12,606 matches
-
matinală, era plin ochi de clienți cu părul negru vopsit și unghii verzi, care inspectau stativele de care atârnau haine din materiale sintetice, cu o crăpătură la spate legată cu șireturi, prin care trebuia să se vadă pielea de un alb cadaveric. Unele din ele (de haine vorbesc) erau destul de drăguțe. M-am uitat la niște inele, dar erau atât de multe că era imposibil să alegi. În spatele meu bântuia un vânzător Îmbrăcat Într-un kilt lung până la gambe și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de ceva și era așa de drăguț, că maică-sa ar fi făcut avere dacă l-ar fi pus să joace În reclame. Parcă-i și vedeam poza pe o cutie de detergent, zâmbind fericit Într-un pulover de un alb impecabil, care i-ar fi scos În evidență tenul de ciocolată cu lapte. Am fost salvată de faptul că au intrat amândoi sub acoperișul refugiului din stație și s-au așezat alături de mine. Ce frumos din partea lor. I-am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
apere. Spre apus se Înălța un podium de lemn, Împodobit la colțuri cu patru flamuri uriașe: una roșie, una verde, una galbenă și una albă. Toate privirile se Îndreptau În direcția aceea. Când, deodată, iată-l. Înveșmântat În Întregime În alb strălucitor, urmat de soața lui, tânără și subțire, cu chipul descoperit, cu ochii În pământ și cu pomeții roșii de emoție. În mulțime, se pare că această apariție a risipit ultimele Îndoieli; se murmură fără Înconjur: „El este, e Mântuitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cartierul armenesc, soarele era deja la nivelul acoperișurilor. Țineam, cu toate acestea, să-l văd pe Baskerville cât mai degrabă și, cu acea intenție, m-am dus la Misiunea Presbiteriană, o clădire nu prea Înaltă, dar Întinsă, proaspăt zugrăvită În alb și strălucind În mijlocul unei plantații de caiși. Două cruci discrete pe grilaj și, pe acoperiș, deasupra porții de la intrare, un steag american. Un grădinar persan mi-a ieșit În Întâmpinare ca să mă conducă În biroul pastorului, un bărbat Înalt, bărbos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
rusă și, nu știu prin ce Întâmplare, prin ce stratagemă, a izbutit să pună mâna pe niște documente compromițătoare: planul unei lovituri de stat, pe care ar executa-o cazacii, pentru reimpunerea unei monarhii absolute. Totul era scris negru pe alb. În bazar trebuia să se dea drumul plebei, ca să se submineze Încrederea negustorilor În noul regim, câțiva conducători religioși trebuia să-i adreseze șahului jalbe, ca să-i ceară abolirea Constituției, considerată contrară Islamului. Bineînțeles, Panoff Își asuma riscuri, aducându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trei ceasuri. Dar, la urma urmei, filmul fusese alb-negru, cei de acolo n-avuseseră bani nici pentru culori. Cu câteva luni înainte să plecăm în călătorie, tata adusese acasă televizorul color. Până atunci, televizorul nostru ne arătase o lume în alb și în negru, totul la fel, chiar și recolta, și congresele de partid, și tovarășul. După aceea a apărut în casă la noi aparatul Grundig și fața tovarășului s-a colorat. Tata nu putea să sufere asta, spunea că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Era ca acasă, când soarele cobora după-amiaza și strălucea printre blocuri, iar noi copiii ieșisem de la ore și eram liberi. Sau ca în curtea școlii, cea cu platani bătrâni. Găseai câte un pic din orice culoare. Doar adulții văd în alb și în negru. Noi, copiii, niciodată. În camera micuță mirosea ca acasă. Mirosea ca într-o seară de vineri un film la televizor, unul străin, eu, tata și menajera, toți trei în sufragerie. Vinerea, mama avea totdeauna repetiție cu orchestra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aminte în farfurie. Privirea lui Pietro scăpăra ca un diamant în lumină. Și-a trecut brațul pe după umărul tatei și l-a bătut cu palma de câteva ori. Eu nu pricepeam ce-o fi avut tata contra bărbatului îmbrăcat în alb. Mi-am zis că poate fiindcă e și el un fel de tovarăș, ca al nostru. Știam că, dacă în clipa aceea l-ar fi dat la televizor, tata ar fi învârtit butonul, făcând să dispară culorile. Televizorul mergea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Ce făcuse mama când am plecat eu de acasă, n-am de unde să știu. Era noapte și mama stătea departe de noi, lângă șine. O auzeam numai cum repetă întruna „dragul mamei” și vocea ei