9,188 matches
-
puteam adresa contemporanilor mei, cu speranța să fiu citit de ei cândva (și această speranță mă trezeam că n-o mai aveam), gândul la o posteritate abstractă la care de fapt nu mă gândisem niciodată nu-mi dădea puterea să alung din mine izolarea în care mă aflam în mijlocul lumii mele, lume în care mă născusem, descoperisem miracolul existenței, suferisem și fusesem fericit... Numai prin această lume prezentă mă puteam adresa posterității... Și nici nu mai vedeam cum o să pot ajunge
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să întrerupă legătura. E îmbucurător. ― Hei, nici o chestie, făcu comtehul. Că mai rău n-are cum să fie. Androidul sosi de îndată și ajunse la unica fereastră care domina o mare parte a coloniei. Vântul se întețise din nou și alunga vălul de ceață. Vizibilitatea, departe de a fi perfectă, le îngăduia să întrevadă în depărtare stația de epurare. Erau cu toții alături de Bishop, când de la baza stației se ridică o coloană de flăcări care urcă la cer. Într-o clipită strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și căzu în tunelul în care se afla Ripley. Chiar dacă lui Hicks nu i-ar fi plăcut deloc această descriere, puțin măgulitoare, femeia se mai liniști când îl văzu. Simpla prezență a unei ființe umane era suficientă pentru a-i alunga spaima. În clipa în care atinse solul cu picioarele, desprinse de pe ținuta de luptă un mic aparat. ― Ție îți dădusem brățara, declară el pe un ton de reproș, apăsând întrerupătorul detectorului. ― Și eu i-am dat-o lui Newt. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de lectură, șezând la o masă pe un podium, în fața unui public: era un lucru cât se poate de obișnuit pe Pământ pentru profesori și oratori în general. Fu nevoie de un efort mintal conștient din partea lui Gosseyn pentru a alunga aceste asociații automate din memoria sa. Nu pentru că aceste amintiri stereotipe l-ar fi făcut mai puțin conștient, dar veneau așa, pe nepoftite și se amestecau îndeajuns pentru a-i distrage atenția de la ceea ce, la alt nivel al conștiinței, socotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
anesteziat de trompetele lui Sile Dinicu, gata să încep, vesel și laș, o zi nouă. Zilele astea, mai noi sau mai vechi, se prăbușeau toate în spațiile libere ale copilăriei, de care, deși n-aș fi vrut, mă foloseam ca să alung uneori tristețea, alteori monotonia, întotdeauna imbecilitatea clipelor prezente. Memoria le reținea lejer, panoramic. Era ca și cum înlocuiam o scuză cu alta, un paravan de imagini pentru o minciună în carne și oase, o coproducție a minții mele și-a „Studiourilor Buftea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu ele bine închise în minte, să fac comparația. Mă agățam de sensul meu simplu, dar încăpățânat: să trec nevăzut, studiind pe toată lumea, să consemnez tot ce putea fi în favoarea mea, să mă pierd în mulțime, ca s-o pot alunga cu și mai mult dispreț. Doar cine nu s-a simțit vreodată special nu poate înțelege. Apoi mi-am dat seama că nici ochii, nici mintea mea n-aveau nici o vină: maroul șosetelor concetățenilor mei, transportat de pe platformele metroului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ideea sa cea mare": Într-adevăr mintea lui Rareș țesea un plan măreț: ideea cea mare a lui era să adune 100.000 ostași din Moldova, Țara Românească și Ardeal, să înainteze spre Constantinopole, și cu puterile tuturor Românilor, să alunge pe Turci în Asia" (Constantinescu, 1928, pp. 129, 130). E drept, ofensiva românească a rămas la stadiul de intenție. Evidentă în această analiză intențională este și ideea de unitate, toate cele trei provincii românești unindu-și forțele militare în vederea îndeplinirii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sufletul rus. Lupta pentru independență a românilor stă sub semnul unei serii de intervenții rusești, în jurul cărora se configurează mitul rușilor ca salvatori ai românilor. Prima expresie a mitului se materializează pe fondul războiului ruso-turc din 1768-1744, când "armatele rusești alungă pe Turci din Moldova și apoi din Țara Românească și intră în București. Ele au fost primite pretudindeni ca eliberatoare" (Roller, 1952, p. 261). A doua intervenție decisivă a rușilor în beneficiul românilor a fost ocazionată de chestiunea unirii din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care dacă mintea este în echilibru cu sufletul ne redescoperim pe sine. Învățăm de la lume lucruri bune și rele dar mintea, izvorul înțelepciunii noastre, trebuie să ne armonizeze reacțiile, opiniile care sunt iscate de experiențele de viață. Uneori unii își alungă suferințele, lipsa de iubire și afectivitate în droguri, fumat, alcool, ceea ce le oprește zborul spre o viață mai bună, soluționând situațiile și rezolvând problemele nu singuri ci împreună cu familia, școala, biserica. Îndemnul ar fi să dăm importanță mai mare celor
