8,003 matches
-
azvârlită. Poate că mâine, dacă vei ști ce comoară se-ascunde într-o felie de pâine, n-o mai arunci cu nepăsare. Spune-mi atunci, spuse Gheorghiță cu nerăbdare. Comoara cea mai de preț: munca omului. lată: eu, pâinea, din boabe de grâu m-am ivit... coapte în soare, pe-ntinse ogoare, lucrate de sute de mâini muncitoare și sute de iscusite mașini pe care tot munca omului Ie-a făurit. Boabele grâului, secerate și treierate, oamenii le-au pus în
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mai de preț: munca omului. lată: eu, pâinea, din boabe de grâu m-am ivit... coapte în soare, pe-ntinse ogoare, lucrate de sute de mâini muncitoare și sute de iscusite mașini pe care tot munca omului Ie-a făurit. Boabele grâului, secerate și treierate, oamenii le-au pus în silozuri înalte, să ierneze fără vânt și umezeală. Și într-o zi boabele s-au pomenit 5. Povestiți textul. mai ușoare. Oamenii le-au dus într-o moară și le-au
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de sute de mâini muncitoare și sute de iscusite mașini pe care tot munca omului Ie-a făurit. Boabele grâului, secerate și treierate, oamenii le-au pus în silozuri înalte, să ierneze fără vânt și umezeală. Și într-o zi boabele s-au pomenit 5. Povestiți textul. mai ușoare. Oamenii le-au dus într-o moară și le-au prefăcut în făină. Albă, moale și fină. Câteva mii de saci, o casă plină. Ieri mai eram încă în malaxoare asta-i
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
rămas gânditor... Acum, grânele râd pe câmp ca un verde covor, mângaiate de vântul din zori... își spuse băiatul fugind către casă: Mămico, dă-mi te rog o felie de pâine... Cerințe: 1. Scrieți care sunt etapele de transformare a boabelor de grâu în pâine. 2. Scrieți pe aproximativ cinci rânduri ce morală se desprinde din text. 3. Formulați enunțuri folosind cuvintele: prețuită, a se rumeni, dospită, vegheau. 4. Explicați expresiile: a zbughit-o, urechea ciulită, foame cumplită, grânele râd pe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
zile furtunoase Balsam și mărturie, răbaj și nemuriri. 13 ianuarie 2014 LACRIMA Cu omul te-ai născut odată Din cer și din păcat, din smirnă preacurată. Părinții te-au crescut și te-au lăsat nouă Tot tânără și proaspătă ca boabele de rouă. Tu ușurezi durerea celor vii și prohodești toți morții, Ești dată tuturor să nu te jinduiască hoții, Prin tine ispășim mai vechi și noile păcate, Suspinul ne e mai ușor în ceas de moarte. Mai tare ești ca
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
prezicătoarei; o prezicătoare specializată în "alectromanție". "Alectromanția" a rămas neschimbată, de pe vremea romanilor, îi explicase doctorul Luca. Se desenează în țărână un cerc, care e împărțit, apoi, în tot atâtea părți câte litere are alfabetul. Pe fiecare literă se presară boabe de grâu. Când totul e gata, e adus un cocoșel alb căruia i se dă drumul, iar prezicătoarea sau prezicătorul înseamnă literele de unde pasărea ciugulește grăunțe. Împăratul Flavius ar fi apelat la acest mod de a desluși viitorul pentru a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
It’s a Knockout, cu o serie de jocuri stupide în aer liber. Fără să-și dea seama, Hilary își canaliză agitația spre vârfurile degetelor care se întindeau spre un castron cu fructe de lângă canapea și culegeau rând pe rând boabele de struguri; le curăța pe fiecare cu unghiile ei lungi și apoi și le arunca în gură. În poala ei începuse să se formeze o grămăjoară de coji. Nu e deloc genul meu de emisiune, spuse Alan. Dar nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aveam zece ani. — Ai frați, surori? Clătină din cap. — Sunt singurul copil. Ca și tine. După aceea, am rămas cu ochii fixați în tăcere pe resturile de mâncare. Fiona așezase frumos bețișoarele la loc pe suportul lor și în afară de câteva boabe de orez rătăcite, jumătatea ei de față de masă rămăsese nepătată. A mea arăta de parcă tocmai fusese folosită de Jackson Pollock ca fond pentru o compoziție deosebit de brutală alcătuită din mâncăruri chinezești reale. Am comandat ceai și alune chinezești. — Păi, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
