăturat în rândul bărbaților celor mari. Cu energia caracterului său celui deosibit, cu tăria brațului său celui nebiruit, și cu statornicia sufletului său celui mare a oprit vitejește potopul puterii turcești, de a nu se întinde asupra Europii dela Apus și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Război Mondial, Regatul România își consolidează statutul regional prin implicare în Războaiele Balcanice (1912-1913), în urma căreia își mărește suprafața teritorială prin anexarea Cadrilaterului cedat de către bulgari. Aflată în alianță cu Puterile Centrale (Germania și Austro-Ungaria), România a ezitat să se alăture acestora în Primul război mondial. Până în 1916, România a rămas în neutralitate. În cele din urmă, obsesia Ardealului ca leagăn al națiunii române și moartea lui Carol (partizan al facțiunii filogermane) au tranșat disputa în favoarea alăturării Antantei în vederea desăvârșirii unității
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
regal după abdicarea lui Carol al II-lea, nu reprezenta decât un simbol evacuat de orice putere politică reală. Antonescu nici nu s-a sinchisit să îl informeze pe rege că România a intrat în război de partea Germaniei naziste, alăturându-se acesteia în campania împotriva sovieticilor. Miza pentru care România s-a înscris în "Războiul Sfânt" declașat de Hitler Rusiei sovietice era îndoită: eliberarea Basarabiei și Bucovinei de nord prin lupta armată, și reîntregirea teritorială prin dobândirea Transilvaniei de nord
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Roller, 1952, p. 48). Ca urmare, populația asuprită declanșă imediat "lupta de eliberare a poporului din Dacia" (Roller, 1952, p. 43), care s-a manifestat pe o cale întreită: i) prin fugă, la care apelau sclavii daci pentru a se alătura triburilor libere rămase în afara ariei de stăpânire romană; ii) prin rezistența activă a "luptători pentru libertate sub numele de latrones", care, retrași în munți și păduri s-au organizat militar și îi atacau regulat pe cotropitorii romani; iii) prin răscoalele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
martie 1990. Devenită un incubator al extremismului naționalist, politica românească se îmbogățește în iunie 1991 cu Partidul România Mare, care extinde alonja discursului xenofob pentru a-i cuprinde și pe evrei și țigani (rromi). Antimaghiarismul brevetat de PUNR i se alătură antiseminismul și anti-țiganismul, rezultatul fiind triada xenofobă a românismului PRM-ist. Pe plan social, resurgența naționalismului etnic își are simbolul extrem în reizbucnirea conflictelor etnice pe fondul vacuumului de putere creat în urma prăbușirii sistemului comunist, care vreme de cincizeci de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Politica românească a regretului. Restructurări ale memoriei naționale. Statul român s-a racordat cu întârziere la noua cultură europeană a căinței, exprimându-și regretele formale prin două documente menite să reconcilieze societatea românească cu trecutul său problematic. România s-a alăturat galeriei de "state ale părerii de rău" (Lind, 2008: sorry states), împărtășindu-se astfel din cultura căinței, odată cu asumarea Raportului Final elaborat de Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România (Wiesel, 2004). Raportul, comisionat de președintele Ion Iliescu în 2003
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]