7,201 matches
-
de „botezarea” băuturilor alcoolice cu apă. De pildă, francezul E. Desjardins (Les Juifs de Moldavie, Paris, 1867) scria că prăvăliașii evrei vând Îndeosebi rachiu, de cele mai multe ori dres cu apă <endnote id="(378, p. 104)"/>. Acesta era Însă un obicei banal și uzual, practicat de mulți cârciumari, indiferent de etnie : „Am văzut cârciumari amestecând vinul cu apă și vânzând cu ocale cu două funduri”, scria Nicolae Filimon despre Bucureștiul Începutului de secol XIX <endnote id="(657, p. 2)"/>. În privința evreilor, legenda
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 296)"/>. Dimpotrivă, Otto Weininger era convins că „tarele evreimii” nu pot fi justificate prin „asuprirea brutală și Înrobirea la care au fost supuși [evreii] pe perioada Întregului Ev Mediu până În secolul al XIX-lea”. „Numai spiritele de o superficialitate banală - scria el În 1902 - pot crede că omul ar fi format de mediul său Înconjurător” <endnote id="(780, p. 515)"/>. Pentru un personaj dintr-un roman al Ilenei Vulpescu (Arta conversației, 1980), „mintea mobilă și ascuțită” a evreilor, precum și „spaimele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Cooperman, The Venetian Ghetto, Rizzoli, New York, 1990. 226. Mihai Ralea, Scrieri, vol. 4, Editura Minerva, București, 1988. 227. Exclamației Hep !, Hep ! pare să i se fi atribuit În vechime un fel de Încărcătură magică. Ulterior Însă, ea a ajuns o banală formulă ofensatoare la adresa evreilor, folosită mai ales de copii. O Întâlnim folosită și de copiii de șvabi din Banatul românesc, așa cum Îmi comunică prietenul William Totok, originar din această zonă. În timpul sărbătorii Paștelui, copiii șvabi recită o formulă cu elemente
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tratarea unui anumit subiect. De pildă, cu riscul de a fi excesiv de generoasă cu citatele și notele, aglomerând discursul, am preferat de multe ori să lăsăm sursele să vorbească pentru a da viață unor atitudini care, altfel, ar fi rămas banale interpretări. Pe parcursul elaborării temei ne-am dat seama că atât titlul cât și structura lucrării stabilite inițial prezintă unele deficiențe, fapt pentru care, o încercare de explicare a conceptelor și sensurilor utilizate, de conturare a subiectului și de prezentare a
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
anume fusese acest săpun, am aflat din articolul profesorului universitar doctor Șerban Andronescu publicat În revista „Art - Emis Academy” din 21 noiembrie 2010, sub titlul „Săpunul RIF - o legendă fabricată”. Mai precis, naziștii fuseseră acuzați (propagandistic!) că ar fi fabricat banalul articol de toaletă din grăsimea evreilor arși În gropi comune. De fapt, se băteau cap În cap două acronime din limba germană, anume RIF (Reichstelle für Industriele Fettversorguns - Intreprinderea de stat pentru aprovizionarea cu săpun industrial) și R.J.F. - care ar
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
decembrie 1947, când țărișoara noastră a fost Îngenuncheată definitiv de maleficii bolșevici dar din fericire nu pentru o mie de ani, ca și Reich-ul german preconizat de fratele Întru ideologie Hitler, ci numai pentru 42. Până și două cuvinte aproape banale au fost rășluite din textul piesei cu pricina: „Pagina 73. Magazionerul Pompilian (...) Îi reproșează lui Bartolomeu: <<Eu știu una; pînă ați venit dv. eu trăiam liniștit (subl. În orig.)>>”, adică (după mintea fecundă a născocitorilor de greșeli ideologice, fără cote
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
militanți ai clasei muncitoare” Printr-o simplă ștersătură de radieră, străzile orașului Bârlad ce primiseră În ianuarie 1948 numele unor „eroi” (de fapt, niște nulități deoarece partidul comunist român nu a avut NICIODATĂ eroi) au fost schimbate cu altele, extrem de banale dar mai sănătoase, În perioada martie-iunie 1964, fără să plângă cineva În hohote, cel mai probabil. Iată situația: „Str. Bernath Andrei (1908-1944, fost secretar anonim al UTC prin pușcării, n.n.) cu Str. Cerbului; Brainer Bella (evreu, prieten cu Silviu Brucan
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
T>> a Împuternicitului”. Cu certitudine, acest „T” Însemna „Bun de tipar” iar abaterea comisă de către șeful tipografiei și mai cu seamă de secretarul organizației de bază PMR de aici, putea fi considerată gravă, chiar dacă nu fusese vorba decât despre câteva banale carnete cu facturi, chitanțe, bonuri de consum, ș.a. La Teatrul de Stat, nu fusese decât ca spectator (fără să plătească bilet, normal) pentru a se distra cu: „Șeful sectorului suflete” de Alexandru Mirodan; „Pescărușul” de Cehov; „Gaițele” lui Chirițescu; „Sfînta
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
