10,800 matches
-
de mănăstire de Copou, ce încă toate dzestrele ce-au avut pe începutul le-au istovit și beserica nimc necăutându au lăsat-o de s-au pustiit și s-au răsipit...Deci domnie mea au socotit...cum de acum înainte călugării de Trei Sfetitele nice...treabă să n-aibă cu mănăstirea Copoului, nice să se amestece nimic, ce să fie osăbite ca dintăi și să se numască mănăstire mare ca și alte mănăstiri și să fie închinată la toate mănăstirile de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cu treidzăci și una de case, de oameni ruși, căsari, cari i-am scos domniia mea de sub sabia leșilor.” - Am găsit un zapis de la 10 mai 1704 (7212) al voievodului Mihai Racoviță. Ascultă, mărite Spirit, cum îi pune vodă pe călugări s-o facă pe vechilii pe moșiile mănăstirii: „Dat-am cartea domnii mele rugătorului nostru lui Iezechiil egumenul de la svânta mănăstire de la Copou, să fie volnic cu cartea domnii mele a-și apăra ocina ce este împregiurul Copoului...și să
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
că a zidit biserica, nu amintește nimic despre faptul că pe acel loc a existat - cu cel puțin 19 ani înainte, dacă nu mai devreme - o altă biserică. Avea dreptate Nicolae Iorga, în 1907, când spunea că o mână de călugări a ridicat aici în Codrul Iașilor un schit din „scânduri înconjurat de căsuțe țărănești ale umililor monahi.” Nu-i pentru prima oară când Vasile Lupu voievod nu spune totul. Greu de spus din ce cauze... - Am mai vorbit, mărite Spirit
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ținea fieștecându pururi cu număr de 20 de oameni...dzece oameni la satul Bârlești...sau aiurea...și dzece oameni ce ș-or afla streini să aibă a ține lângă mănăstirea Copoul.” Nu știu cum, dar mi se pare că prea țineau cuvioșii călugări bucata de pâine în mână și țipau după alta. - De ce spui, asta dragule? Nu cumva îi judeci prea aspru pe acei oameni, care aparțineau altui timp? - Asta se poate, mărite Spirit, dar nu este o răutate din partea mea. Eu, din
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Pentru că la „Sfeti Ioan de Gios” bătrânul a fost călugărit. - Din zapisul lui Matei Ghica voievod de la 20 martie 1755 (7263) am aflat că în fața porții Curții Domnești exista Cișmeaua veche și că locul din jurul cișmelei a fost încălcat de călugării mănăstirilor Zlataust și Galata. Vodă, văzând asta, le-a dat locul în stăpânire lăsând capătul de sus și pe cel de jos lui Dima și Constantin, suiulgii (slujitori domnești la cișmele) - La 15 martie 1761 (7269) Ioan Theodor Calimah îi
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Galata. Vodă, văzând asta, le-a dat locul în stăpânire lăsând capătul de sus și pe cel de jos lui Dima și Constantin, suiulgii (slujitori domnești la cișmele) - La 15 martie 1761 (7269) Ioan Theodor Calimah îi face stăpâni pe călugării de la mănăstirea Zlataust pe „o bucată de loc...din hotarul târgului Eșului ...ci iaste din giosu supt Curte Domnească unde au fostu și heleșteul domnesc...pe care loc să aibă voe egumenul de la această mănăstire a-ș face și a-
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Constantin Duca vodă și de la alți domni.” Incurcătura pornește de la vătaful hotarnic Ionașco. Acesta, fiind trimis să „stâlpească” locul dăruit Păunului de vodă Duca cel bătrân, a cuprins și Prisăcile. Vodă însă a dat întăritură de danie fără Prisăci. „Dară călugării de la Sventâi Ioan când au luat întăritură pe locul mănăstirii Clatii (Păun) n-au arătat ce cuprinde în ispisocul Ducăi vodă ce-au arătat hotarul...mărturie lui Ionașco vătaful în care cuprinde și Prisăcile...” - Ale cui erau de fapt Prisăcile
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cuprinde și Prisăcile...” - Ale cui erau de fapt Prisăcile, dragule? - Mărite Spirit, Prisăcile erau ale mănăstirii Aron Vodă, care a jăluit „că danie ce-au avut de la măriia sa le-au luat-o călugării de la Sventâi Ioan cu asupreală.” Și „Călugării de Sventâi Ioan tăgăduia ispisocul Ducăi vodă și nu vrea să-l areate...Si ei îmblând să cuprindă acel loc cu meșterșug (viclenie),au fostu împresurat și locul Prisăcilor.” De aici înainte, pretențiile Zlataustului se măresc: „Acmu iarăși, de iznoavă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
locul mănăstirii Clatii și după cum am aflat cu cale și cu dreptate am hotărât.” Ei, ce spui, mărite Spirit, despre o asemenea zurbă? - Ce să spun? Bănuiesc doar că sfinția sa mitropolitul Nechifor a avut serios de furcă cu prea plecații călugări până să-i liniștească. - Am băgat de seamă, mărite Spirit, că din nou se pomenește despre „meșterșug”(tertip, viclenie, vicleșug) sau stăpânire „cu asupreală” din partea unor fețe bisericești. - Nu mai este o noutate. Iar noi am mai vorbit despre asemena
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
