9,933 matches
-
cum se întâmplă des, am visat dinainte călătoria: eram deja la București, după 20 de ani, se spunea că sunt un miracol: aproape nu m-am schimbat! Auzeam muzică peste tot, vedeam desenele mele expuse în camera de primire a Ambasadei suedeze. Am văzut-o și pe Marina Sandu, cu care am vorbit numai la telefon: o femeie tânără, frumoasă, cu o puternică personalitate. Eram în atenția tuturor și mă simțeam bine... Ieri m-a sunat ambasadorul suedez, Ragnar Ängeby, întrebându
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Marina Sandu, cu care am vorbit numai la telefon: o femeie tânără, frumoasă, cu o puternică personalitate. Eram în atenția tuturor și mă simțeam bine... Ieri m-a sunat ambasadorul suedez, Ragnar Ängeby, întrebându-mă dacă vreau să locuiesc la ambasadă. Am acceptat cu plăcere și eu, și Inger (Johansson), prietena și traducătoarea mea. Telefon de la Birgitta (Trotzig), spunându-mi că prietenul Göran (Tunstrom) a fost operat ieri, i s-a scos un plămân, că e foarte grav. Când vorbisem cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
atât timp cât mai pot iubi lumea și chiar să am un fel de compasiune pentru tot ce m-a împiedicat să am un acces firesc la impulsurile creatoare. Duminică, 28 mai. Două ore interviu pentru televiziune, cu poeta Lucia Negoiță, la Ambasadă, când am vorbit, ca de obicei, spontan, lăsând să curgă în povestire lucruri din inconștient, dureroase, dar adevărate. Chiar cei care filmau, auzindu-mă vorbind despre Nichita, de exemplu, mi-au povestit, spontan, viața lui mizerabilă din ultimul timp, un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
este iluzoriu. Cu o Întâlnire anuală a politicenilor unde se spun cuvinte frumoase nu se prea poate face mare lucru. Vasile Leca Ambasadorul României la Zagreb ... Vă mulțumesc pentru interesanta revistă. Trimit, anexat, un material realizat după recenta acțiune a Ambasadei În Istria. Meglenoromânii O comunitate restrânsă particularizată prin dialectul numit meglenoromân se află răspândită astăzi În nordul Greciei, sudul Macedoniei și România. Numărul meglenoromânilor nu depășește 15000 de suflete dar neavând instituții proprii și nerecunoscuți dea lungul multor secole ca
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
el ce știa, l-a categorisit pe marele său ministru de externe, Talleyrand, drept "murdărie în ciorapi de mătase", după repetatele sale trădări și intrigi). Astăzi nu mai e un secret pentru nimeni că toate ministerele de externe și toate ambasadele din lume sunt "împănate" cu "ochi albaștri". Ca atare și la noi, pe vremea "împușcatului ", MAE, de la portar la ministru, și ambasadele, de la șofer la ambasador, aveau "irizări" mai mult sau mai puțin intense din ceea ce șlagărul la modă citat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
trădări și intrigi). Astăzi nu mai e un secret pentru nimeni că toate ministerele de externe și toate ambasadele din lume sunt "împănate" cu "ochi albaștri". Ca atare și la noi, pe vremea "împușcatului ", MAE, de la portar la ministru, și ambasadele, de la șofer la ambasador, aveau "irizări" mai mult sau mai puțin intense din ceea ce șlagărul la modă citat numea "un albastru infinit"! (Îmi amintesc, în acest context, de o întâmplare plină de tâlc trăită la Parlamentul României în iulie 1998
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
expoziții de înaltă ținută... De menționat că, dornic să "văd și să aud" cât mai mult, dispuneam adeseori de invitații la manifestări culturale, Direcția Culturală din MAE fiind principalul beneficiar al unor atare "atenții" din partea instituțiilor românești de resort sau ambasadelor, eu fiind, în multe ocazii, "delegat" de șefii mei ierarhici, nu prea "avizi de cultură", să-i reprezint. Mi-am început cariera într-un birou de 20 metri pătrați, alături de alți 8 colegi tineri, cu gradul de secretar III sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în vedere multitudinea problemelor cotidiene, am fost "aruncat în apă" chiar din primele zile, fără "lecții de înot și colac de salvare". După tipicul materialelor documentare puse la dispoziție, am început și eu să redactez "note, adrese și telegrame către ambasade și instituții". Majoritatea mi se întorceau înnegrite de pixul șefului de serviciu și corectate, ulterior, de pixul directorului adjunct care, practic, readucea textul la varianta inițială concepută de mine. Într-o pauză de prânz, la o ciorbă de burtă servită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
