8,108 matches
-
acestui domeniu este considerată neadecvată de activiștii LGBT din țară. Imigrația în Croatia este în general considerată necesară și benefică pentru dezvoltarea economică, și se așteaptă să crească după aderarea la UE. Arhitectura din Croația reflectă influențele țărilor vecine. Influența austriacă și maghiară se vede în spațiile publice și în clădirile din nord și din zonele centrale, arhitectura de-a lungul coastelor Dalmației și Istriei prezintă influențe venețiene. Piețele mari denumite după eroi naționali, parcurile bine îngrijite și zonele pietonale sunt
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
sunt influențate de bucătăriile greacă, romană și în general mediteraneană unde predomină peștele și fructele de mare, cu paste și legume gătite, precum și condimente cum ar fi uleiul de măsline și usturoiul. Bucătăria continentală este influențată de stilurile culinare maghiar, austriac și turcesc. În acea zonă, predomină carnea, peștele de apă dulce și legumele. În Croația există două regiuni viticole distincte. Zona continentală din nord-estul țării, în special Slavonia, poate produce vinuri premium, îndeosebi albe. Pe coasta nordică, vinurile de Istria
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
În zilele noastre multe castele și vestigii arheologice sunt inca vizibile. Teren vechi de Empire, unul dintre ultimele care se anexează la Franța, în 1793, această regiune în timpul perioadelor de Ancien Régime, viața rezolva olandezii, francezii, elvețienii, germană și chiar austriac . Unele sate au o biserică catolică, o biserică protestanta și o sinagoga . Aceasta regiune și-a păstrat un patrimoniu de excepție, Bonnefontaine ( Baș - Rhin ), una dintre cele mai bogate stațiile neolitice Alsacia, cu castelul sau Empire Mackwiller, care are un
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
a proclama "Guvernul Provizoriu al Municipalității Veneția". Pe 16 mai 1797 trupele franceze au ocupat orașul. În 17 octombrie 1797 "Municipalitatea Veneția" încetează să mai existe, fiind cedata Austriei. Veneto, Istria, Dalmatia și Cattaro au format "Provincia veneta a Imperiului Austriac. Austriecii au intrat în oraș pe 18 ianuarie 1798. Din 1866, Veneția a intrat în componență Regatului Italiei. Azi orașul Veneția este împărțit în șase părți, numite sestiere: Dorsoduro, Santa Croce, Sân Polo, Sân Marco, Cannaregio și Castello, cuprinzând 118
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
di Sân Giorgio dei Greci"). Protestanților le-a fost permis să construiască o biserică. Chiesa degli Scalzi ("Chiesa di Santa Maria di Nazareth") este o operă în stil baroc a arhitectului Baldassare Longhena. Biserică a fost grav avariată de bombardamentele austriece din 1915, pierzându-și atunci valoroasele frescele de tavan, pictate de Tiepolo. În anii 1706-1714 a fost proiectată de Scamozzi biserică Sân Nicola da Tolentino. În 1760 a fost construită în stil neoclasic biserică La Maddalena ("Chiesa della Maddalena"). În
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
născută "Popasu", și cei doi copii, "Emilia" și "Titu", a călătorit la București, Brașov, Sibiu și Blaj, rămânând mai mult timp la Brașov, unde viitorul critic urmează clasa întâi a gimnaziului românesc. Stabilit la Viena, Ioan Maiorescu scrie în ziarele austriece articole despre români și redactează memorii în legătură cu problema românească. Revenit în țară după Unire, a îndeplinit funcțiile de președinte al "Obșteștii Epitropii", de director al "Comisiei Centrale a Principatelor Unite", profesor la Colegiul „Sfântul Sava”, director al "Eforiei Instrucțiunii Publice
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
constituie o prețioasă sursă de cunoaștere a omului Maiorescu. Însemnările ni-l prezintă încă din adolescență ca pe un caracter puternic, ambițios și iubitor de ordine, pasionat de cultură și dornic să se afirme prin capacitățile sale intelectuale în fața colegilor austrieci, care, provenind adesea din familii aristocratice, îl priveau de sus. Succesul pe care îl obține în 1858 absolvind ca șef de promoție Academia Tereziană reprezintă o încununare a eforturilor sale și a voinței de care dăduse dovadă. Graba pe care
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
de Burgundia a pedepsit o revoltă a orășenilor, omorând peste 800 locuitori și incendiind orașul. Cu toate acestea, orașul a prosperat, devenind un centru de prelucrare a metalului. Odată cu izbucnirea Revoluției franceze, orașul este pentru scurt timp ocupat de către trupele austriece ce controlau Țările de Jos de sud, dar în 1795 este cedat, împreună cu restul principatului Liège Republicii franceze în cadrul departamentului Sambre-et-Meuse. În urma Congresului de la Viena din 1815 orașul intră în componența Regatului Unit al Țărilor de Jos. In 1914 orașul
Dinant () [Corola-website/Science/297392_a_298721]
-
