8,498 matches
-
animal, care nu exista în imaginarul european decât prin intermediul mărturiilor altora, în special al celor care călătoriseră în Orient. Dar un simplu argument al adversarilor săi îl face să dea înapoi: cum se poate împăca incredulitatea cu prezența unicornului în Biblie? Și atunci chirurgul ezită: dacă nu ar fi existat aceste pasaje din Biblie, afirmă el, ar fi fost convins că inorogul este o simplă plăsmuire, dar așa nu are de ales și se vede nevoit să creadă că acest animal
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
al celor care călătoriseră în Orient. Dar un simplu argument al adversarilor săi îl face să dea înapoi: cum se poate împăca incredulitatea cu prezența unicornului în Biblie? Și atunci chirurgul ezită: dacă nu ar fi existat aceste pasaje din Biblie, afirmă el, ar fi fost convins că inorogul este o simplă plăsmuire, dar așa nu are de ales și se vede nevoit să creadă că acest animal este real11. Câțiva ani mai târziu, în 1607, un savant englez, Edward Topsell
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Putem crede că David (în Psalmul 92) ar fi comparat virtutea împărăției sale și puternica salvare a lumii cu un lucru care nu este sigur sau este fantastic?"12 Prin urmare, secole la rând știința s-a închinat în fața autorității Bibliei, ceea ce a și contribuit la succesul simbolic al inorogului. Unicornul în textele antice Dar să ne întoarcem la nașterea acestui mit. Odată certificată de atestarea sa biblică, existența unicornului trebuia să fie documentată. Cum altfel, decât recurgând la sursele antice
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
decât recurgând la sursele antice? Care nu sunt foarte bogate în această privință, dar și cel mai mărunt element, și cea mai nesemnificativă coincidență, și o eroare de percepție evidentă sunt folositoare atunci când e nevoie ca adevărul de netăgăduit al Bibliei să fie confirmat. Antichitatea nu a dezvoltat un interes deosebit pentru unicorn; apariția sa în textele vechi este mai curând accidentală. Dar aceste texte, la care voi face referire în cele ce urmează, au fost atât de reluate, comentate și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
rațiune și religie, ca unic sistem de descriere a lumii, dispare și el din prim-plan. Dar acest interesant proces merită derulat, chiar și rezumativ. Dacă atestările antice ale inorogului erau folosite de medievali pentru a întări încrederea în litera Bibliei (oglindă absolută și de necontestat a realității), există câteva lucrări care fixează, pentru multă vreme, norma în ceea ce privește reprezentarea animalului. În primul rând, este vorba despre Fiziolog. Între variantele acestei lucrări există însă deosebiri mari. Cel grec vede în unicorn un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
informația de la Ctesias și alții, că magicul corn are putere curativă, că este un antidot universal. Așa se face că acesta devine un artefact extrem de prețios (la propriu și la figurat), un semn al puterii (așa cum era orice corn în Biblie), pe care îl dețin doar regii și marile catedrale. Cel de la Saint Denis, de pildă, a devenit legendar, la fel și cel din tezaurul Catedralei San Marco din Veneția sau cel al Catedralei din Strasbourg. Toate sunt descrise minuțios de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
să fac întru acele locuri"55. Mihai Moraru și Cătălina Velculescu au demonstrat influența acestei scrieri asupra Istoriei ieroglifice. Către finalul Evului Mediu, frecvența acestui atribut al cornului magic crește sensibil 56. Pe de o parte, din motivații spirituale. În Biblie, coarnele sunt asimilate forței 57 și, ca urmare a unei alte fertile erori de traducere, ele îi sunt atribuite, în unele reprezentări, lui Moise 58. Cea mai cunoscută dintre acestea este, fără îndoială, statuia lui Michelangelo, din biserica San Pietro
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și crede, dezamăgit, că a zărit unicorni mult mai urâți decât apăreau ei în iconografia creștină, a apus de mult. Ambroise Paré este radical, negând nu existența unicornului, ci doar calitățile profilactice ale cornului său, care nu sunt pomenite în Biblie. Dovezile pe care le aduce însă sunt foarte puternice și dificil de ignorat. Epoca incredulității a început. Cu toate acestea, lucrarea este aprig contestată de colegii săi medici atitudine care nu exclude și un anumit interes din partea patronilor acestora, posesori
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Mai mult decât atât, animalul pare a nu-i mai interesa nici pe literați 68. Mi se pare semnificativ faptul că secolul lui Cantemir gândește pe cont propriu lucrurile, punând problema cu totul altfel decât o puneau medievalii, convinși că Biblia reprezintă unica dovadă și criteriul absolut al celui care vrea să cunoască lumea. Ceva din această atitudine trece și în paginile Istoriei ieroglifice. Autorul român operează o selecție tendențioasă în faptele tradiției, manifestă spirit critic, dislocă simbolul creștin și culege