țara de reședință", cu problematica relațiilor bilaterale și a celor specifice cultural-științifice. Fiind o persoană responsabilă, mi-am luat pregătirea în serios, căutând să nu las nimic necitit, nestudiat, nelămurit. Am revăzut, la arhivă, corespondența simplă și cifrată plecată către ambasadă sau primită de la aceasta în ultimii doi ani, apoi am mers, cu Acordul guvernamental de cooperare culturală și tehnico-științifică și Programul de aplicare a Acordului în mână, pe la instituții Consiliul Culturii, Ministerul Educației, Academie, IRRCS, Uniuni de creație... Un capitol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
un loc al ei, atrăgându-mi-se atenția și bătându-mi-se ab initio obrazul că ar urma să am "obligații" față de ei. Mi s-a mai explicat că pentru "relații" la Berlin voi fi abordat "loco" de cineva de la Ambasadă. Spre cinstea lor și a mea, "colaborarea" n-a fost cine știe ce, nici una din "Părți" neforțând nota. Ca atare, primele contacte cu "Cooperativa" n-au fost traumatizante, fiind lăsat să-mi fac treaba de atașat cultural cum se cuvine, fără "intromisiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
palton. Beneficiasem, ca june diplomat trimis la post, de o "primă de echipare" de la minister, care s-a topit pe te miri ce și gândeam că-mi voi completa "ținuta" la nemți, cu lucruri mai ca lumea. În anii '70, Ambasada României de la Berlin, "Hauptstadt der DDR", era un loc important în contextul relațiilor cu "Statele frățești". În afară de dialogul politic și cultural-științific, RDG-ul fiind cotat ca "a noua economie mondială", existau și schimburi economice substanțiale. La acestea se adăugau, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Mi-a plăcut din prima zi "strategia" sa cu privire la programul meu de lucru: "ne întâlnim dimineața la 8, discutăm ce avem de făcut în ziua respectivă, citim comunicările de acasă și după aceea nu vreau să te mai văd prin ambasadă"!, indicații pe care aveam să le urmez ad litteram și pe care aveam să le impun colaboratorilor mei mai târziu, ca șef de misiune. Ambasada era suficient de bine înzestrată cu "cadre": consilier, atașat de presă, de protocol, consul, secretar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
respectivă, citim comunicările de acasă și după aceea nu vreau să te mai văd prin ambasadă"!, indicații pe care aveam să le urmez ad litteram și pe care aveam să le impun colaboratorilor mei mai târziu, ca șef de misiune. Ambasada era suficient de bine înzestrată cu "cadre": consilier, atașat de presă, de protocol, consul, secretar economic, plus personalul "de specialitate" și "tehnico-administrativ": cifrori, administrator, secretară, portari, șoferi, îngrijitoare, în total circa 15 "suflete". La aceștia se adăugau cei de la "Agenția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
consilier, atașat de presă, de protocol, consul, secretar economic, plus personalul "de specialitate" și "tehnico-administrativ": cifrori, administrator, secretară, portari, șoferi, îngrijitoare, în total circa 15 "suflete". La aceștia se adăugau cei de la "Agenția economică", cu șef autonom dar subordonat tot ambasadei, încă 20-25 de economiști, reprezentanți ai diferitelor întreprinderi de comerț exterior. Personalul de specialitate și tehnico-administrativ locuia în ambasadă, ambasadorul într-o reședință în apropiere și ceilalți diplomați într-un bloc aflat la circa 10 minute de ambasadă. Eu, noul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
șoferi, îngrijitoare, în total circa 15 "suflete". La aceștia se adăugau cei de la "Agenția economică", cu șef autonom dar subordonat tot ambasadei, încă 20-25 de economiști, reprezentanți ai diferitelor întreprinderi de comerț exterior. Personalul de specialitate și tehnico-administrativ locuia în ambasadă, ambasadorul într-o reședință în apropiere și ceilalți diplomați într-un bloc aflat la circa 10 minute de ambasadă. Eu, noul atașat cultural, moștenisem de la predecesorul meu un apartament în "buricul Berlinului", în Straussbergerplatz, la doi pași de vestitele Alexanderplatz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
subordonat tot ambasadei, încă 20-25 de economiști, reprezentanți ai diferitelor întreprinderi de comerț exterior. Personalul de specialitate și tehnico-administrativ locuia în ambasadă, ambasadorul într-o reședință în apropiere și ceilalți diplomați într-un bloc aflat la circa 10 minute de ambasadă. Eu, noul atașat cultural, moștenisem de la predecesorul meu un apartament în "buricul Berlinului", în Straussbergerplatz, la doi pași de vestitele Alexanderplatz și Unter den Linden. Locuința nu era mare lucru două camere mari, modest mobilate, baie, bucătărie, într-un bloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
câteva schimbări de decor impuse de soție și petele de culoare obținute cu lucrurile special aduse de acasă, am început să ne simțim bine. Pankov Parkstrasse 23! O stradă mică, fără clădiri impozante, doar locuințe cu maximum 1-2 etaje. Aici Ambasada deținea două corpuri de clădiri alăturate, unul sediul ambasadei, cu 2 etaje, celălalt cu un singur etaj, sediul consulatului, ambele construcții anoste, zugrăvite într-o culoare spălăcită. Clădirile nu erau proprietatea statului român, ca în alte capitale, și autoritățile RDG
