7,814 matches
-
sărute mâna ca la o mamă, că și așa nu i-o săruta nici când stătea bine cu vederea, dar acum parcă îi era rușine cu totul de mama sa. Nu l-a mai văzut nimeni de atunci. Între timp, biata mamă, Călina s-a îmbolnăvit și mai rău și a decedat. Eu eram plecată și nu mai știu cine și cum a dus-o la Casa de veci. Așa fac bieții părinți sacrificii, o bună parte dintre ei fără un
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
l-a mai văzut nimeni de atunci. Între timp, biata mamă, Călina s-a îmbolnăvit și mai rău și a decedat. Eu eram plecată și nu mai știu cine și cum a dus-o la Casa de veci. Așa fac bieții părinți sacrificii, o bună parte dintre ei fără un pic de recunoștință din partea celor care le-au dat viață, cu gândul și speranța că la nevoie le va fi de ajutor, măcar cu prezența la înmormântare. Desigur, sunt în general
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Iar acum, dacă pot să-mi fac patul! Dar scap eu în curând și de grija asta! Vedeți ce-i bătrânețea? Dacă te duci pe stradă cu un copil sau la serviciu, toată lumea îl admiră, îl plac toți, cu un biet bătrân nu te mai poți afișa, rămâi singur, toți caută ceva, să le dai și oricât le-ai da tot nu le-ai dat, și te uiți că de-acum tu nu mai poți face nimic din toată truda ta
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
doi ofițeri. Când le-a deschis și i-au spus ce s-a întâmplat, vă puteți închipui cât de mare i-a fost durerea. Tatăl său era la țară. Marcela a sunat Mizilul, apoi Călugărenii, și l-a anunțat pe bietul tată de marea tragedie. Colonelul nu mai știa ce este cu el. S-a îmbrăcat cum a putut, a fugit să găsească o căruță sau o mașină cu care să ajungă la gară, la trenul pentru București. Întâmplarea a avut
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
găsesc oameni la muncă. Ei fac absolut totul, este foarte adevărat, situația-i de invidiat, dar munca este a lor cu adevărat cinstită, curată, muncită și avută numai și numai de ei. Am crescut de copii cu tatăl și cu biata ei mamă și cu bunica ei, le cunosc munca cinstită a bunicilor ei de la tată și bunica de la mamă și a părinților, că și Marcela și fratele deși studenți nu umblau huca, ei erau permanent la muncă cu părinții. Cu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
voi muri Pe cruce stau răstignit Și singur mă jertfii De nimenea silit. V-am dat din viață, viața mea, Dar ce-mi faceți din ea? V-am scos din moarte și necaz, Dar ce-mi faceți voi azi? Un biet străin fui pe pământ Sărac cum bine știți; Răspundeți-mi de-aveți cuvânt Așa vreți să-mi plătiți. Am suferit nespus Cununi de spini pe cap Și-n coaste m-au împuns Din moarte să vă scap. Am suferit atunci
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
sunteți la ușă, dar îmi duc viața cu dorul și părerile mele pe care mi le descarc în scris, dar și asta nu poți la oricine. Încheia, semna și punea data, 23 septembrie 2013. Maria Lângă patul meu era o biată asistată în vârstă, cred că avea 78-80 de ani. Maria, și nu-mi pot aminti cum se mai numea. Era o femeie blândă, mă îndrăgea tare mult, îmbrăcată modest, ca de la țară, cu baticul pe cap, cu o voce înceată
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
roșii căpătate de la măicuța, bunica, vecine, și, hai ca în Creangă, mai furam câteva de la cloșcă, de la noi și de la o mătușă, apoi alergam să ne dăm în lanțuri, că se plătea și cu ouă nu numai cu bani, că bietul Jan a lui Crivățu nu știa că sunt și ouă de la cloșcă, el le lua și umplea coșul cu ouă, să aibă cu ce plăti muzica și lanțurile, bărcile. Noi tăceam, chitic! Doamne, dar sâmbăta era ziua de baie. Cum
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
învățam poezii. Ce mult îmi plăcea de Coșbuc: Ești schilav tot! Un cerșetor te-ntorci acum acasă Și ce fecior frumos erai Dar oricum ești, ce-ți pasă!, Tu vei vedea iar satul tău Și casa voastră-n vale Iar biata mamă-ți va ieși Plângând în cale. Sau: Afară-i vânt și e-nserat, Și noaptea e târzie; Copilele ți s-au culcat - Tu, inimă pustie; Stai tot la vatră-ncet plângând: E dus și nu mai vine! Ș-adormi târziu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
