8,321 matches
-
masca/ pe care o vindeți și o cumpărați în fiecare dimineață/ și vă vorbesc". Înlăturarea măștii, într-o lume pe care însuși poetul o percepe ca fiind apropiată de cea a textului reprezintă o renunțare la convenții, o trecere dincolo de aparențe, transformarea jocului poetic într-un act serios. Repetițiile apropie confesiunea poetului de discursul sacerdotal. Poetul se erijează în cântăreț național, vocea sa trebuind să fie vocea mulțimii ("Eu vin în numele vostru/ (...)eu vin în numele durerii"), e un reformator și un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
iute, vâltvoare de-aramă,/ iar vei fugi - ostenit, sub calde cenuși voi rămâne/ să te-ascult arzând depărtată mereu"). Eul poetic pare să fi descoperit adevărul și certitudinea este aceea că întreg universul uman se constituie dintr-un joc al aparențelor, al iluziilor. Oscilația între siguranță și îndoială tinde să devină modalitate primordială de constituire a discursului poetic. În acest caz, poemul alternează interogații, îndoieli, cu axiome. Numitorul comun îl constituie însă dorința de a răsturna prejudecățile, pentru că elementele în legătură cu care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poată vorbi despre o schimbare esențială în modul de înțelegere a creației poetice. La nivel teoretic singurele caracteristici ale postmodernismului care sunt cu adevărat respinse sunt preferința pentru construirea unui discurs autoreferențial și frecventele aluzii culturale. În practică regăsim aceeași aparență de confesiune (fără sentimentalisme), aceeași preocupare pentru universul banal și pentru redarea impresiei că textul poetic se bazează pe un discurs autentic, apropiat de cel al vorbirii cotiene. Poeții albatrosiști reprezintă un fel de "generație-punte", păstrând ceva din trăsăturile modernismului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ei./ Dar tu ce spui?/ Spun că n-am nici o vină că am iubit o femeie amorsată/ care va exploda în brațele altcuiva..." (Duelul). Interogația obsedantă care revine după fiecare afirmație obligă, de fapt, textul să se scrie. Poezia, sub aparența prezentării unor relații de iubire ratate, își dezvăluie propriile mecanisme de producere, pentru că textul literar în sine a devenit "o femeie amorsată/ care va exploda în brațele altcuiva..." Dublarea discursului literar de către unul autoreferențial se regăsea și la Geo Dumitrescu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Caius Dobrescu " Într-o dimineață am/ stins cazanul de la baie - slavă Domnului că mi-a trecut prin cap! - și/ am ieșit până la debit să/ cumpăr nu mai știu ce." (o întâmplare neobișnuită), pentru ca apoi discursul să-și piardă din ce în ce mai mult aparența de text coerent pe măsură ce universul prezentat se situează la granița dintre real și oniric, fabulos sau chiar absurd. În ambele cazuri se remarcă dublarea prezentării existenței cotidiene, aparent lipsite de orice importanță sau de vreo semnificație simbolică (dar care este
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prezentarea metaforică, dar cu o modificare a modului în care este construită metafora, și comparația ce echivalează misterul cosmic cu un episod din jocul copiilor, resemantizarea textului realizându-se prin reconversia universului ludic într-unul tragic, dar care păstrează încă aparența de joc al întâmplării. Descriptivul golit însă de tropi sau narativul înlocuiește și la Marin Sorescu metaforicul, redus, de multe ori, la o singură secvență care păstrează sau capătă tocmai prin acest procedeu întreaga încărcătură semnificantă a poemului: "Pe lac
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acumulare enormă de zvâcniri de imagini: "ne colcăie alcoolul imensității-n vine/ ca-n negre cazemate o foame animală;/ centurile ascunse sub carnea minerală/ incendiază straniu pupilele aldine" (Ion Caraion, Jurnal de grupă... dubito). Discursul poetic capătă, la Florin Iaru, aparențe de jurnal, cu notații succinte, discursul pare lipsit de plan secund, pentru că lumea nu e refăcută simbolic prin metaforizare, ci prin șir aparent nesfârșit de enumerații, acumularea acestor elemente impunând prin ea însăși lumea textului. Căderea în banalitate este evitată
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Apretate peste ciucuri." (Cursă) sau "Și m-am simțit dintr-o dată mai bine./ Am molfăit clisă, măsline,/ Mai dându-i și zeului din când în când,/ Doar-doar ne va trece peste rând/ Și peste sârmă ghimpată" (Proiecții). Se creează astfel aparența unui limbaj sau a unor asocieri lingvistice absurde, în care se amestecă elemente ale fabulosului cu cele ale universului prozaic. Totul pentru a evita ca în textul poetic accentul să cadă pe "relevarea fotografică a amănuntelor, [pe] descrierea de dragul descrierii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