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de culoare obținute cu lucrurile special aduse de acasă, am început să ne simțim bine. Pankov Parkstrasse 23! O stradă mică, fără clădiri impozante, doar locuințe cu maximum 1-2 etaje. Aici Ambasada deținea două corpuri de clădiri alăturate, unul sediul ambasadei, cu 2 etaje, celălalt cu un singur etaj, sediul consulatului, ambele construcții anoste, zugrăvite într-o culoare spălăcită. Clădirile nu erau proprietatea statului român, ca în alte capitale, și autoritățile RDG ne oferiseră un teren în centru pentru construcția unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
2 etaje, celălalt cu un singur etaj, sediul consulatului, ambele construcții anoste, zugrăvite într-o culoare spălăcită. Clădirile nu erau proprietatea statului român, ca în alte capitale, și autoritățile RDG ne oferiseră un teren în centru pentru construcția unei noi ambasade, ofertă refuzată nu știu pentru ce motiv de cei de la București. Act lipsit de logică și care, în viitor, după unificarea celor două Germanii, avea să ne coste multe zeci de milioane pentru achiziționarea actualului sediu al Ambasadei României din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
unei noi ambasade, ofertă refuzată nu știu pentru ce motiv de cei de la București. Act lipsit de logică și care, în viitor, după unificarea celor două Germanii, avea să ne coste multe zeci de milioane pentru achiziționarea actualului sediu al Ambasadei României din Berlin. Prezenți la "sediu" a doua zi după sosire, ambasadorul ne-a urat bun venit, ne-a întrebat cum ne-am instalat, dacă mai aveam nevoie de ceva, cum stăm cu limba germană. S-a mai interesat ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
că mă pasionează lectura, teatrul, pictura, mersul pe jos și nu tirul sau karate. Ambasadorul a profitat de întâlnire pentru a ridica unele probleme de colaborare în domeniu și, după 30 de minute, audiența a luat sfârșit. Fiind prezentat în ambasadă și la externe, mi-am luat treaba în serios, începând să inventariez prioritățile și problemele curente. În Programul de aplicare a Acordului guvernamental de colaborare cultural-științifică, valabil pe 2 ani, aveam de pregătit numai acțiuni "una și una": turneul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Praga", stabilirea de relații diplomatice cu RFG, poziția față de criza din Orientul Mijlociu și Israel... Aspectele respective erau abordate cu siguranță în discuțiile oficiale la nivel înalt, dar ele apăreau și în convorbirile avute cu o ocazie sau alta de diplomații ambasadei cu directori generali, directori, președinți de asociații artistice profesionale, profesori, cercetători etc. Sub conducerea lui Walter Ulbricht și Erich Honecker, RDG-ul, "stat al muncitorilor, țăranilor și intelectualilor germani", evolua în anii '70 pe coordonate economice pozitive, iar în politică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pe calea ferată ce aproviziona Berlinul occidental prin frontiera de vest cu RFG. Să revenim la "Ucenicul vrăjitor". După ceva timp, parcă mă născusem la Berlin! Începusem să învăț orașul, luasem legătura cu "autoritățile" și cu ceilalți atașați culturali de la ambasade, limba mi se dezlegase neașteptat de bine, făcusem școala de șoferi, aveam carnet și nu călcasem încă pe nimeni... Luasem deja câteva salarii 1 300 mărci RDG, plus 25% cota pentru soție. Nu era mult, dar era mai bine decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ci un salt de la întuneric la lumină, de la cenușiul estic la luxul și bogăția vestului. Schimbam câteva sute de mărci-est pentru mărci-vest la paritatea 7/1 și colindam marile magazine în căutare de "oferte speciale". Nu știu dacă cei de la ambasadă știau de escapadele noastre, fiind convinși că și alții procedau la fel. Oricum, nici atunci, nici mai târziu, "vestul" nu m-a atras niciodată pentru "a rămâne"( sau a "excursiona", cum spun "cifrat" cei de la "Ochiul și Timpanul"), ci doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
traduceau la cască, iar programul de sală prezenta un rezumat al piesei. De reținut că "nenea Iancu" era la Berlin într-un fel la el acasă, petrecându-și ultimii ani de viață în capitala Germaniei și având în Pankow, cartierul ambasadei, o biblioteca foarte frumoasă care-i purta numele și căreia îi donam, cu diverse ocazii, seturi de cărți românești. Aflaserăm cu câteva zile înainte de sosirea la Berlin a teatrului de scandalul de la București, în care fuseseră implicați conducerea și artiștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]