moderne. Hilary făcu ochii mari și preț de câteva secunde se abținu să răspundă. Întinse mâna stângă spre un bol cu fructe așezat între două sfeșnice de argint și rupse un mic ciorchine de struguri, începând să-i decojească încet boabele, introducându-și unghia lungă între coajă și pulpa vineție. — Ne-am mai întâlnit oare undeva? întrebă ea brusc. Nu, spuse Phoebe. Nu, nu cred. De ce? — Voiam doar să știu, spuse ea, terminând un ciorchine și începând altul, ce te face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
muslină Purta o bluza subțire de muslin, prin care... Hai, continuă. prin care îi ieșeau sfârcurile ca două Ca două? ca două cireșe ca două cireșe maraschino ca două cireșe glasate ca două bomboane mentolate Fox’s Glacier ca două boabe de mazăre într-o păstaie ca trei monede într-o fântână ca prunele Victoria ca șuvoaiele cascadei Victoria ca un deget umflat Oricum, avea aceste sfârcuri. Erau cât se poate de evident. Dar el? Nu voiam să fiu acuzat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că sunt sentimentală. Dar e periculos să fii și prea dogmatic, să știi. Să vezi totul în alb și negru. N-am găsit un răspuns la asta și m-am concentrat în schimb să înțep cu furculița un trio de boabe de mazăre poroase. Următoarea ei întrebare m-a luat prin surprindere. — Când ai de gând să-mi spui de ce te-ai certat cu mama ta în acel restaurant chinezesc? Mi-am ridicat privirea și am spus: — Cam bruscă schimbarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sunt acolo. — Bună, am spus. N-am știut ce să-ți aduc, așa că ți-am cumpărat niște struguri. Nu sunt foarte original. Își scoase masca și zâmbi. Buzele i se învinețeau ușor. N-au semințe, am adăugat. — O să gust câteva boabe mai târziu. I-am luat mâna, era ca de gheață, și am așteptat să respire prin mască. — Mă vor muta, spuse Fiona. Într-un alt salon. — Cum adică? am întrebat. — La terapie intensivă, a spus. Am încercat să nu las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dimineața aceea. Avea o înfățișare cu totul diferită de Conrad, deținătorul anterior al acestui post dezirabil: căci abia dacă avea un metru cincizeci înălțime, peste șaizeci de ani și stabilindu-se de curând în Anglia din Polonia natală, nu vorbea boabă de engleză. Dădu din cap brusc spre Michael și Phoebe, apoi rămase la oarece distanță de ei, sprijinit de balustradă. — Cred că soțul lui Hilary ar fi pus piciorul în prag, șopti Phoebe. Ultimul ei pilot era un specimen ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aproape mort și l-a aruncat peste gardul ce era făcut din spini, că niciodată în viața lui Chimircan nu a avut altfel de gard, decât de spini. Și după trei zile Uță a trecut la cele veșnice, pentru trei boabe de mazăre plătind cu viața, rămânând Ilinca Rusului cu trei copii, două fete și un băiat, dintre care o fată a și murit de tânără, rămânând cu Leonora și cu Mihai al ei. Ilinca a murit de bătrânețe. Leonora trăiește
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pun dumnealor în tigaie... Că de... Să nu ni se aplece când om mânca. Și ai aflat? De aflat am aflat, dar tocmai când să iau o bucățică, tigaia a început să sfârâie de mama focului și să împroaște cu boabe de mazăre și de fasole... Și o boabă te-a pălit rău de tot. Nu? 81 Întocmai. M-o pălit așa de bine, încât după vreo patru luni de zile abia mă pot mișca. Se vede. Și din câte mi-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ni se aplece când om mânca. Și ai aflat? De aflat am aflat, dar tocmai când să iau o bucățică, tigaia a început să sfârâie de mama focului și să împroaște cu boabe de mazăre și de fasole... Și o boabă te-a pălit rău de tot. Nu? 81 Întocmai. M-o pălit așa de bine, încât după vreo patru luni de zile abia mă pot mișca. Se vede. Și din câte mi-ai spus, mi-am dat seama că amândoi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
câte mi-ai spus, mi-am dat seama că amândoi facem parte din aceeași specialitate militară... Curios cum și unde ne-am putut întâlni. Nu cumva și dumneavoastră sunteți... Ba bine că nu. Și eu m-am ales cu o boabă, în umăr. Acum merg acasă în concediu medical. Pe urmă, ia-o de la capăt, vere! Anapoda treabă. Mereu trebuie să-l scarpini pe necuratul între coarne... De unde să știi când are de gând să dea cu cornul? Doar nu face