materialelor Agerpres”. Dar, slavă ție doamne că partidul Încuviințase publicarea unor informații privind „...vagonul destinat materialelor pulverulente”, probabil o magistrală „invenție” românească furată de pe unde s-a putut. a.n. Imprimatele de tot felul, sub regim foarte sever! Chiar și banalele imprimate tipizate trebuiau să poarte vizele „bun de tipar” și „bun de difuzat” aplicate de silitorii Împuterniciți. Cei de la Direcția Generală pentru Presă și Tipărituri (DGPT), ce aveau adresa pe strada Maior Giurăscu, nr.11, raionul 30 Decembrie, București, trimiseseră
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ajuns și la urechile securiștilor, adevărați corbi hoitari ai ticălosului regim de atunci. d.j. Meniuri de restaurant la cenzură, ce credeai tu!! Într-adevăr, munca cenzorilor era răsfirată pe mai multe fronturi, netrebuind să scape atenției lor nici măcar un banal meniu de cârciumă, ce-i drept, cu remiză 10% așa cum era restaurantul nr.1 „Moldova” din Bârlad. Este greu de Înțeles prezentarea la controlul ideologic al unei Înșiruiri de preparate culinare și băuturi de tot soiul și grade alcoolice dar
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ce-a fost mai bun în noi, spunea Andre Gide. Mă îmbărbătez cu vorbele lui Radu Cosașu despre cineaștii din Noul Val francez : Ei mi-au definitivat fanatismul neorealist de a șterge orice graniță dintre un film și existența mea banală, de a lua această existență pentru a o privi drept în ochi ca pe Bogart și invers, de a privi fiecare Bogart ca pe o aventură personală la «Alimentara». și încerc să mă împac cu posibilitatea dacă nu chiar probabilitatea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de a pleca și el la muncă în străinătate la familia care-l așteaptă pe client cu masa pusă : nimic de zis, e ca-n viață, numai că n-are destulă tensiune ; în loc să aducă revelații, aduce aminte de alte conversații banale purtate în taxiuri. Ajuns acasă, clientul e întîmpinat de soție cu o față obosită și cu cîteva informații seci, printre care aceea că dacă-i e foame are niște pui la frigider. Taximetristul asistă la această primire și pare să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
rămîne neclar dacă acum, în schimbul protecției, Milena acceptă să-i îndeplinească fanteziile bolnave, după cum neclară rămîne și natura exactă a fanteziilor lui. (Ce vedem între ei, ca sex, e penal din cauza gratuității și a pornoțipetelor lui Nane , dar și perfect banal.) Deci ce l-a apucat pe scenaristul Eugen șerbănescu să facă aluzie la ele ? L-a luat valul sau ce ? Judecînd după pretențiozitatea semidoctă a dialogurilor lui, șerbănescu trebuie să-și închipuie că face literatură, dar scrisul lui e plin
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
preferată, în timp ce ascultă muzica ei preferată. Problema mea cu genul ăsta de reverie nu e că stă în calea oricărei prospectări istorice sau psihologice (deși stă : filmul are la fel de multă forță de penetrare ca tînărul rege), ci că e fundamental banală. Iar atunci cînd e curmată brutal cînd realizezi că mai există pe-acolo și un popor și că poporul ăsta o urăște pe regină , efectul de șoc urmărit de Coppola nu funcționează, pentru că autoarea nu e nici atunci prea dispusă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
principale să fi luptat unele în Vietnam, altele în al Doilea Război Mondial, iar memoria lor de familie să se întindă cu ușurință pînă la primul război și chiar pînă la războaiele cu indienii. Dar stratul metafizic rămîne subțire oasele banalelor convenții thriller-ești ies din el. Ecranizarea fraților Coen repetă o parte din succesele cărții, fără a-i rezolva problemele. Prima oră de urmărire e foarte pasionantă. Coenii sînt îndeajuns de buni încît să știe că un lucru îndeajuns de bun
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Match Point), nu poate fi apreciat just decît în relație cu celelalte două. în sine nu e o senzație. Nu e nici simpatic, precum filmul din 1989, nici viguros, ca cel din 2005. Mulți spectatori îl vor găsi rece și banal. Dar e replica supremă a lui Allen în polemica lui cu Dostoievski : de data asta ne prezintă o crimă cu pedeapsă și ne arată că deznodămîntul moral nu schimbă nimic. într-un fel, e cel mai onest film din trilogie
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