Mintea trebuie să se miște în armonie. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Păduraru Diana Georgiana, Iftime Valentina () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1977]
-
se irosește inutil. În timp ce toate acestea se întâmplă din ce în ce mai des, alții se bucură cu adevărat de viață, într-un mod mai sănătos. Poate că nici familia nu este informată prea mult în ceea ce privește drogurile, dar încearcă să facă tot posibilul să alunge drogul din viața lor, și nu persoana din familie care consumă. Iată ce ar trebui să înțeleagă toată lumea : familia încearcă să ne protejeze de pericole și nu să ne facă rău. Din acest motiv toți trebuie să avem încredere în
Drogurile. Gânduri despre aparenţe…. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Albu Alexandra, Oana-Raluca Silion () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1986]
-
niște cercei... Dacă mai sufli o vorbă despre Nastasia Filippovna, jur pe Dumnezeu că pun biciul pe tine, nici nu mă uit că ai umblat cu Lihaciov! strigă Rogojin, înșfăcându-l de mână. Dacă mă biciuiești, înseamnă că nu mă alungi! Biciuiește-mă! M-ai biciuit și în felul acesta ai pecetluit... Dar iată că am ajuns! Într-adevăr, trenul intrase în gară. Deși Rogojin spusese că pornise la drum fără să dea nimănui de veste, era așteptat de câțiva inși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu toată ceata - și erau vreo patruzeci și ceva de școlari -, au început s-o necăjească și chiar să arunce cu noroi în ea. Ea s-a rugat de un păstor s-o lase să păzească vacile, dar păstorul a alungat-o. Atunci ea, fără voie, a început să plece de acasă ziua întreagă, ținându-se după cireadă. Deoarece îi aducea mult folos păstorului și el și-a dat seama de asta, a început să n-o mai alunge și uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
păstorul a alungat-o. Atunci ea, fără voie, a început să plece de acasă ziua întreagă, ținându-se după cireadă. Deoarece îi aducea mult folos păstorului și el și-a dat seama de asta, a început să n-o mai alunge și uneori chiar îi lăsa resturile de la prânzul lui, brânză și pâine. Credea chiar că face o faptă creștinească. La moartea mamei ei, nici pastorului de la biserică nu i-a fost rușine s-o batjocorească de față cu tot satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bani mulți, te cumpăr de viu pe tine și pe toți ai tăi... dacă am chef, vă cumpăr pe toți! Cumpăr tot! trânti el, înfierbântat și părând că se amețește din ce în ce mai mult. E-he, Nastasia Filippovna! strigă el. Nu mă alungați, spuneți-mi o vorbă: vă cununați sau nu cu el? Rogojin pusese întrebarea ca pierdut, ca în fața unei divinități, dar cu cutezanța celui condamnat la moarte, care de-acum nu mai are ce pierde. Aștepta răspunsul într-o tristețe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
clipa asta? Acum? Dar ați uitat... dădu prințul să înceapă. — Nimic, n-am uitat nimic, să mergem! Aici, pe scara asta superbă. Mă mir că lipsește ușierul, dar... e sărbătoare, și ușierul o fi plecat undeva. Încă nu l-au alungat pe bețivan. Acest Sokolovici îmi datorează tot norocul vieții și al carierei, numai mie îmi e obligat, dar... iată că am ajuns. Prințul nu se mai împotrivea ideii acestei vizite și îl urma pe general, nedorind să-l supere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a ținut de cuvânt! Ptiu, ce palid e!... Ce vă spun s-a întâmplat astăzi la Ganecika: venisem s-o vizitez pe mămica lui, să-mi cunosc viitoarea familie, iar soră-sa mi-a strigat în față: „Chiar n-o alungă nimeni de-aici pe nerușinata asta?