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
priponit în mijlocul stuhăriei... Bietul animal! Cine îl mai poate scăpa din pârjol?... Maranda a gemut fără a deschide ochii. Fruntea îi era însângerată. Toaibă a căzut în genunchi, strângând-o la piept și murmurând cuvinte de neînțeles, iar ochii cu boaba de lacrimă între pleoape priveau spre gârla în flăcări... În cele din urmă și-a adunat gândurile și puterile, a luat-o pe Maranda în brațe, a urcat treptele și, intrând în casă, a așezat-o pe laiță. Cu un
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de ploi. Este vecernie și clopotul nu bate. M-am reîntors la casa lor, să mai respir aer de biserică și de omenie, Doamna va aduce dulceața aromată de gutuie. Acum stau amândoi acolo sus, cerul verde ca iarba urcă, boaba de mercur neliniștită ca sufletele lor sfioase, tescuite în cercuri uriașe, ostenite-n veșnicie. Când voi muri și eu cine-l mai caută, cine-l mai știe? 2. Amintiri închipuite Antiques shop scria pe o vitrină colorată și încărcată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
bine încorporate în aspic. Și de unde luați... aspicul? Din cele două hectare dă spice pe care le producem prin asociere. Asociere agricolă? Nu. Asocierea e cu un văr de-al doilea după unchiul vărului care are un tractor. El ia boabele și eu iau spicul pe care îl aspick. Și cu tractorul vărului ce faceți? Cu el nu facem nimic, că nu merge, dar îl folosim când vin ăia de la televiziune. Îl închiriem primarului care se reazemă de el... Pentru a
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
asigurare pe viață e un plus de optimism, de bucurie, de speranță mai ales pentru rudele de gradu unu. FALIMENTUL, TALPA ȘI DIASPORA Aprobată sau nu, se pare că primele victime ale Legii Falimentului au devenit ghicitorii în bobi și boabe de cafea, concurența neloială a prețurilor acestor produse astrologice dărâmând una dintre cele mai cinstite meserii ale acestui început de mileniu. Dovada inestricabilă ne-a fost oferită de un chiromant din provincie care, știindu-mă păgubos prin lectură, îmi oferea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și sunat Poliția. Sună! Ce să suni, Mișulică, că telefonul e suspendat de acum trei luni. Decât să sunăm mai bine punem de-o cafea. Doriți? Da. Doresc să știu ce e aia... cafia. Cafia, asta, cafeaua e... sunt niște boabe verzi care-s negre...Nu! Mițo, ăsta ne crede tâmpiți! Chiar nu știți domnule Dânsu ce e aia cafea? Nu. Nici ce e aia votcă, șpriț, vermut, gingilică???? Nu. Dar poate îmi arătați dumneavoastră. Dau un regat pentru o gură
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
am oprit în fața unui eleșteu artificial, unul din acele bazine în care agricultorii cresc pește. Am amuțit acolo toți trei. Cine știe ce minuni se urzeau atunci printre lotușii cu frunzele strânse, în apa aceea fără tresărire, în care se oglindeau zborurile boabelor de aur? Mă scuturam mereu, pentru că preajma noastră se prefăcuse în basm, și omul tânăr din mine, omul ceasului aceluia de amăgiri, se lăsa adormit le sfințenia și irealul prezenței noastre în fața acestui eleșteu încremenit. Am stat așa mult timp
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu înlocuitorul d-lui Sen. Când m-am întors acasă, am găsit-o pe Maitreyi așteptîndu-mă în verandă, lângă cutia cu scrisori. Mi-a arătat un inel făcut dintr-un ac de cap încolăcit pe deget, purtând în loc de piatră o boabă de glicină. ― La noapte să nu mai încui ușa cu bara, mi-a spus ea fugind. A venit spre miezul nopții; de astă dată fără să tremure. Aproape a râs când m-a îmbrățișat. Eram fericit că păcatul n-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce vin! Întâmplarea este mama multor descoperiri. Așa s-au petrecut lucrurile și cu vinișorul obținut din struguri... Un truditor al pământului avea într-un locușor însorit câțiva butuci de vie... Într-una din zilele unei toamne ca asta, când boabele erau doldora de dulceață și arome, a cules câțiva struguri și i-a adus la bordei, să îndulcească gura alor lui... Au mâncat ei din struguri, dar o parte au rămas uitați într-un hârb de oală... După multă vreme
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]