stilului în care e spusă constituie un statement : N-am nimic în buzunare. Nu fac scamatorii cu mingi de tenis. Nu vă manipulez prin simbolism. Vă prezint, în stilul cel mai plat cu putință, un exemplu cît se poate de banal. E povestea a doi frați care comit o crimă, dar nu pot trăi cu ea. Unul (Colin Farrell) se prăbușește psihic încă de la început. Celălalt (Ewan McGregor) rezistă, dar nici pe el nu-l țin curelele să-și ucidă propriul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Oare Kate Winslet are vreo rivală la titlul de cea mai bună actriță de limba engleză din generația ei ? Angelina Jolie acaparează camera de filmare într-un mod mai decisiv, dar majoritatea creațiilor ei au la bază o concepție fundamental banală și narcisică despre eroismul feminin. La un moment dat, Nicole Kidman a făcut cîteva roluri mari unul după altul, dar atît deciziile ei ulterioare în privința propriei cariere, cît și prestațiile actoricești propriu-zise indică o dezorientare totală. Cate Blanchett are o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
era altul decât oaspetele de altădată. “Pacea Domnului să fie cu tine!” îi ură acesta. “Domnul să te binecuvânteze frate, poftește, te rog, în casă!” îi răspunse tânărul. Odată intrați în casă, începură să vorbească despre tot felul de lucruri banale. Inima tânărului bătea cu putere și se gândea ce-i va răspunde când va fi întrebat ce s-a întâmplat cu el. Dar timpul trecea și oaspetelui nici prin cap nu-i trecea să-i pună vreo întrebare despre religie
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
de tratament. Revenit acasă, continuu să trăiesc lângă ai mei din țară, mai ajutând pe ici-colo, la nevoie. Anul următor începe bine, cu vești bune de la cei plecați departe, precum și de la cei apropiați mie de aici, din România. O întâmplare banală. Într-o dimineață de 27 februarie 1996. Mergeam spre poșta locală, aveam o lungă și duioasă scrisoare pentru fiica mea spre a o expedia, mergeam bine dispus, poate puțin neatent. La Podul Verde de peste... fluviul nostru Cacaina, traversez și când
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ca fiind într-un univers ostil. În orice moment putea pleca glonțul pe țeavă spre oricare dintre noi. Spectaculosul și șocantul aparțin cititorului, căci după 25 de ani de când ducem aceste întâmplări cu noi au ajuns să ni se pară banale. Sperăm, însă, ca unele dintre datele pe care le prezentăm să fie de folos celor ce vor cerceta mai departe evenimentele din '89. Iași, 1 decembrie 2014 Sorin BOCANCEA Prolog Sorin Bocancea 1: Domnule General, pentru o perioadă de un
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
complimentele pe care istoricii literari i le fac lui Caragiale, să-i privim opera măcar preț de o clipă cu o privire lipsită de admirația rituală sau mefiența prin- ciară a filozofului dezamăgit de toate acele trivia ale exis- tenței banale. Dacă lăsăm deoparte articolele de ziar și toate acele marginalia care constituie însă sistemul de inserare în economia societății cu care era contemporan, opera sa se dezvoltă pe patru axe. De altfel, în cartea sa, Caragiale și Caragiale, Florin Manolescu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
aduce la nivelul unor evenimente. Deși nu publi- citatea este cea care declanșează goana după senzațional ca în, spre exemplu, Groaznica sinucidere din strada Fide‑ lității, totul funcționează în baza aceluiași dispozitiv optic, aceleiași lentile care dereglează proporțiile până la abnorm. Banalul cotidian este ridicat la rangul de eveniment și tocmai mediul respectiv acționează ca o lentilă care foca- lizează alteritatea, focalizează diferența și o exacerbează. Calitatea de spectacol pe care scena unei curiozități pro- vinciale o conferă apariției noului constituie reflexul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unui destin excepțional, urmărește cariera studentului în drept, Coriolan Drăgă- nescu. Onomastica reflectă chiasmul unei dereglări de scală, prin altoirea de un ludic subversiv a grandorii prin evocarea confirmativă a numelui unui erou consacrat pe trunchiul comun și infirmativ al banalului. Căci nu există un inamic mai perfid al eroului decât banalul, ordinarul cotidian față de care eroul se situează în ruptură. Chiar onomastica probează din start un dezechilibru de scală, în măsură să proiecteze o imagine deformată a unei figuri fracturate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fracturate. Cervantes înregistra în cuplul Don Quijote - Sancho Panza un dezechilibru prin alăturarea a două sisteme de măsură, cel estetico-fantasmal al cititorului de cărți care transfigurează banalul, îl redimensionează hiper- trofiat la scara grandioasă a ficțiunilor reprezentative, și un exponent al banalului, Sancho Panza, care înregistrează ficțiunea cu o riglă a locului comun. Există în acest moment două perspective pe care onomastica le înregistrează ca sisteme de măsură. Pe scala Coriolan avem o stilistică specifică întreprinderilor eroice unde totul se înregistrează sub
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]