și astronomul Bion (sec. IV-III î.Hr.), istoricul alexandrin Hekataios (sec. IV-III î.Hr.) și poetul epic Nikainetos (sec. III î.Hr.). Identificarea orașului antic cu ruinele, încă vizibile în acea epocă, din zona Capului Bulustra a fost propusă, în 1887, de către istoricul austriac W. Regel. Primele săpături au fost întreprinse de către arheologi francezi, iar după 1950, ele au fost continuate sistematic de către Societatea Greacă de Arheologie, sub conducerea lui D. Lazaridis, concentrându-se mai ales în perimetrul sudic al orașului (perioada clasică și
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
națiuni medievale (unguri, sași și secui), s-au ridicat cerându-și drepturile, la Bobâlna (1437), în 1514 sub Gheorghe Doja și în 1784 cu Horea, Cloșca și Crișan. Adânciți în grozăviile legilor Tripartitului Werboczi românii erau la 1764 potrivit geografului austriac Hacquet “"surghiuniți de celelalte neamuri din Principat pe pământurile cele mai pustii și părăsite... fiecare sas sau ungur putând lua în stăpânire aceste locuri ... gonindu-l pe acesta (românul) în munți cu toată familia sa, unde nu găsește decât stânci
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
vezi "teoria dublei cuceriri", "kettős honfoglalás"). Pentru a asigura securitatea drumurilor comerciale din est, Carol cel Mare, care i-a învins pe avari, întemeiază în anul 800 în estul Imperiului Franc "Marca Avară", situată pe teritoriul de astăzi al landului austriac Carintia. Sub presiunea francilor, și în urma înfrângerilor militare suferite, avarii acceptă să se creștineze. Regele lor se baptizează după ritualul creștinesc (latin), luându-și numele de Avram. Imperiul Avar însă nu a putut fi salvat nici prin aceste măsuri importante
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
o parte din tunele unele amplasate chiar în imediata apropiere a traseului actual, se mai păstrează și astăzi. De la 12 ianuarie 1855 linia a fost administrată de Căile ferate de stat cezaro-crăiești, Banatul fiind în acel timp parte a Imperiului Austriac. După diverse îmbunătățiri tehnice la linie în următoarele luni, relația Oravița - Baziaș a fost deschisă pentru traficul de pasageri la 1 noiembrie 1856. În Moldova și Țara Românească au existat proiecte de construcție de căi ferate cu tracțiune animală sau
Căile Ferate Române () [Corola-website/Science/297413_a_298742]
-
a publicat două volume de Istoria Turcă.Thomas Thornton a scris "‘The Present State of Turkey’." În spațiul românesc, Dimitrie Cantemir a scris "Istoria Creșterii și Descreșterii Imperiului Otoman", "Istoria Imperiului Otoman", "Cartea sistemei religiei mahomedane". Joseph von Hammer-Purgstall, orientalist austriac, a scris "Constantinopolis und der Bosporos" (1822) și "Geschichte des osmanischen Reiches" (Istoria Imperiului Otoman) în zece volume. În secolul XX s-au remarcat Nicolae Iorga ("Geschichte des Osmanischen Reiches "-Istoria Imperiului Otoman), Ismail Hakki, D.E. Pitcer, Halil Inalcik cu
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Otoman un caracter international.Dar,prin 1600,imperiul a intrat într-o perioadă îndelungată de declin lent. În această perioadă de stagnare, imperiul a fost slăbit de războaie neîntrerupte, în special cu Imperiul Persan, Uniunea polono-lituaniană, Imperiul Rus și Imperiul Austriac. Expansionismul rusesc a fost reprezentat de o serie de 10 războaie duse împotriva otomanilor în secolele al XVII-lea, al XVIII-lea și al XIX-lea. Imperiul Otoman a fost foarte rezistent în fața acestor atacuri purtate de-a lungul multor
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
otomani din Ungaria.Venetienii au ocupat în 1687 teritorii din Pelepones,inclusiv Atena.Nici reîntoarcerea măriilor viziri din familia Koprulu nu a pus capăt pierderilor suferite de turci în Balcani. În urmă înfrângerii suferite la Zenta în 1697 din partea generalului austriac Eugeniu de Savoia,Imperiul Otoman,prin prevederile Tratatului de la Karlowitz,a pierdut Ungaria,Transilvania și Slavonia în favoarea Austriei,Podolia în favoarea Poloniei și Peleponesul împreună cu alte părți din Dalmatia în favoarea Veneției. În 1700,Azovul a fost cedat Rusiei.Sultanul Ahmed al
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Azovul a fost cedat Rusiei.Sultanul Ahmed al III-lea i-a oferit azil lui Carol al XII-lea al Suediei,apoi a provocat un război cu Rusia în 1710-1711,câștigat de otomani.In 1717,Belgradul a fost cedat Imperiului Austriac,care,prin Tratatul de la Passarowitz din 1718,a recâștigat Banatul,nordul Șerbiei și Oltenia.Din 1718 a debutat Perioadă Lalelei în Imperiul Otoman, perioada cuprinsă între momentul semnării Tratatului de la Passarowitz și revoltă condusă de Patrona Halil. Această perioadă a
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Suprimarea de către francezi a revoltei din Nidwalden în septembrie 1798 a fost un exemplu de prezență oprimatoare a armatei franceze și de rezistență a populației localnice împotriva ocupației. Când a izbucnit războiul între Franța și rivalii săi, forțele rusești și austriece au invadat Elveția. Elvețienii au refuzat să lupte de partea francezilor în numele Republicii Helvetice. În 1803, Napoleon a organizat la Paris o întâlnire a politicienilor elvețieni de ambele părți. Rezultatul a fost Actul de Mediere, care a restaurat în mare