atât prin preocupări, cât și prin creația sa. Cei patru poeți ilustrează poate cel mai bine spiritul albatrosist, prin tăgada tradiției, prin sublinierea discrepanței dintre viziunea tradițională asupra artei și a lumii, prin universul artistic creat și care, deși are aparența ancorării în viața de zi cu tot arsenalul ei de fapte, obiecte, trăiri insignifiante, se construiește halucinatoriu ca într-un colaj în care se asociază elemente eterogene. Atât pentru a încadra generația albatrosistă într-o tradiție, cât și pentru a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mult de o pătrime. Un număr copleșitor, în raport cu cel al concurenților: 10 romîni (între ei și Dimitrie Vasiliu, tatăl poetului) și un armean. însă precupeții, misiții, boccegiii, „spiculanții”, „comptabilii”, cantaragiii, telalii, odăiașii, ceaușii sînt, de asemenea, evrei. O compensație în aparență, romînii împart cu grecii mîndria de a fi „proprietari’’. Evreii au și meserii fără echivalent între cele ale romînilor. Dacă „belfer” sau „belfel” (cum îl scriu ofițerii stării civile) e cam tot una cu „institutor”, „hahamul” nu poate fi asimilat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu pregătirea literară desăvîrșită, adesea, pe texte străine, îndeosebi franceze.7) Numărul apropierilor dintre cei doi scriitori poate spori, la rigoare, cu noi exemple. Iată unul, care demonstrează că, înregistrînd ca pe film realitatea, ambii nu se lăsau înșelați de aparențe. In „Repaos dominical”, Caragiale, care cu doi ani înainte publicase „1907 din primăvară pînă-n toamnă”, scrie cu prefăcută naivitate următoarele: „Joia trecută, 21 mai, neavînd treabă, mă plimbam încet pe Calea Victoriei, pe la șapte seara, privind la forfoteala aceea de călești
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
douleur, même imaginaire»”. Dintre lucrările de istorie literară, biografiile sînt, se pare, cele mai perisabile. Există totuși o consolare pentru cei care le fac: bine scrise, unele din ele au șanse să fie citite ca opere literare sau morale. Sub aparența de modestie maladivă, Bacovia a avut mereu despre sine convingerea că reprezintă o excepție („Eu am fost un fenomen din naștere... superior oamenilor și simplu”), un om faimos („Ca și legenda Bacăului, am și eu legenda mea”). Afirmată la bătrînețe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nonpolitici, precum organizațiile societății civile și presa, acuzându-i că vor să limiteze drepturile constituționale ale cetățenilor flamanzi. Potrivit partidului: Centrum voor Gelijkheid van Kansen en voor Racismebestrijding (Centrul pentru egalitatea de șanse și combaterea rasismului) ar trebui desființat. Sub aparența luptei împotriva rasismului, această instituție impiedică libertatea de exprimare (VB, 2010). Criticile VB, privind încălcarea principiilor constituționale și ale democrației reprezentative, nu vizează numai elita politică și culturală belgiană. Reprezentanții partidului au atacat virulent și religia islamică pentru violarea separației
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
legii mexicane (care prevede că mandatul primarului este de 6 ani). În timpul mandatului de primar, López Obrador a organizat consultări publice pe teme variate, cum ar fi trecerea la ora de vară sau creșterea prețurilor la cartelele de metrou. În aparență democratice, acestor scrutinuri le-a lipsit totuși forța legală, ele trecând peste reglementările emise de Asamblea Legislativa del Distrito Federal - Adunarea Legislativă a districtului Federal (ALDF). Un al doilea exemplu, semnalat adesea de criticii lui López Obrador este legat de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fiecare dintre aceste categorii, condițiile politice din Sovacia între anii 1992-2006 s-au depărtat de norma populistă (extremă de care se temeau cel mai mult elitele și alți antipopuliști), mergând (poate și ca rezultat) înspre relații mai instituționalizate, dar în aparență mai puțin receptive la vocea cetățenilor obișnuiți. Nici guvernul lui Fico nu a făcut uz de manifestările populiste fără a cauza probleme democrației din Slovacia, în câteva domenii balanța s-a schimbat până acolo încât populismul putea sluji de remediu
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
recunoscut că acesta din urmă, împreună cu un cerc restrâns, aranjau "adunările" partidului. Astfel, ceea ce putea să apară drept o decizie luată în baza unor consultări cu membri de partid era, în fapt, doar o iluzie bine orchestrată (Flanagan, 1995, 2010). Aparența de democrație internă a Partidului Reformei a fost dezmințită de realitățile organizaționale, care tradau o evidentă dominație a liderului și manipularea politicilor partidului (Barney, 1996; Laycock, 2001). 6 A se vedea http://en.wikipedia.org/wiki/Grover Norquist; http://en.wikipedia
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fost ceea ce David Bromwich numea, într-un comentariu legat de poziția lui Irving Howe în această chestiune, detalii "neînsemnate" sau "irelevante"? Detaliul pe care îl numim neînsemnat sau irelevant are ceva ce îl face să pară potrivit, astfel că, în aparență, locul său este exact acolo unde a fost el menționat, deși strict vorbind, nu are nici o justificare formală sau dramatică" (7). Ar mai exista o interpretare ușor de eliminat: să fi fost femeia atroce, iar strigătul inofensiv? Oare să fie