se frângea. Nu-i vedeam albul ochilor. Tata ar fi spus, probabil, că inima ei se umpluse de tristețe. În seara dinainte, tata și mama făcuseră bagajul, tata cărase jos valizele din biroul lui de administrator după miezul nopții, pentru ca nimeni să nu observe că aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sora, ca să mă conducă la alte examene medicale. Eu m-am îngrijorat din nou și m-aș fi lipsit bucuros de celelalte examene medicale, dar se părea că dinamica musculară, activitatea inimii și structura oaselor erau importante atunci când oamenii în alb aveau de luat hotărâri. Câteva zile mai târziu, tata m-a chemat în sufragerie. Ceilalți se adunaseră deja acolo. Puțin mai devreme, se auzise sunând telefonul. „Vor să te opereze”, a spus Ion, vorbind cu glasul atât de scăzut, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
când iese din casă, pe negri.” „Cum adică?” a vrut să afle mătușa. „Cum adică? Închipuiți-vă că ați fi administratorul unor case din Bronx. Iar când spun Bronx, mă refer la partea îndepărtată a cartierului, Bronxul negru, unde orice alb e privit ca o pradă. «Nu te rătăci niciodată în Bronx, Teodorescule», îmi zicea Toni mereu, când ne îndreptam într-acolo. Frumoasă încurajare. În Bronx trebuia să mergem în fiecare săptămână de câteva ori, pentru că Toni, cretinul, avusese ideea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nu e nimic. Se ridică de pe scaun și se duse la fișier, de unde se Întoarse cu fișa suspectă. Nu exista nici o Îndoială, numele corespundea cu cel de pe plic, adresa la fel, profesia era cea de violoncelist, starea civilă era În alb, semn că nu era căsătorit, nici văduv, nici divorțat, căci În fișierele morții nu apare niciodată starea de necăsătorit, ajunge să te gândești ce prostie ar fi să se nască un copil, să i se facă fișa și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să umple spațiul acela gol, dureros, care se deschisese înăuntrul meu. Îmi cobor ochii și îi văd tălpile apropiindu-se, tălpi delicate, de femeie, îmi ridică fața înspre el, înmoaie pensula în apă și o șterge pe pulover, pătându-i albul cu o amintire înroșită, deja simt fiorii de-a lungul cefei, îmi alunecă pe obraji, coboară încercuindu-mi sfârcurile amețitor, colorându-mi goliciunea în vârtejuri transparente, din ce în ce mai repede, întreg corpul meu nu este decât un cerc imens, ca atunci când arunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tânăr se oprește, privește uimit norul care s-a spart exact deasupra capului său, nu are nici măcar o geacă pe el, doar un pulover cu dungi colorate, ca acela al lui Udi, privește cum cade ploaia, ochii lui mirați pătrund albul sclipitor al goliciunii mele, pâlpâind ca o lumânare de Hanuka, la fereastra ultimului etaj al acelei clădiri, îngheț sub privirile lui, ca și cum aș fi fost electrocutată, o figurină din carton în vizorul diabolic al întâmplării, are o privire la fel de precisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de culoare spălăcită se vântură dintr-o parte în alta ca niște îngeri, cu armele distrugerii în mâini, dispuși să niveleze totul, fără să lase nici o urmă. Trecusem pe aici rușinată ani de zile, căutând tălpile acelea delicate, puloverul lui alb cu găuri și pata aceea roșie, chipul pe care cu greu mi-l mai aminteam, căutam nu ca să găsesc, asemenea unei scrisori care nu își va întâlni niciodată destinatarul, dar cu toate acestea, este scrisă cu dăruire, emoție și grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
terasă, aștept soarele, aștept medicul care crede în boli, îi urăsc pe amândoi, dar de amândoi am nevoie, și atunci o văd alergând într-un suflet pe strada de dedesubtul meu, cu răsuflarea tăiată, o tânără subțirică îmbrăcată toată în alb, părul ei lung este despletit, încadrându-i fața, iar în mână ține coșul acela ca și când s-ar grăbi spre piață, din câte se pare, nu există nici un tată prin preajmă, care ar putea avea grijă de fetiță, și mă cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dezastruoasă, pentru că s-a născut din motive greșite, ai încercat să îți rezolvi problemele prin intermediul ei, ai încercat să te ajuți pe tine, nu pe ea. Privesc șocată spre decolteul surprinzător al rochiei sale, care stă exact în fața ochilor mei, alb de tot, brațul ei este rozaliu, acoperit de pistrui, ca de bebeluș, o piele care îmbătrânise ascunsă, fără