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
253.500 (Zürich), iar suprafața între (Basel-Stadt) și (Graubünden). Cantoanele acoperă în total 2.485 de comune. În interiorul teritoriului elvețian există două enclave: Büsingen care aparține Germaniei, și Campione d'Italia ce aparține Italiei. Într-un referendum ținut în landul austriac Vorarlberg la 11 mai 1919, peste 80% dintre alegători au validat o cerere de aderare a landului la Confederația Elvețiană. Aceasta a întâmpinat însă opoziție din partea guvernului austriac, din partea aliaților învingători în Primul Război Mondial, a liberalilor elvețieni și a
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
Campione d'Italia ce aparține Italiei. Într-un referendum ținut în landul austriac Vorarlberg la 11 mai 1919, peste 80% dintre alegători au validat o cerere de aderare a landului la Confederația Elvețiană. Aceasta a întâmpinat însă opoziție din partea guvernului austriac, din partea aliaților învingători în Primul Război Mondial, a liberalilor elvețieni și a elvețienilor negermanofoni. Prin tradiție, Elveția evită alianțele ce ar putea implica acțiuni directe militare, politice sau economice și a păstrat neutralitatea de la sfârșitul expansiunii sale în 1515. Politica
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
milioane de livre, cheltuielile de 587 milioane de livre, reprezentând un deficit de 112 milioane de livre, un sfert din venitul total. Între 1740-1783, Franța s-a implicat în trei mari războaie globale cu Marea Britanie, întâi în Războiul pentru succesiune austriacă, apoi în Războiul de șapte ani, și războiul american de independență. Toate războaiele au fost costisitoare, datoria națională crescând prin împrumuturi masive. Spre deosebire de Anglia care și ea avea datorii masive, Franța nu avea un corp reprezentativ care să inspire cu
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
nu dorea întoarcerea absolutismului în Franța, fiind mulțumit de prăbușirea și slăbirea Franței ca potențial rival. Rusia, Austria și Prusia erau preocupate, primele două fiind în război cu Imperiul Otoman. Leopold a abandonat lupta pentru a se concentra asupra posesiunilor austriece din Țările de Jos unde s-a desfășurat o revoltă pe care a înăbușit-o în iarna 1790 și și-a îndreptat atenția spre Polonia din care Rusia și Prusia voiau să obțină teritorii. După fuga la Varenne, austriecii au
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Prusia voiau să obțină teritorii. După fuga la Varenne, austriecii au început să-l sprijine pe Ludovic. În august 1791, au semnat împreună cu Prusia Declarația de la Pillnitz, fiind gata să-l readucă pe rege pe poziție. Părea că o intervenție austriacă era improbabilă după ce Leopold a salutat constituția. Maria Antoaneta i-a scris fratelui ei, Leopold, în septembrie să-l avertizeze că armata a distrus tot, cerând ca Franța să fie învinsă într-un război cu Austria. Regele a fost de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
a scris fratelui ei, Leopold, în septembrie să-l avertizeze că armata a distrus tot, cerând ca Franța să fie învinsă într-un război cu Austria. Regele a fost de acord. Însă deputații au auzit zvonurile cum că un comitet austriac era prezidat de regină și că erau trimiși agenți secreți la Koblenz și Viena pentru a izbucni contrarevoluția. Comandanții militari, ca La Fayette și Dumouriez, voiau războiul. La Fayette, primul comandant al Gărzii Naționale, l-a adus pe rege de la
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
aliat, crezând că îi pot intimida pe francezi. Prusia ocupase Provinciile Unite în 1789 doar cu o mică armată, iar Austria ocupase Belgia în mai puțin de două săptămâni, ambele considerând Franța slabita. Amenințările austriecilor și atacurile girondinilor la adresa comitetului austriac de la curte l-au silit pe rege sa demita ministrii feuillanti în în martie 1792 și să numeasca un guvern radical, inclusiv cativa ministri girondini. Adunarea, guvernul și noul ministru de externe, Dumouriez, doreau războiul. Dar la 1 martie, Leopold
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
la 29 aprilie. Trupele s-au retras panicate spre Lille, unde și-au ucis comandantul. Unități întregi au dezertat, iar la sfârșitul lunii mai, toți cei trei comandanți cereau încheierea războiului. Armatele aliate au invadat Franța. Maria Antoaneta a trimis austriecilor detalii ale planurilor militare franceze. Guvernul se înfrunta cu opoziția preoților refractari și a contrarevoluționarilor. Girondinii au acționat împotriva trădătorilor în urma solicitărilor populare. La 27 mai, Adunarea a votat legea de deportare a preoților refractari, iar o altă lege trimiterea
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]