“ Iar pe Ganecika, frate-su, l-a scuipat în obraz. Ce să zic, fata are o fire voluntară! — Nastasia Filippovna! rosti dojenitor generalul. Începea să înțeleagă puțin situația, în felul său. — Ce-i, generale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ganecika; și ca să vezi: în acești cinci ani n-am trăit cu el, dar banii i-am luat și am crezut că am dreptate! Căci mă zăpăcisem de tot! Tu zici acum să iau suta de mii și să-i alung dacă mi-e scârbă de ei... Aici e-aici, că mi-e scârbă. M-aș fi putut mărita de mult cu altul mai breaz decât Ganecika, dar și de asta mi-ar fi fost scârbă. Și la ce bun mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Epancin, nu ar fi discutat cu ele despre fratele ei. Și ea era o femeie destul de mândră, avea un fel al ei de a se ține mândră, cu toate că înfiripase o prietenie în locul din care fratele ei mai că nu fusese alungat. Mai înainte, deși le cunoștea pe domnișoarele Epancin, se văzuse rar cu acestea. De altfel, nici acum nu se prea arăta în salon și intra, mai întotdeauna pe fugă, pe ușa din spate. Lizaveta Prokofievna n-o privise cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mizerabil, depun și eu mărturie și asta nu numai din cauză că te-a pocnit. Prințe, e vorba despre un ofițer ratat, un locotenent în retragere din fosta echipă a lui Rogojin, care dă lecții de box. Acum, după ce Rogojin i-a alungat, hoinăresc cu toții. Dar cel mai rău e că știam totul despre el, știam că-i mizerabil, netrebnic și hoțoman și totuși m-am apucat să joc cu el și, când am pus la bătaie ultima rublă (jucam „bețe“), îmi ziceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îl întrebă prințul, îngrozit. Rogojin îi aruncă o privire grea și teribilă și nu-i răspunse nimic. — Asta e a cincea zi de când n-am fost la ea, continuă el după ce tăcu cam un minut. Mă tem că o să mă alunge. „Eu, zice, încă-mi sunt propria mea stăpână; dacă vreau, mă descotorosesc de tine și plec în străinătate“ (chiar mie mi-a spus că pleacă în străinătate, observă el ca între paranteze și privindu-l cumva aparte pe prinț în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Da, boala îi revine, nu mai e nici o îndoială; poate că va avea criza negreșit în această zi. Datorită crizei a apărut și toată această întunecime, și „ideea“ se datorează tot crizei! Acum întunericul s-a împrăștiat, demonul a fost alungat, îndoielile nu mai există și are bucurie în inimă! Și - pe ea n-a văzut-o de atâta vreme, trebuie s-o vadă și... da, ar dori acum să-l întâlnească pe Rogojin, l-ar lua de mână și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Lebedev le luase față de prinț, fură impuse și propriei lui familie, din momentul mutării în casa de vacanță; sub pretextul că prințul nu trebuie deranjat, nu lăsa pe nimeni să intre la el, bătea din picior, se repezea și le alunga pe fiicele lui, nefăcând excepție nici pentru Vera cu copilul mic, la prima bănuială că se duc pe terasa unde stătea prințul, cu toate rugămințile acestuia de a nu alunga pe nimeni. În primul rând, nu v-ar arăta nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
intre la el, bătea din picior, se repezea și le alunga pe fiicele lui, nefăcând excepție nici pentru Vera cu copilul mic, la prima bănuială că se duc pe terasa unde stătea prințul, cu toate rugămințile acestuia de a nu alunga pe nimeni. În primul rând, nu v-ar arăta nici urmă de respect, dacă i-aș lăsa să-și facă de cap; în al doilea rând, ar fi chiar necuviincios din partea lor... dădu el, în sfârșit, lămuriri la întrebarea directă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Vera, ducând ca de obicei copilul în brațe. Lebedev, care se învârtea pe lângă scaune și habar n-avea ce să facă, deși nici să plece tare n-ar fi vrut, se repezi deodată la Vera, dădu din mâini spre ea, alungând-o de pe terasă, și chiar, întrecând măsura, bătu din picior. — E nebun? adăugă deodată generăleasa. — Nu, e... — Beat, poate? Nu-i frumoasă societatea în care te învârtești, i-o reteză ea, învăluindu-i cu privirea și pe ceilalți musafiri. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fost primit excelent, iar Evgheni Pavlovici era surprinzător de vesel și de simpatic. Vestea cea mai importantă era că, fără multă zarvă, Lizaveta Prokofievna a chemat-o în camera ei pe Varvara Ardalionovna, care se întreținea cu domnișoarele, și a alungat-o odată pentru totdeauna din casă, de altminteri în maniera cea mai respectuoasă cu putință - „asta chiar de la Varia am auzit-o“. Dar când Varia a ieșit de la Lizaveta Prokofievna și și-a luat rămas-bun de la domnișoare, ele nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]