a vedea lumina soarelui, complet diferită de pielea aspră a palmelor sale, apoi cu voce spartă, spun, chiar dacă ai dreptate, tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ascunsă de iarba pajiștii. Nu era marcată de vreun gard sau de vreo piatră mai mare, vizibilă. Nu era decât o gaură, o deschizătură în pământ. Pietrele de la gura ei se uzaseră de la vânt și ploaie și deveniseră de un alb murdar, iar pe alocuri crăpaseră sau se surpaseră. O șopârlă mică, verde se strecurase într-una dintre crăpături. Chiar dacă te aplecai peste marginea ei și priveai în jos, nu se vedea nimic. Singurul lucru care îmi era limpede era adâncimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Uniformă deschidea cutia din care scotea un steag frumos împăturit. Îl oferea reverențios lui Nakano, care îl prindea de frânghia catargului în așa fel încât să scoată în evidență frumusețea cercului roșu, reprezentând soarele, pe o suprafață întinsă de un alb imaculat. Apoi Uniformă apăsa butonul. Kimigayo. Steagul urca și urca. Pe la versul „pietricelele să devină pietre“, steagul era pe la jumătatea catargului și imediat apoi ajungea în vârf. Cei doi stăteau în poziție de drepți, cu privirile ațintite la steag. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Naoko vorbea la fel când era în grup cu ei. Ciudat, dar pentru o fracțiune de secundă m-a cuprins o senzație de singurătate amestecată cu gelozie. La masa din spatele meu, un bărbat cu un început de chelie, îmbrăcat în alb, cu aer de doctor, încerca să explice tânărului nervos, cu ochelari și femeii între două vârste, cu față de veveriță, ce efecte are imponderabilitatea asupra secreției sucului gastric. Amândoi îl ascultau, scoțând câte o exclamație din când în când, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
acoperit de zăpadă. — S-ar putea ca Naoko să plece înainte de a începe ninsoarea, i-a spus Reiko individului. — Și ce dacă, iarna e frumoasă aici, repetă el, cu o figură serioasă. Eu mă îndoiam din ce în ce mai mult că individul în alb ar fi doctor. Despre ce vorbiți în general? am întrebat-o pe Reiko. Câteva clipe, am avut impresia că nu a înțeles întrebarea mea. — Despre ce vorbim? A, nu cine știe ce, doar despre lucruri obișnuite. Despre ce s-a întâmplat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am făcut. — Ce plicticoși sunteți! spuse Reiko, oarecum nemulțumită. — Ai dreptate, am zis eu, luând o gură de cafea. Atmosfera din cantină era aidoma celei din ziua precedentă - aerul, vocile, chipurile. Doar meniul se schimbase. Bărbatul cel chel, îmbrăcat în alb, care vorbise ieri despre influența imponderabilității asupra sucului gastric, a venit la masa noastră și ne-a bătut la cap cu relația dintre mărimea creierului și inteligență. Până ne-am mâncat feliile de soia prăjită, multe ne-au auzit urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
negru cum Își lipește fața de trotuar ca să le mai servească o lovitură. Și-atunci l-am văzut pe bătrînul Pancho ieșind de după rulotă și ascunzîndu-se după calul care mai stătea Încă În picioare. Apoi a pășit Într-o parte, alb la față ca un cearșaf murdar, și l-a nimerit pe șofer cu Luger-ul său mare, pe care-l ținea cu ambele mîini. Apoi a tras de două ori pe deasupra negrului, În timp ce se Îndrepta spre el iar a treia oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe Întuneric, o să văd luminile din Baracóa. Ei, am oprit deci motorul și m-am dus În față s-arunc o privire-n jur. N-aveai ce să vezi În afară de cele două bărci și, mult În spate, domul Capitolului, Înălțîndu-se alb deasupra orizontului. Niște alge pluteau purtate de curent și mai erau cîteva păsĂri, nu multe, care-și căutau de mîncare. Am stat o vreme acolo sus, pe copertină, și m-am uitat În jur, da’ n-am văzut pești, În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
l-am Întrebat. — Oh, Harry, mereu am știut că ești tovarășu’ meu. Întoarcerea afaceristului Traversară noaptea și din nord-vest bătea un vînt puternic. CÎnd se ridică soarele observă un petrolier venind dinspre golf, și era atît de Înalt și de alb În soare, În aerul Ăla rece, Încît părea o clădire mare Înălțîndu-se din ape; atunci Îi spuse negrului: — Unde dracu’ sîntem? Negrul se ridică să arunce o privire. — Nimic nu se compară cu partea asta din Miami. — Pe dracu’, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]