10,371 matches
-
aflam la cheremul unui regim totalitar, ce anulase ideea de personalitate umană, de ființă rațională, conștientă și creatoare. Zăvorâți în bou-vagon, păziți de militari înarmați cu pistoale-mitralieră, eram tratați ca niște sclavi: "victime colaterale" fără importanță, sacrificate pe treptele unui altar păgân și ale unei religii de culoare roșie. Dar Tu, Doamne, unde erai? Cum de nu ne vedeai? Cum de-ai putut răbda o asemenea barbarie? Cum de puteai asista indiferent la drama unei familii?! Tata, arestat și schingiuit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pus un punct final poemului "Testamentul din strada Nisipuri", pentru că nimic nu poate fi isprăvit pe lumea asta, decât viața. Poemul, compus mai ales între anii 1985-1989, cuprinde o radiografie fără anestezie a utopiei marxiste metamorfozate în religie cu ritualuri, altare și sacerdoți. Cea mai mare realizare de până acum: poemul a fost descoperit, luat în seamă și comentat de istoricul literar Marian Popa în monumentala "Istoria literaturii române de azi pe mâine", mai pe larg în ediția a doua. Au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Iisus, compozitor Din Galileea, un nazaretean Batjocorit cel mai adeseori Deci fără loc pe scena lumii, or, Aplaudat în Pont, îmbrățișat Cu flori la Roma de admiratori, Urca suprem printre supremi Pilat. Chip marțial, impetuos la fel, Cu strigăte-adoratului artist Altare-i consacrară, de oțel, Odată cu-obeliscuri de-ametist Și-un cer de reflectoare, cu poeți Pe tobe, să-l glorifice măreț. * Mai mult decât hârtie, cu migală, Dintr-o pădure, brazi și orgi, departe, M-a deghizat zugravul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
loc într-o încăpere vastă, cu mobilier vechi: o masă ovală pe un mijloc aproximativ, înțesată de cărți - sahaj sau de specialitate (surorile sunt profesoare de limba română); stând pe canapea, în față, un dulap cu vitrină - aici este amenajat altarul Mamei (un tablou mare, bețișoare fumegânde, lumânări aprinse, prăjiturele); în dreapta, o bibliotecă în același ton cu restul mobilierului - adică marcată de patina timpului - ale cărei titluri n-am reușit niciodată să le parcurg din cauza multitudinii lor; în stânga, un șifonier și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
unde s-a tratat cu cei mai mari specialiști români ai momentului. Binecunoscutele ședințe de chimioterapie nu i-au fost străine. Concedii medicale, drumuri frecvente la București, internări repetate, tratamente greu de suportat, căderea părului, peruci, mulți bani sacrificați pe altarul vieții... Dar Ana, dacă nu i-aș fi cunoscut teribila suferință, nu prezenta - atunci când venea la programele săptămânale - simptomele necruțătoarei boli. Întotdeauna veselă, întotdeauna cu o vorbă bună pentru fiecare, participa activ la toate acțiunile. Nu permitea bolii s-o
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
așezam pe scaun, mă transformam într-un fel de... sandwich vibratoriu și deveneam, la rându-mi, sursă de vibrații. Vă rog să nu mă considerați lipsit de modestie sau vreun exaltat dar, pe scaun fiind, mă aflam în fața unui impunător altar, compus dintr-un frumos portret al lui SHRI MATAJI la scara 1:1, cu lumânări și bețișoare aprinse, iar în spatele meu o simțeam lucrând pe doctorița Katia. În față, vibrații, în spate, vibrații. În câteva clipe trupul meu se încărca
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în care ardeau, la foc de cărbuni încinși, camfor, ajwan și încă o aromă puternic mirositoare (până la plecarea mea nu am reușit să aflu cum se numește esența respectivă). Cu aceste vase intrau în fiecare cameră și făceau aarti la altar, apoi la fiecare pat în parte. La cerere, ne permiteau să poposim cu nasurile prin fumigația consistentă și să inspirăm adânc, de câteva ori: purificare pentru Vishuddi chakra. Seara, la meditația colectivă, tot ei erau cei care împărțeau prasadul și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Parcurgând aceeași arteră comercială, am ajuns la un templu închinat lui SHRI GANESHA. Nu am fost surprins de mulțimea ce se descălța pentru a saluta și venera Inocența. Am intrat și noi. Ajuns în interior, privirea îți era atrasă de altarul auriu de pe peretele frontal, înfățișând o statuie a lui SHRI GANESHA, foarte frumoasă, o adevărată operă de artă, de dimensiuni medii, scăldată într-o lumină concentrată pe zeul așezat pe un tron, de asemenea auriu. Multe flori. Până la altar, lumea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de altarul auriu de pe peretele frontal, înfățișând o statuie a lui SHRI GANESHA, foarte frumoasă, o adevărată operă de artă, de dimensiuni medii, scăldată într-o lumină concentrată pe zeul așezat pe un tron, de asemenea auriu. Multe flori. Până la altar, lumea se deplasa de o parte și de alta a unei platforme lungi și înguste, pe care trona o statuie micuță și mai modestă: a Șoricelului. În trecere, toată lumea atingea micuțul transportor al nobilului rege-copil. În stânga și în dreapta acestui drum
