9,447 matches
-
mare pompă din Galeriile amare). Ori, în fine, senzația copleșitoare a reiterării destinului christic ("trupul/ altar de jertfă/ poruncă divină/ pe umeri/ ca o cruce/ dezgroapă străine/ cuiele/ am început să le simt" Sfârșitul mai glorios decât începutul din Galeriile amare). Din perspectiva confesiunilor din ultimele cărți însă, aceste antecedente ale suferinței de sine nu făceau altceva decât să prefațeze drama majoră a poetului, resuscitată de o sensibilitate creatoare racordată la memoria generică a modernismului: zbaterile chinuite, aproape agonice ale poiesis-ului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ordinea vizibilului, dar preocupate de esențial. A se urmări, spre exemplu, complicatele raporturi dintre artist și universul obiectual și uman care îl înconjoară, așa cum apar ele în pânzele reproduse în Veșnica împotrivire, Poema mâinilor înroșite de hohot, Solitudine sau Galeriile amare, titluri edificatoare din această perspectivă. La fel de emblematică mi se pare absolutizarea unor simboluri încărcate de sugestii metafizice, vizibilă în majoritatea ilustrațiilor ce însoțesc Dealurile cu îngeri plângeau, Omul cu un singur înger sau Mărul mușcat. Pe de o parte, ferestrele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
minunilor/ în câmpie,/ valuri de iarbă cu umbre de nori călători/ mă ridică/ mă coboară pe țărmul de verde./ Ei mă așteptau/ cu frunze de catifea argintată/ Dintre scuturi de spini/ enigmatică,/ floarea ciulinului, alb-liliachie,/ trufașă,/ doar sieși în parfumul amar/ mă subjugă/ ca un tropot de cai liberi,/ sălbatici,/ din amintirea câmpiei". Comentând versuri similare, Cristian Livescu nota, inspirat, că "Poezia aceasta se hrănește din interjecția culorii, din transcenderea instantanee a nuanțelor care se proiectează în noi, selectându-și sentimente
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Căci femeia, convertită uneori într-un ciudat obiect al interdicției, alteori într-o Străină veșnic visată, "dulcea mea ucigașă", rămâne aceeași fascinantă forță, dorită, deși înstrăinată, oricum niciodată posedată cu adevărat. Cea mai mare parte a poemelor din volume detaliază, amar, istoria unui coup de foudre transformat în poveste de iubire (mereu te aleg), în care bărbatul optează, iar și iar, din varii motive, pentru aceeași unică femeie și relevat, în fine, ca un teribil, îngrozitor IERI (suspiciune, gelozie, speranță, dezgust
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
stau/ cămașa flutură/ ca pânza corabiei/ ajunsă în port/ totdeauna singur/ am un cerc roșu/ desenat (acolo unde se află inima)". Deloc întâmplător, cel mai frecvent este intertextul eminescian, ceea ce denotă afilierea la poetica romantică și, implicit, un fel de amară nostalgie a solitudinii voluptuoase, în care eul liric rupt de lumea materiei minore și racordat, dimpotrivă, la cea a marilor formațiuni geologice se retrage doar pentru a contempla infinitul și a înțelege deșertăciunea celor omenești. A se vedea, spre exemplu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se strecoară, întotdeauna, firele unei ironii stridente, care să reducă patetismul inerent unor astfel de texte cvasi-testamentare sau, pur și simplu, să ridiculizeze toate modele socio-istorice sau poetice de care poetul se delimitează cu dezgust. Redau, spre ilustrare, integral acest amar Sonet ridicol din ultima sa carte antumă, Benedictus: "Rigorile prudenței, credinței, curtoaziei/ noi niciodată nu le vom cunoaște/ decât cel mult în sfera poeziei/ uitându-ne la ele ca la moaște.// Numai așa se mai explică faptul/ că în acest
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se pare a fi imaginea desăvârșită, pe care voi încerca să o surprind măcar vreodată. Deocamdată văd doar umbra acestei treceri pe un zid mare, încăpător pentru toate apartamentele orașului". Imaginea se mai întâlnește, cu un impact diferit, în finalul amarului autoportret din Salamandra, în care, la adăpostul falsei măști de energumen, Codrin Dinu Vasiliu își mai coagulează o dată programul poetic: Există o mie de poduri/ spre același perete, există/ o mie de poduri, spre aceeași parte a râului,/ există o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