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mai ales, atestă, încă o dată, faptul că principele depășise limitele mentalităților spațiului cultural răsăritean. Să detaliem lucrurile. În primul rând, cornul este, și în lumea anapoda a Istoriei ieroglifice, un semn general recunoscut de putere. Tradiția este veche, provine din Biblie; în orice sistem simbolic, cornul a păstrat acest ascendent. Pentru a ocupa abuziv poziția supremă, Strutocamila trebuie să primească o investitură semnificativă: "Strutocamilii, după chipul ce din fire are și din ocrotirea Corbului cea tare, între alalte dihănii și cornul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
face personajul pare a nega această adeziune. Pentru a contura o astfel de imagine pozitivă, Cantemir mai avea de luptat cu o tradiție mult mai puternică decât cea antică, evocată mai înainte: cu cea biblică. "Din cele treisprezece referințe din Biblie, cuvântul lup este folosit în primul rând ca o metaforă pentru lăcomie și distrugere", observă un cercetător al problemei 7. Dacă în Vechiul Testament (Geneza 49, 27, Ezekiel 22, 27) imaginea este aceea concretă a prădătorului feroce, în Noul Testament lupul capătă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Termenul apare rar, e folosit în doar câteva manuscrise vechi și, explică Vasile Arvinte, "este caracteristic scriitorilor moldoveni din epoca veche, în primul rând lui D. Cantemir"1. Prima sa atestare ar fi cea din ms. 45, adică în traducerea Bibliei datorată lui Nicolae Milescu. Versetul al paisprezecelea din Levitic este redat de Milescu astfel: "Și brehnacea, și caia și câte-s asemene ei", în vreme ce în Biblia de la 1688 apare termenul "șorlița", care desemnează o altă răpitoare 2. În tălmăcirea modernă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Cantemir"1. Prima sa atestare ar fi cea din ms. 45, adică în traducerea Bibliei datorată lui Nicolae Milescu. Versetul al paisprezecelea din Levitic este redat de Milescu astfel: "Și brehnacea, și caia și câte-s asemene ei", în vreme ce în Biblia de la 1688 apare termenul "șorlița", care desemnează o altă răpitoare 2. În tălmăcirea modernă a Septuagintei, traducătorul, Eugen Munteanu, preferă termenul "șoim", explicând și varietatea terminologică în diferitele traduceri anterioare și identificând pasărea cu Milvus milvus, din familia falconidelor, "un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
le dă acest răspuns misterios discipolilor care îl întreabă despre momentul venirii Fiului lui Dumnezeu, la Judecata de apoi: "Acolo unde vor fi cadavre, acolo se vor strânge și acvilele." Or, toți traducătorii, de la Luther la TOB (traducere ecumenică a Bibliei n.m.), văd aici o aluzie la hoitari și traduc prin "vulturi", când versetul ar putea trimite de fapt la legătura între urmașii lui Cristos sau la euharistie"5. Traducerile românești păstrează confuzia; iat-o pe cea din diortosirea lui Bartolomeu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
era neapărat atribuită puterilor malefice, Liliacul devine, în Evul Mediu, o victimă a imaginației oamenilor. Multe dintre fantasmele escatologice ale acestora sunt legate de anatomia sa. Iconografia creștină îi stabilește categoric și definitiv acest loc în imaginar: "Liliacul, trecut în Biblie printre animalele impure, trece drept o pasăre diabolică care caută să se încurce în părul oamenilor și, ca vampir, suge sângele copiilor care dorm. Este o încarnare a demonului, a Prințului tenebrelor. De aceea Satan este reprezentat cu aripi de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Testament, de fiară indestructibilă, crocodilul nu avea cum să nu reprezinte, în imaginarul creștinilor, diavolul însuși. Ca să conchid, spaima Hameleonului pare a avea origini genetice, ea ține de structura sa psihică, de instinct. Crocodilul își dispută, conform unor exegeți ai Bibliei, rolul de model al Leviathanului cu balena, dar în Istoria ieroglifică el este, în orice caz, Leviathanul lipsit de concurență. Ei bine, acest simbol al răului absolut are momentele sale de umanitate surprinzătoare, manifestă disponibilități de rațiune și de empatie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
156-176. 72 Ioan Bianu, Dan Simonescu, Bibliografia românească veche. 1508-1830, Tomul IV. Adăogiri și îndreptări, Edițiunea Academiei Române, București, Socec& Co., 1944. 73 Virgil Cândea, Rațiunea dominantă, pp. 172-214. 74 Idem, p. 174. 75 Lajos Demény, Adnotări pe un exemplar al Bibliei lui Șerban Cantacuzino, în "Manuscriptum", IV, 1973, nr. 4, p. 18-20, reluat în volumul Lajos Demény, Lidia A. Demény, Carte, tipar și societate la români în secolul al XVI-lea. Studii, articole, comunicări, introducere de Dan Simonescu, Editura Kriterion, București