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
grup care și-a luat deja angajamentul de a fi o organizație ce răspunde în fața problemelor publice controversate" nu poate fi obiectiv (citat din Schudson 157). Drept urmare, jurnaliștii ar fi urmat să nege angajamentul față de propria subiectivitate, ceea ce este în aparență o contradicție. Pentru a fi sigur, Lippman era conștient de puterea și influența perspectivei subiective, și tocmai din acest motiv a cerut "o testare constantă" a știrilor. Însă el confundă această testare constantă sau "unitate de metodă" pentru a prezenta
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ne rien prendre au sérieux, qu'il trouvait drôle dans leș premiers temps et menaçante à présent; son désir constant de distraction, de renouveau, qu'elle portait insatiable dans son cœur toujours lassé" [Maupassant, Notre cœur, p.92]. Dar, sub aparențele frivolității sau ale vanității se ascunde un personaj complex și contradictoriu. Caracterul, întâlnirile și experiențele sale, mai mult sau mai putin miraculoase, capacitatea de a crea situații originale, intensitatea pasiunilor pe care le inspiră sunt numeroase semne distinctive care o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
n'était pas une femme, mais un bouquet vivant, un imaginable bouquet" [Maupassant, Notre coeur, p.208]. Florile râului otrăvesc bărbații și femeile, maturii și adolescenții deopotrivă. Plantă care ascunde pasiunea incestuoasa a lui Renée este un arbust blestemat 113. Aparențele amăgitoare sunt însă asemeni sirenelor, care nu au decât ceea ce promit și seduc pentru a întinde o capcană: seriile de determinative dispuse în crescendo (mâinile, care atrag și sufocă, picioarele lungi făcute parcă pentru a se salva la momentul potrivit
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cea mai marcanta care caracterizează Pariziana. Totul se activeaza când se acumulează contradicțiile. Pariziana este ireductibila la o imagine tradițională, ea se plasează sub semnul unei ambivalente absolute, "sous șes aspects variés" [Uzanne, 1910, p.448]: tandra și seducătoare în aparență, ea poate fi, sub influența exceselor sociale, cinica, dominatoare și castratoare când este vorba de interesele sale vitale 128. Foarte delicată și fragilă în aparență, ea ascunde o personalitate puternică și complexă. Ea seduce pentru a întinde o capcană 129
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
unei ambivalente absolute, "sous șes aspects variés" [Uzanne, 1910, p.448]: tandra și seducătoare în aparență, ea poate fi, sub influența exceselor sociale, cinica, dominatoare și castratoare când este vorba de interesele sale vitale 128. Foarte delicată și fragilă în aparență, ea ascunde o personalitate puternică și complexă. Ea seduce pentru a întinde o capcană 129 (motiv frecvent în nuvelele lui Maupassant). Momentele de tensiune maximă sunt legate de căutarea "prăzii". Știe să se servească de lacrimi și minciuni pentru a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
organizează (Tartuffe), în spectacolul organizat de alt personaj (Otello) sau de destinul atotputernic (Œdip). În această atmosferă, individul care caută să se exprime mai bine prin acumularea de estetici în plus, nu reușește decât multiplicându-și măștile. Schimbându-și mereu aparențele, omul modern 156 redevine persoană în sensul etimologic persona mască, rol, personaj. Reîntoarcerea la etimologie plasează noțiunea de personaj sub semnul iluziei teatrale. "Identitatea să nu mai este dată: e construită" [Patapievici, p.141]. Foarte importantă ne pare în acest
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
definirii misterului identității femeii pariziene. Femeia pariziana ridică la nivel de valoare estetică aparentă, disimularea, artificiile. Deghizarea de suprafață a Parizienei, în conformitate cu cerințele modei sau capriciile persoanei, se dublează cu o deghizare mai profundă, de adâncime, care răspunde specificului caracterului. Aparențele sunt constrânse să exprime personalitatea, ascunzând caracterele reale, individuale sau intime" [Muchembled, p.250, subl.n.]158. Aparențele au avut întotdeauna un loc aparte în societatea franceză 159. Hippolyte Taine descrie în Vie et opinions de M. Frederic-Thomas Grainborge, subintitulat
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
suprafață a Parizienei, în conformitate cu cerințele modei sau capriciile persoanei, se dublează cu o deghizare mai profundă, de adâncime, care răspunde specificului caracterului. Aparențele sunt constrânse să exprime personalitatea, ascunzând caracterele reale, individuale sau intime" [Muchembled, p.250, subl.n.]158. Aparențele au avut întotdeauna un loc aparte în societatea franceză 159. Hippolyte Taine descrie în Vie et opinions de M. Frederic-Thomas Grainborge, subintitulat Note sur Paris (1867), o capitală strălucită, dar instabilă, unde a părea ia locul lui a fi. Aparențele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]