zapis scris;/ marți,/ pilaștrii zăceau sparți;/ miercuri,/ eram strâns în cercuri;/ joi,/ închis în buduroi/ intrai pe pământ varvar;/ vineri, gol, fără stihar,/ sâmbătă, în ierihon,/ eu în strană, ea-n amvon./ Prin tălmaci de la fanar,/ îmi plâng soartă și amar:/ sunt un păcătos morar/ într-un crin lângă eden/ și-al fantasmelor polen/ macin, doamnă, din amor/ pentru-ocnașii din Alcor/ și-n cățuie iau uium/ numai gloria de fum" (Paianjenița). Îndrăgostitul orf(e)ic este mai puțin îndrăgostit de obiectul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acestei raportări. Câteva texte din Fiul lui Eros... utilizează, deloc întâmplător, o analogie revelatorie între feminitate și albine. Să observăm, spre exemplu, primele trei catrene din Noaptea și durerea: "Albine ies ca mieii la păscut/ și-n răsuflarea caldă și amară/ regina exilată înconjoară/ lumina paradisului pierdut.// Ea te-a spălat și uns și îmbrăcat/ în inul alb și vechile sandale/ ți le-a legat prin vămile astrale/ depresurând cenușile. Bogat// pe coasta muntelui cu orz floare/ e stupul nalt în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ține la ordine, liniște și la tradiții. Nici amantul sau, Lafont, nu vede nimic condamnabil în menajul în trei. Contrastul între situația ambigua a protagoniștilor și preocuparea lor permanentă pentru morală dezvăluie fariseismul moralei burgheze și dă naștere unei ironii amare. Situația nu progresează, piesa nu are (că și alte piese ale dramaturgului) acțiune, deznodământul coincide cu situația inițială, suntem în prezența unei "felii de viață". Acest final deosebește varianta franceză de piesă cu un conținut asemănător Nora de Henric Ibsen
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
actrița. Artist fiind "acela care-și are centrul în sine însuși" (Fr.Schlegel), Pariziana corespunde acestei definiții. Această ipostază însă nu descinde în cazul personajului nostru în abisurile interioare, ale autoanalizei și căutării propriei densități. André Mariolle face o constatare amară, rezumând că acest joc nu le servește la nimic Parizienelor: "Je joue leur jeu, aussi bien qu'elles, mieux qu'elles peut-être, et ça me sert pour mes livres, tandis que ça ne leur sert à rien, à elles" [Maupassant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
56 Pe linia echilibrului între tăcere și admirație se plasa grupul scriitorilor care doreau să beneficieze de o mediere între propria creație și tradiția literară. Din acestă fac parte Arturo Graf, Massimo Bontempelli, Salvatore Di Giacomo, care a preluat atmosferă amară și melancolica a amintirii, Umberto Saba care a împrumutat filonul idilic, patriarhal și Camillo Sbarbaro care și-a bazat pe un fond leopardian concepția despre solitudine, alienare și indiferență 57. Hartă pătrunderii influentelor leopardiene în secolul trecut realizată de Lonardi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nou în pragul unei depresii. Indiciile din scrisorile către colaboratorii de la 'Circoli', Adriano Grande sau Angelo Barile, din cele trimise protectorului sau Angiolo Silvio Novaro sau din epistolele către Salvatore Pugliatti sunt nenumărate: Dar eu în aceste vremuri am sufletul amar și scriu vise despre moarte (...) final de an trist, mizerabil, ca al unui om doborât; și nu-ți mai scriu nimic despre aceste ultime zile ale mele ca să nu te amărăsc; către Angelo Barile în 2 ianuarie 1932: Că de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
da spazi sospesi, / (deșerți spenti, abbandoni) / da quiete selve / avvinte da canapi d'oro / cui non muta senso / lo stormire dei venti / che d'impeto crolla, / né volgere di stelle. În luce di cieli: Căra giovinezza; è tardi. / Mă posso amare tutto della terra / în luce di cieli în tenebra di vento; (...). Nel giusto tempo umano: Giace nel vento di profonda luce, / l'amata del tempo delle colombe. Città straniera: Fra lunghi viali / nere foglie ammucchiate / în un presagio di vento
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
asidui colaboratori ai publicației ' La Voce', Giovanni Boine: Am fost cu Enzo (Misefari) să vizităm mormântul lui Giovanni Boine: treizeci de ani! Ce întristare, laurul acela pe lespedea goală! Nimeni nu își mai amintește de el: mi-am stăvilit plânsul amar. Salvatore Pugliatti Salvatore Quasimodo, Carteggio 1929-1966, îngrijit de Giuseppe Miligi, Artioli, Modena, 1998, p. 32. 97 Per queste ragioni complesse oră da noi ritenuto che occorresse riallacciarsi senz'altro alla più grande e schietta tradizione italiană, interrotta dopo Leopardi e
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
è la vită durissima che mi costringe a certe lunghissime solitudini di cuore în Salvatore Quasimodo, 1999, op. cît., scrisoare către Angelo Barile (Milano, 27 decembrie 1937). Cfr. Curzia Ferrari, op. cît., p. 50. 247 Io sapevo quando cominciai ad amare la poesia che per essa avrei sofferto e fame, e patimenti della carne, e uragani dello spirito, epistola din 26 iulie 1936 către Maria Cumani, Salvatore Quasimodo, Lettere d'amore a Maria Cumani, Mondadori, Milano, 1973. 248 L'amarezza di
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
desiderio, Adelia Noferi, Îl gioco delle tracce, La Nuova Italia, Florența, 1979, p. 31. 406 Rivaleggia con Petrarca nella creazione di un'atmosfera satura di amore, M. G. Riccobono, op. cît., p. 291. 407 Căra giovinezza; è tardi. / Mă posso amare tutto della terra / în luce di cieli în tenebra di vento; / e, șu ogni parvenza, la donna / che mi venne non è gran tempo, / al cui riso mi specchio, / che amore chiamava, sua verde salute. (În luce di cieli). 408