tot lipsită și mai de tot pustie și mai vârtos pentru nevoile și greutățile ce s-au tâmplat pre această săracă țară din zavistie diavolului.” - Frumos adusă din condei, mărite Spirit. Eu stau și mă întreb dacă acei prea cuvioși călugări viețuitori în mănăstire și reprezentanții Sfântului Mormânt nu erau porniți pe părăginirea și nu pe sporirea averii mănăstirii... - Din păcate, cam așa se petreceau lucrurile, dragule...Si nui singura mănăstire care a suferit de pe urma acestui sistem de administrare. Adu-ți
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
la 5 mai 1587 “Drăghinii și fiului aceștia, Bucium Aprodu, stăpânirea unei moșii în sat în Pungești, pe Racova, ținutul Tutovei, cumpărătură de la Agafton episcopul de Roman pentru 320 ughi- moșie ce fusese închinată sfintei Mitropolii a Romanului de un călugăr Ionichie monah neam cu cumpărătorul”...(documente bârlădene, vol. III, p. 192); la 2 decembrie 1705, „Popa Alexandru sân Popa renți dăruiește domniei sale Ion Palade, marele visternic, o parte de moșie din Pungești de la Racova, ținutul Tutovei”...(p. 193) La 5
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
cu cumpărătorul”...(documente bârlădene, vol. III, p. 192); la 2 decembrie 1705, „Popa Alexandru sân Popa renți dăruiește domniei sale Ion Palade, marele visternic, o parte de moșie din Pungești de la Racova, ținutul Tutovei”...(p. 193) La 5 mai 1587 un călugăr, Ioanidie, închină „Mitropoliei de Roman” o ocină și o moșie de sat din Pungești, pe Racova, pentru 320 de zloți, bani cu care se cumpără veșminte preoților mitropoliei. Și vânzările erau doar la începutul începuturilor, nu numai la Pungești, ci
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Dumitru, Popescu-Manole-Costică și mulți alții. Fac precizarea că enumerarea nu este în ordinea contribuției. Dintre toate aceste persoane, cea care a riscat cel mai mult a fost Iuspescu Mihai. El a fost acela care s-a ocupat de aducerea unor călugări de la unele schituri și mănăstiri din nordul Moldovei, adunarea de fonduri și punându-și în slujba acestui ideal veniturile și timpul. Terenul pe care a început ridicarea bisericii a fost donat de Pintilii Ion, invalid de război și sora lui
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
până în anul 1933 când au apărut unele zvonuri prin care autoritățile bisericești județene și locale, puneau la cale unele măsuri de lichidare a credinței pe stil vechi, necunoscându-se modul și data precisă. Printre măsurile preconizate de autorități figurau : ridicarea călugărului, arestarea persoanelor implicate direct, interzicerea și apoi demolarea construcțiilor. Pentru prevenirea unor astfel de acțiuni din partea autorităților, au fost luate următoarele măsuri : împrejmuirea curții bisericii cu garduri înalte, stabilirea unui regim sever de intrare a persoanelor străine în curtea bisericii
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pe timp de noapte. În vara aceluiași an, la finele lunii iunie, lucrurile au început să se precipite. În una din zile, oamenii au aflat că prefectura județului a trimis un pluton de jandarmi cu misiunea de a ridica pe călugăr și unele persoane implicate în această activitate. Despre trimiterea plutonului, oamenii au aflat în jurul prânzului, iar plutonul a ajuns în jurul orei șaisprezece. Primele persoane care au aflat vestea au dat alarma, chemând oamenii să se adune în curtea bisericii pentru
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
salt, aproape mistic, în afara vârtejului înconjurător. Prin comparație, toți trecătorii care ocolesc silueta canină par o adunătură de agitați. Ei, oamenii, sunt, de data aceasta, „vagabonzii“, vietățile fără stăpân și fără rost, în vreme ce câinele adormit la soare are „stabilitatea“ unui călugăr Zen. Aș vrea să am îndrăzneala, libertatea interioară, inteligența de a mă întinde lângă el și de a mă sustrage, astfel, împrejurărilor curente, vremurilor, asfixiei lumești. Dar am pierdut, laolaltă cu toți semenii mei, instinctul „rupturii de nivel“, al ieșirii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
componentă ridicolă. Îți pui casa la dispoziția unor golani care, încet-încet, te evacuează. Remediul poate fi, de aceea, o „sfântă mânie“: zici „destul“ și faci curățenie. Viciile trebuie luate în serios, dar nu trebuie monumentalizate. În definitiv, cum spunea un călugăr, puzderia ispitelor seamănă cu un bâzâit de muște. E normal să te simți agasat, dar îndârjirea maniacală, preocuparea obsesivă pentru lichidarea paraziților nu face decât să le consolideze rezistența. Viciile nu trebuie înființate prin sermonizare catastrofică. Mult mai eficace e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Ferme, nu se sfiește să relativizeze principiul însuși al iubirii creștine: compasiunea: Parcă văd cum apărătorii - religioși sau nu - ai principiilor, activiștii sociali, firile militante, umaniștii de toate obediențele își pun mâinile în cap. Cum se poate ca tocmai un călugăr creștin să vorbească astfel? Uite că se poate! (vorba lui Cosașu). Nu se folosește cum trebuie de principii decât cine a dobândit atâta libertate și forță interioară, încât, în preajma lor, să lase încă loc pentru surâs. A mânca sănătos Din