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
unei platforme lungi și înguste, pe care trona o statuie micuță și mai modestă: a Șoricelului. În trecere, toată lumea atingea micuțul transportor al nobilului rege-copil. În stânga și în dreapta acestui drum ce conducea spre curățenie, pe jos, oameni în meditație. La altar oficia un om - nu știu cum să-l numesc, ca să nu greșesc - despuiat până la brâu. Acesta primea din mâinile credincioșilor florile și dulciurile aduse drept ofrandă. Atunci mi-am dat seama că noi intrasem cu mâinile goale. Stânjenit, m-am uitat în
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
să imortalizez momentul, l-am întrebat pe oficiant din priviri dacă-mi permite aceasta; mi-a permis și, astfel, am adus cu mine în România și imaginea lui SHRI GANESHA din templul din Pune, India. Între timp, am ajuns în fața altarului și am oferit floarea. Oficiantul m-a întrebat din ce țară sunt. - Din România! - iam răspuns, după care a urmat un fapt care pe mine m-a luat complet pe nepregătite: slujitorul lui SHRI GANESHA mi-a pus în mâini
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ore de somn din 2004... Revelionul Spiritelor. Gândind la soția mea. Doresc să relatez câte ceva despre puja. Dar și... altceva. Ceva mai personal. A fost o puja puternică în seara de Revelion. Am avut și un loc privilegiat: chiar lângă altarul Marii Zeițe, unde vibrațiile au abundat și m-au umplut de bucurie. Cu un minut înainte de miezul nopții - se cânta Vishwa Vandita - ochii mi-au căzut pe ceas și, instantaneu, gândurile mi-au zburat către soția mea aflată la mii
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
folosesc pentru prepararea unui ceai bun pentru chakra Vishuddi. De asemenea, fumigațiile cu ajwan sunt bune pentru purificarea chakrelor Muladhara și Vishuddi. Amrut - băutura zeilor. În timpul sărbătorii de puja, ofrandele de lapte, iaurt, ghee, zahăr și miere sunt așezate la altar, în fața tabloului zeității venerate, iar la sfârșit, prin amestecul lor într-un bol, se obține amrut-ul care este împărțit participanților. Apă vibrată - cea mai simplă metodă de obținere a apei vibrate este prin așezarea unui recipient (de sticlă) cu apă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ofrandelor la focul de havan. Piercing (engl.) - bijuterii ce se prind în diferite părți ale corpului (nas, sprâncene, buric...) prin efectuarea de găuri în piele. Prasad - ofrandă de mâncare, fructe și dulciuri ce este adusă zeilor. Aceasta este așezată la altar în timpul pujei, iar la sfârșit se împarte participanților. Puja - sărbătoare dedicată lui Dumnezeu sub una din multiplele Sale forme de manifestare. Devoțiunea poate fi dedicată inocenței (calitate regăsită la Shri Ganesha), creativității (Shri Brahmadewa-Saraswati), iubirii pure (Shri Shiva-Parwati), iertării (Shri
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
fel de umeri legați prin coloană și restul corpului era dus. Am găsit-o într-un loc inaccesibil cu mașina. Pe această ruină de biserică cineva începuse să o văruiască, pe partea interi‑ oară, unde ar fi trebuit să fie altarul, pictorul a desenat doar un nimb auriu care a rămas gol. Deci eu tot ce am văzut a fost ruina, tencuiala asta albă și nimbul gol. Dar în finalul cărții îmi imaginam întâlnirea dintre erou și ruină undeva în vis
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de împăciuire ale lui N. Iorga, prin Neamul românesc și ale lui T. Bocancea prin Buciumul din Câmpulung n-au dat rezultate. * Arcașul Arcașul, fondator și editor Vasile Tărâțeanu, publicație independentă românească, Cernăuți, care poartă ca moto deasupra frontispiciului citatul: „Altarul de jertfă al națiunii să fim și sufletul neamului nostru!” Numărul 11 (203) din noiembrie 2003, poartă în prima pagină, în chenar, un titlu eveniment: „ 1 Decembrie 2003 - 85 de ani de la Marea Unire”, iar dedesubt un titlu explicit: „Ca
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
paginile din zilele următoare. Mănăstirea Putna în anul 1904 Se publică legendan versuri scrisă de Vasile Alecsandri: „Zbârnăe coarda din arcu-i, fulgeră săgeata-n vânt Piere, trece mai departe și -ntr-un paltin vechiu s-a frânt. 65 „Acolo fi-va altarul - zice falnicul monarc Ce se-nchină și se pleacă pe războinicul său arc. „Să trăiască Domnul Ștefan! - Mii de glasuri îi urează. Și poporul jos, pe vale, umilit îngenunchează! De la rubrica Informațiuni se puteau afla și alte vești: că „Bucovina