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mai sancționeze pe doctor și pleacă îngrozit, sub privirile nedumerit-dispre țuitoare ale celor doi amici. Deși pe muchie de cuțit, Henry iese, ca întotdeauna, învingător. Este vorba însă, de data aceasta, despre o victorie chinuită, ce îi lasă un gust amar. Imaginea nevrotic-convulsivă a lui Baxter îl urmărește toată ziua, făcîndu-l ineficient în derularea programului stabilit. Pierde partida de squash, își vizitează mama fără chef și întîrzie, impardonabil, în prepararea tocanei de pește. Venirea lui Dasiy (deși mult-așteptată) nu alungă norii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
către înviere este foarte greu, cu atât mai mult cu cât fiecare pas duce, de fapt, către moarte: "Atât de puține lucruri mă pricep să fac / Nici piersici ca piersicii,/ Nici struguri ca via,/ Nici măcar nuci/ Ca arborii cu umbră amară/ Și foșnet ușor,/ Un singur lucru știu să fac/ Cu o pricepere extraordinară:/ Știu să mor.// Nu mă laud,/ Știu să mor cum puțini oameni știu -/ Mă învelesc întâi în tăcere,/ Apoi în pustiu/ Și pornesc astfel încet, un pas
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de ce să le prețuiască ori, și mai rău, să le iubească"220. Făcând un periplu printre titlurile interzise din perioada comunistă și stabilind, totodată, principalele "motive" invocate de comuniși pentru scoaterea din circulație a anumitor publicații, autorul vorbește cu o amară ironie despre "misiunea criminală a liderilor de partid de a nimici probele creativității românești, începând (n.n.) nu cu operele, ci cu persoanele fizice, cu scriitorii, criticii și istoricii literari încă în viață, cărora nu le-a fost greu să li
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
urmează la Școala Generală nr. 2 din Oradea, fostul liceu Oltea Doamna, avându-l ca profesor de română pe Eugen Groza autor de teatru și proză iar ca profesoară de istorie, pe Eleonora Ilie, care îi va insufla inteligentul și amarul patriotism, "imprimându-i pentru toată viața nevoia de a-și raporta destinul la destinul colectiv"511. După absolvirea liceului la Oradea (1955-1959), poeta urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din Cluj-Napoca (1962-1967). Se stabilește, apoi, la București, unde lucrează
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pas este un poem edificator în acest sens, care se pliază perfect pe teoria lansată de Alina-Iuliana Popescu: "Atât de puține lucruri mă pricep să fac/ Nici piersici ca piersicii,/ Nici struguri ca via,/ Nici măcar nuci/ Ca arborii cu umbră amară/ Și foșnet ușor,/ Un singur lucru știu să fac/ Cu o pricepere extraordinară:/ Știu să mor.// Nu mă laud,/ Știu să mor cum puțini oameni știu -/ Mă învelesc întâi în tăcere,/ Apoi în pustiu/ Și pornesc astfel încet, un pas
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lui Cantemir, că romanul Eclipsa conține o antiutopie probează faptul că între autorii aleși spre analiză există puncte de convergență, poate cel mai important dintre toate fiind creditul existențial acordat ficțiunii menite să compenseze imperfecțiunea realului. Ca și-n romanul amar al Martei Petreu. Petru Cimpoeșu are în Elvira Sorohan cel mai constant susținător: paginile despre romanele sale succesive, adunate în carte, construiesc o monografie. Ironia ca figură de gândire și adjuvanții ei, tragicul și comicul, procedee ca paradoxul și oximoronul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de expresia lingvistică a registrului public formal (cf. Ab), în enunțuri reflectând competența idiomatică (Ba [2]). Putem recunoaște două niveluri (N) diferite, după cum urmează: N1, al unei terminologii social-politice de ansamblu, a vieții publice (ținând seama și de intenția parodierii amare a discursului politicianist, în general): prezidiu, comitet, fericire obștească, pace socială, justiție ~, situație privilegiată, făgașul progresului, sălașul nefericirii etc.; N2, al unei terminologii și frazeologii politice a regimurilor totalitare, în speță cel comunist, aparent asumate: "Perfectul Prezidiu Permanent al Popoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pozitive pe parcursul perioadei post recoltă). Putrezirea zonei pistilare (“blossom end rot”) la tomate și ardei este datorată deficitului de Ca2+. Arsura umedă apare la salată, la partea superioară a căpățânii, din aceleași cauze. În livezile de măr se manifestă pătarea amară (“bitter pit”), în urma unui dezechilibru între conținutul în K+ și Mg2+ prea mare și conținutul Ca2+ prea mic. Excesul de N și Mg din solul livezilor, regăsit în fructe, sau deficitul în Ca din primăverile secetoase, duc în mod frecvent
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]