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
28 Basile Tatakis, Filosofia bizantină, traducere din limba franceză de Eduard Florin Tudor, studiu introductiv și postfață de Vasile Adrian Carabă, prefață de Émile Bréhier, Editura Nemira, București, 2010, p.48. 29 Idem, pp. 49-50. 30 Citat de Basile Tatakis. Biblia Anania, pp. 1640-1641. 31 Idem, p. 50. 32 Dan Bădărău, op. cit., p. 131. 33 Ștefan Afloroaei, Cum este posibilă filosofia în estul Europei, pp. 33-43. 34 Are dreptate Ștefan Afloroaei să tempereze ipotezele lui Dan Bădăru: "... nu ar trebui să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vol I, ed. cit., p. 285: "Reprezentările lui Moise cu coarne derivă din Vulgata care, asemnea lui Aquila, a înțeles ebr. qăran "a iradia, a străluci" în legătură cu rădăcina cuvântului qeren "corn"." Iată traducerea versetului 29, capitolul 34 din Exod, în Biblia Vulgata. Blaj, 1760-1761, cuvânt înainte de acad. Eugen Simion, Editura Academiei Române, București, 2005, vol. I, p. 197: Și, pogorându-să Moisi din muntele Sinai, ținea doao tablele mărturiii și nu știia că e cornută fața sa din înpreunarea vorbei Domnului." 59 Parick
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
28. 48 Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985, p. 304. 49 Idem, p. 500. 50 Mihai Coman, op. cit., p. 181. 51 Idem, p. 187. 1 Vasile Arvinte, Studiu lingvistic asupra cărții a treia (preoția) din Biblia de la București (1688), în comparație cu ms. 45 și cu manuscrisul 1389, în vol. Monumenta Lingue Dacoromanorum. Biblia 1688. Pars III. Leviticus, volum întocmit de Vasile Arvinte, Ioan Caproșu, Elsa Lüder, Paul Miron, Eugen Munteanu, îngrijirea editorială a volumului de Vasile Arvinte
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Idem, p. 500. 50 Mihai Coman, op. cit., p. 181. 51 Idem, p. 187. 1 Vasile Arvinte, Studiu lingvistic asupra cărții a treia (preoția) din Biblia de la București (1688), în comparație cu ms. 45 și cu manuscrisul 1389, în vol. Monumenta Lingue Dacoromanorum. Biblia 1688. Pars III. Leviticus, volum întocmit de Vasile Arvinte, Ioan Caproșu, Elsa Lüder, Paul Miron, Eugen Munteanu, îngrijirea editorială a volumului de Vasile Arvinte și Ioan Caproșu, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 1993, p. 18. 2 Monumenta Lingue Dacoromanorum
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
1688. Pars III. Leviticus, volum întocmit de Vasile Arvinte, Ioan Caproșu, Elsa Lüder, Paul Miron, Eugen Munteanu, îngrijirea editorială a volumului de Vasile Arvinte și Ioan Caproșu, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 1993, p. 18. 2 Monumenta Lingue Dacoromanorum. Biblia 1688. Pars III. Leviticus, volum întocmit de Vasile Arvinte, Ioan Caproșu, Elsa Lüder, Paul Miron, Eugen Munteanu, îngrijirea editorială a volumului de Vasile Arvinte și Ioan Caproșu, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 1993, p. 97. 3 Leviticul, traducere din
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Opere complete și Scoliile Sfântului Maxim Mărturisitorul, traducere, introducere și note de Pr. Dumitru Stăniloae, ediție îngrijită de Constanța Costea, Editura Paideia, București, 1996, p. 38. 22 Sfântul Dionisie Areopagitul, op. cit., p. 59. 23 Sintagma apare o singură dată în Biblie, anume în Malachia, 3, 20: "Și pentru voi, care vă temeți de numele Meu, va răsări soarele dreptății și vindecare pe razele-i înaripate. Și veți ieși și veți zburda ca vițelușii cei abia sloboziți din legături." Cf. Malachia, traducere
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
156-176. 140 Ioan Bianu, Dan Simonescu, Bibliografia românească veche. 1508-1830, Tomul IV. Adăogiri și îndreptări, Edițiunea Academiei Române, București, Socec& Co., 1944 141 Virgil Cândea, Rațiunea dominantă, p. 172-214. 142 Idem, p. 174. 143 Lajos Demény, Adnotări pe un exemplar al Bibliei lui Șerban Cantacuzino, în "Manuscriptum", IV, 1973, nr. 4, p. 18-20, reluat în volumul Lajos Demény, Lidia A. Demény, Carte, tipar și societate la români în secolul al XVI-lea. Studii, articole, comunicări, introducere de Dan Simonescu, Editura Kriterion, București
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
190 Basile Tatakis, Filosofia bizantină, traducere din limba franceză de Eduard Florin Tudor, studiu introductiv și postfață de Vasile Adrian Carabă, prefață de Émile Bréhier, Editura Nemira, București, 2010, p.48. 191 Idem, p. 49-50. 192 Citat de Basile Tatakis. Biblia Anania, p. 1640-1641. 193 Idem, p. 50. 194 Dan Bădăru, op. cit., p. 131. 195 Ștefan Afloroaei, Cum este posibilă filosofia în estul Europei, p. 33-43. 196 Are dreptate Ștefan Afloroaei să tempereze ipotezele lui Dan Bădăru: "... nu ar trebui să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]