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
decembrie 1882 și ianuarieaugust 1884, editor și redactor responsabil - profesorul Ion I. Bumbac, dar finanțatorul era Societatea care, încă din adunarea generală din 1879, îi încredințase această misiune. Revista are meritul de a fi sacrificat, cum spune raportul societății, „pe altarul frăției și al bunei înțelegeri principiul ortografic susținut până atunci” de Societatea pentru cultură, adaptând ortografia stabilită de Academia Română din București. Publicația are un conținut bogat un timp: proză, cronici literare, versuri, literatură populară, cercetări filologice și lingvistice, materiale istorice
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Eminescu la Cernăuți s-a format la Școala lui Aron Pumnul, apoi la Viena. Și a revenit des la locul de odihnă veșnică a profesorului său: în 1870 la Putna, cu ocazia aniversării împlinirii a 400 de ani de la sfințirea altarului mânăstirii, în 1875 când se aniversa centenarul răpirii Bucovinei, împrăștiind mai multe exemplare din broșura „Răpirea Bucovinei” scrisă de Mihail Kogălniceanu, în 1885 într-o vizită prietenească... Cernăuțiul este locul unde s-a lansat literar poetul ardelean Lucian Blaga - talentul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
devenit relicve sfinte în film. Cele mai copleșitoare amintiri ale prizonierilor erau legate de sunetul porților care se închideau în urma lor, de spațiul zărcilor în care vor fi zidiți de vii și care vor deveni, în memoria lor, academie și altar. Ni s-au reproșat, la un moment dat, lacrimile. Mulți români au avut inimile împietrite. N-au crezut în ideea de rezistență. Generalizată părea doar capitularea noastră în fața tiraniei. Poate că aceste lacrimi provocate de emoția amintirii erau regeneratoare... Nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lecții de istorie absolvise facultatea de specialitate ca șef de promoție pe țară ezita să-și ia asemenea obligații. Îl întrista, probabil, să vorbească în mijlocul vacarmului. Sînt profesiuni care cer, dacă nu mister, o minimă regie. Preotul nu intră în altar în costum de baie, ci în odăjdii, semn al învestiturii, singurul semn de acest fel, cîteodată; medicul își primește pacientul în halat alb, o sugestie de puritate și posibilă vindecare; judecătorul își marchează autoritatea prin robă neagră și largă, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
totul cu această „condiție”: umilința, asumarea condiției noastre umane limitate, supusă erorii și „atracției” ei. Una din aceste „erori” este, fără Îndoială, superbia, orgoliul și disperarea umană vin uneori În consecința acestui „păcat”, al absolutizării persoanei și rațiunii umane. (Pe altarul din stînga celui mare În catedrala Sf. Mihail din Cluj, Christul cară, odată cu crucea sa, o mantie de aur a păcatelor noastre, care sunt marcate Într-o anume ierarhie, inspirată probabil din acel „catalog al păcatelor” inițiat de fondatorul ordinului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aveam febră și... da! Aveam o febră mare, ciudată pentru mulți și adesea și pentru tinerelul care eram, vivace, excesiv de vorbăreț, care citea mult și amestecat, naiv și penibil de credul, apt de a deveni o victimă aproape ideală pe altarele unui social ce ardea, În anii aceia, la roșu! Nu, tinerețea pentru generațiile acelor ani nu era deloc un paradis, mai ales pentru acei tineri care, fără să deseneze În aerul văzut doar de ochii minții lor scopuri exorbitante, ar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
păreau Îmbibate de raționalitate, deși „ea” Îi ataca pe cei În mijlocul căreia mă născusem și care mă iubeau. Da, dar... „revoluția” nu m-a vrut! Sau... ba da, m-a vrut, dar ca victimă, nu ca erou. Se pregăteau deja altare unde trebuiau Întinse, alături de zeci și sute de trupuri Însângerate ale unor adulți care contribuiseră la prestigiul și stabilitatea României, și unele trupuri de tineri, ștampilați În pripă drept „dușmani” - cei naivi care nu fugiseră, nu putuseră să o facă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Moartea din existență, din existența și preocupările noastre sociale, pe nebuni Îi izolăm și Îi Închidem În sordide stabilimente, poeții nu mai sunt publicați de marile edituri europene, marfa, banul, materialitatea crasă și lucitoare a vieții a fost ridicată pe altarul cel mai Înalt, iar suferința este ea Însăși trivializată: ea este văzută ca o gravă stângăcie socială, ca o formă insistentă a incapacității de adaptare. Și bătrânețea este numai una din formele „ei”, ale acestei suferințe „disprețuite”, căreia nu i
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]