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de suzeranitatea otomană și de sistemul fanariot corupt, în care "dezordinea, neștiința și abuzurile făceau parte din totdeauna din sistemul politic al Imperiului oriental și se întindeau asupra tuturor obiectelor și întâmplărilor". Astfel, deși aparent stareții mănăstirilor erau aleși de călugări și confirmați de mitropolit, arhiepiscopul de Iași acorda funcția de stareț, datorită permanentei lipse de bani necesare a-i asigura condițiile de viață "după modul oriental", aceluia care oferea o sumă mai mare. În afară de aceasta, ori de câte ori mitropolitul sau unul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
funciare și cea a reorganizării bisericii ortodoxe, în care se includea și reglementarea averilor mănăstirești. Pentru o mai bună edificare a autorităților habsburgice asupra situației bisericii ortodoxe din Bucovina, Balș a întocmit unele acte privitoare la situația mănăstirilor și a călugărilor existenți în provincie, la numărul preoților ce aparțineau diecezei episcopului de Rădăuți și a celor ce țineau de dieceza mitropolitului din Iași5. În privința bunurilor mănăstirilor, era de părere că etatizarea forțată a bunurilor bisericești putea stârni reprobarea unanimă a clerului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
având în responsabilitatea sa un sfert din suprafața Bucovinei. O comisie formată din clerici și laici urma să meargă la fiecare mănăstire să ia în evidență veniturile, proprietățile și toate cheltuielile acesteia. Consistoriul urma să reglementeze felul de viață al călugărilor și preoților, ca și veniturile și cheltuielile acestora. Tot în sarcina sa intra și elaborarea unui regulament de funcționare a învățătorilor și a școlilor, inclusiv a celor din mediul rural 41. Acest accent repetat pus pe scoală, care avea menirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Cernăuți, a consistoriului episcopal, sub conducerea lui Dosoftei, stabilind liniile generale de activitate în plan dogmatic, disciplinar, juridic și economic, precum și faptul că în subordinea și administrarea acestuia intrau toate proprietățile ecleziastice din Bucovina. Prin proclamație se cerea egumenilor și călugărilor din mănăstirilor, ca și protopopilor și preoților să se supună și întregul cler bucovinean să dea ascultare tuturor poruncilor împărătești ce vor fi primite prin episcop și consistoriu 52. Pe linia reformelor iosefiniste începute în partea vestică a monarhiei 53
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a ordinului imperial de preluare a tuturor bunurilor episcopale și mănăstirești în administrația erariului, alcătuirea din venitul acestor moșii a unui fond din care să se întrețină episcopul, consistoriul, clerul, bisericile, mănăstirile și școlile, precum și reducerea numărului mănăstirilor și al călugărilor la trei și anume: Putna, Sucevița și Dragomirna, cu câte 25 de călugări fiecare 99. În dezbaterile ce au urmat nu s-a putut ajunge la un punct de vedere comun în privința suprimării mănăstirilor, dat fiind faptul că episcopul Dosoftei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
erariului, alcătuirea din venitul acestor moșii a unui fond din care să se întrețină episcopul, consistoriul, clerul, bisericile, mănăstirile și școlile, precum și reducerea numărului mănăstirilor și al călugărilor la trei și anume: Putna, Sucevița și Dragomirna, cu câte 25 de călugări fiecare 99. În dezbaterile ce au urmat nu s-a putut ajunge la un punct de vedere comun în privința suprimării mănăstirilor, dat fiind faptul că episcopul Dosoftei, aprobând desființarea schiturilor și a mănăstirilor Pătrăuți, Ilișești și Sf. Ilie, cerea menținerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
suprimării mănăstirilor, dat fiind faptul că episcopul Dosoftei, aprobând desființarea schiturilor și a mănăstirilor Pătrăuți, Ilișești și Sf. Ilie, cerea menținerea a șapte mănăstiri și anume: Putna, Sucevița, Dragomirna, Solca, Humor, Voroneț și Moldovița, cu un număr de 156 de călugări, în timp ce generalul Enzenberg insista în propunerea sa de a menține doar trei mănăstiri cu câte 25 de călugări 100. Ca atare, s-a cerut să fie ascultată și părerea egumenilor mănăstirilor din Bucovina. La 8 martie 1784, egumenii Putnei, Suceviței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]