a umezit privirea De iubire și de drag. Sărutându-i mâna dreaptă, Ea m-a strâns la piept duioasă; Și spunându-i câte toate, Am intrat apoi în casă. În lăuntru-casei mele, Din ce brumă-am adunat Dă prilej ca biata mamă Să se creadă-ntr-un palat. Nu-ndrăznește nici să intre Cu opincile-n picioare; Și cu multă grijă calcă Doar pe-alături de covoare! Eu îi spun să nu ia seama Și să calce drept, în lege, Că-i
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
drag pe lume ! Caierul mi-i pe sfârșite... Mâine, poate-și curmă firul, Și-ntre patru blăni de scânduri Să mă cheme cimitirul... Jale mi-i de voi mămucă, Și visez chiar și deșteaptă, Cum, pe-o margine de groapă, Bietul taică-tău m-așteaptă... Tu odorul mamei-n urmă Să te-aduni cu frații-acasă Și să-mparți agoniseala De pe urma mea rămasă: Lui Codrin să-i dai pământul De la Moară, și cu via; Vaca, și-un pogon din Luncă, Lui Mitruș
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și rechizite de tot felul. Parcă îl văd și astăzi pe tăicuțu când a intrat în casă, întorcându-se de unde fusese, negru la față de supărare, cu ochișorii plângând: „nevastă, nu putem da fata la școală, uite ce mi-au cerut...!” Biata măicuță l-a liniștit: „lasă române, că dăm fata la croitorie la Mărioara, și tot o să facă ea ceva”. La toate în școală eram bună, dar cu matematica eram pe linie moartă. Mă treceau de milă, clasa! Dar aveam trei
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ale dvs. Și pentru că eram la masă, când am văzut figurile mi-a picat furculița din mână, m-am șters bine la gură și primul sărut, desigur apăsat, a fost dăruit d-lui INO și apoi dvs., doamnă. Aveam o biată vecină, Doina o chema, și pe el, Aurel Martin, un scriitor, proveneau din familii de medici, aveau o viață nu de soți, de prieteni, deși se iubeau, el toată ziua era la serviciu ori plecat în străinătate. Când era acasă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
privești este o minunăție, dar depărtarea nu-i ocrotitoare. Când ne duceau părinții și pe noi copiii la Mizil - numai la târg de Sfântul Petru - vai de picioruțele noastre era, că ne duceau desculți pe jos, și ne uitam la biata măicuță cum scotea ea batistioara să găsească un bănuț cu care ne cumpăra câte un covrig și un pahar de suc roșu, iar noi deveneam, deodată, foarte fericiți. Asta era toată bucuria noastră din călătoria la târg, de Sfântul Petru
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
prin minte asemenea baliverne? Îmi sperii copchilul cu poveștile iestea! Ai mai auzit vreodată, să-ncerce lupul să intre-n casa omului? Nici pomeneală! Au și sălbăticiunile iestea mai multă minte decât îți închipui netale! Apoi, întorcându-se spre mine, biata mamă îmi zice: Du-te, măi băiete și te-nchină, fă cruce și bate măcar zece mătănii și culcă-te! Că nu-s pentru tine aceste scorneli, ale Lionorei și Profirii... Vai, Mălină dragă, ce știi mătăluță, că ești încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Sadoveanu că și-a salvat tot ce-a scris bun, acceptând ani în șir un vizibil și teribil compromis cu supușii și suspușii lui Stalin, pentru care s-a dezonorat și a fabricat acel roman la comandă, Mitrea Cocor, un biet țăran calic ce s-a lăsat înșelat atât de ușor de Fata Morgana a colhozului? * ... Anii au galopat. Și multe s-au schimbat. Cele două busturi în mărime naturală, care fuseseră ca și Stalin, odinioară, în Piața Aviatorilor cocoțate pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
urmele mele. M-a luat în sala de așteptare. Și m-a convins să mă reîntorc acasă. La ieșire din târg, într-o bodegă care se chema, după numele celebrei crame de la Iași, Bolta rece, dar nu era decât o biată crâșmă ordinară, de mahala bunul meu frate și inginer stagiar, Bițu, m-a servit cu o bere și doi mititei la grătar. În timp ce-mi vorbea și mă convingea că e "o mare prostie" să-mi iau "lumea-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Dimitrie Furtună, din satul Clit-Arbore, scrie aceluiași forum provincial: "e un păcat strigător la cer că poporul duce lipsă de bucate și e lăsat pradă unor venetici, care au sosit aici, venind cine știe de unde, spre a stoarce măduva din bieții țărani". Astfel de memorii, cu un conținut similar, trimit și locuitorii din Sadova, Solca, Voroneț și numeroase alte localități, unde terenurile Fondului Bisericesc au încăput pe mâinile străinilor. În ajunul Primului Război Mondial, în cele mai multe sate ne relatează un martor ocular "gospodăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
părea cel mai frumos monument de pe alee. Tocmai contenise ploaia În dimineața aia neguroasă de 4 martie, iar surorile ei spuneau că-i pare rău că moare, asta vrea să Însemne vremea urâtă pentru surioara lor scumpă, biata Felicia și biata madam Golan și biata Stafie. Mi s-a părut prima dată, dar acum Îmi e limpede că mormântul ei e cel mai frumos dintre toate de pe-aici. Are o prestanță și-o impozanță care de bună seamă că le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
monument de pe alee. Tocmai contenise ploaia În dimineața aia neguroasă de 4 martie, iar surorile ei spuneau că-i pare rău că moare, asta vrea să Însemne vremea urâtă pentru surioara lor scumpă, biata Felicia și biata madam Golan și biata Stafie. Mi s-a părut prima dată, dar acum Îmi e limpede că mormântul ei e cel mai frumos dintre toate de pe-aici. Are o prestanță și-o impozanță care de bună seamă că le umilește pe mătușile mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Poate te-oi duce acolo eu, mergem Împreună... Nu știu ce dracu’ mă Îndemna să-l trimit acolo. Ce să-i fi dat Motănica din pensia ei de boală? Atârnă pieile de pe pisicile alea, de te și miri la ce mai chinuiește bietele animale ținându-le pe lângă ea. E cam bolnavă Motănica, vere, ar fi bine să treci barem s-o vezi. Puse cele două sute ale mele peste banii lui și-i numără. Avea patru sute și ceva cu totul. Avea destul, Îi băgă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Laur pe vărul meu vireg Ion Trandafir. Când am trecut din nou pe acolo, la o săptămână și ceva, n-am mai dat de el. Îmi revenisem cât de cât. Ortansa se reîntorsese În demisolul meu. Nu ostenea o clipă biata de ea să mă ajute, corectându-mă și explicându-mi cum se face, cât e de greu și cât de ușor, până reușeam să Încropesc un soi de compilații eseistice socio-politico-filozofico-literare, care-i aparțineau ei În bună măsură. Titlurile Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și care deja nu-mi mai folosea nici mie la nimic. Însă penibilul n-ajunsese Încă la punctul unde mă simt Îndeobște la largul meu, iar altceva nu-mi rămânea de făcut și n-aș mai fi avut Încotro, după ce biata femeie catadicsise să mă scoată la lumină din demisolul meu pe banii contribuabililor, pentru că eu nu eram ministru, parlamentar sau director de ziar și nici măcar pensionar. Nici ziarist nu mai eram, fiindcă Între timp devenisem romancier profesionist și asta făceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Era o arșiță în miezul acelei veri, cum n-a mai fost.. Colbul din drum, s-a încălzit încât opărește... tălpile desculțe umblă prin el ca prin cărbuni aprinși. „O ploaie cât de mică... ar mai răcori lumea..!”, își ziceau bieții oameni istoviți... Văile și dealurile erau înecate de soarele arzător de iulie și, nici măcar abureală de vânt... Miriștile și imașul, cât bate ochiul e ars de soare. Zăpușeala era mare, nici o fărâmă de nour, cerul parcă blestemat, rămânea gol și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nu mai conteneau... nădejdile nu se stingeau... Seceta, însă, nu slăbea ba dimpotrivă, parcă mai îndârjită pârjolea totul fără milă. Păpușoiul a fost compromis, n-a plouat în luna mai deloc, nici o picătură. Vitele și oamenii erau amenințați cu foametea... Bietele animale zbierau de foame pe câmp, ziua și mugeau prin ogrăzi noaptea. Bucatele se scumpiseră, că nu te puteai apropia de ele... dar, nici așa nu se găseau. Era o secetă și o uscăciune că nu se zărea în plină
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]