6,741 matches
-
pui mușcata pe balcon, la mare vedere, și semnalul că prostănacul nu-i acasă e dat... Și-ai văzut cum aleargă sportivul? E ca sabaca lui Pavlov. Cum vede mușcata pe balcon, cum aleargă spre Lili, de zici că-i campion olimpic la iuțeală de picior... Stop. Apar noutăți: datul în bărci, deși prin apropiere nu-i lacul Cișmigiu; sabaca; Pavlov... Urechea mea muzicală le reținea, dar de priceput, ioc... Vin iar la știrile zilei, din următoarea seară. Iar Lili, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vestit inginer în domeniul irigațiilor și în al îmbunătățirilor funciare; un neîntrecut chirurg; un fost legendar profesor universitar; un fost sclipitor jurnalist, un fost expert în cârmuirea mulțimilor; un neântrecut diplomat; o fostă splendoare de comic; un rămas în istorie campion...și tot așa... Deci, flenduri, din toată fosta Epocă de Aur. Acum, însă, după ce, respectiva epocă s-a stins, clienții catedralei intră, câte unul, își sorb zeama cu care-i servește tanti Maria, ies, unul câte unul, și se pierd
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
acest caz, ele există. Se opri lângă apă și privi râul care curgea domol. Știu că au existat precedente! Când în 1912 Theodore Roosevelt a vrut să revină în politică, toți dușmanii lui au trebuit să se erijeze imediat în campioni ai cauzei conservării, pentru că în timpul Guvernului său, Teddy fusese marele apărător al Naturii. Americanii își dăduseră seama de distrugerea pricinuită țării lor și știau că Roosevelt a fost primul președinte care a îndrăznit să-i înfrunte pe cei care aduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
roze. La întrebarea aceasta nu s-a așteptat și a dat un răspuns cam anapoda. Îmi caut un serviciu, poate antrenor. Sau poate mă antrenez și bat tot ce-mi stă în cale. Premiile sînt colosale. Știi cît încasează un campion mondial? Campion mondial?! Eu zic să te trezești, omule... De ce nu? Dacă mă ajuți, dacă mă înțelegi... Dana amuțește. Prin căpșorul ei trec gînduri ca umbrele norilor pe șesuri. Caută calități și defecte ale omului de lîngă ea. Mă înădușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
întrebarea aceasta nu s-a așteptat și a dat un răspuns cam anapoda. Îmi caut un serviciu, poate antrenor. Sau poate mă antrenez și bat tot ce-mi stă în cale. Premiile sînt colosale. Știi cît încasează un campion mondial? Campion mondial?! Eu zic să te trezești, omule... De ce nu? Dacă mă ajuți, dacă mă înțelegi... Dana amuțește. Prin căpșorul ei trec gînduri ca umbrele norilor pe șesuri. Caută calități și defecte ale omului de lîngă ea. Mă înădușă cu greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sînt majoritatea oamenilor de vîrsta lui. Dar ce mai Înseamnă pentru mine „normal“? Iată un simptom care Începe să mă Îngrijoreze. CÎnd nu mai ai nici un acces la bucurie o jumătate de nenorocire ți se pare o victorie! SÎnt un campion al remizelor! Mă uit la el cum stă cu fața destinsă, senină, cum se duce la calorifer și-mi spune cu glasul ușor nesigur „lumină“ și apoi cînd Îi dau o pastilă de papaverină spune „bomboane“ și-mi cere vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui vesel de rusnac, numit Romanciuc, călătoriile lui cu degetul pe hărțile continentelor, acum Înecate Într-o mare de praf. Și Gherase, iată-l și pe Gherase, fantele din Obor, ochi alunecoși, păr pomădat, totdeauna la costum gri cu cravată, campionul anecdotelor, aducătorul de ploaie În marile pustietăți diurne, el șeful sectorului suflete, șeful BOB-ului, milostivul Mecena al celor lipsiți de har pe care Îi lansa pe piață În schimbul unor ofrande convenabile și Înger exterminator cînd dania nu corespundea convenției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Telefonul? L-am pierdut, zice aia. Omul se repede atunci la plic și vede că adresa scrisă acolo era, de fapt, a vecinului. Plicul fusese pus din greșeală În cutia lui. În ciuda pălăvrăgelii sale și a vârstei, moșul era un campion al volanului. În numai câteva secunde, ajunseserăm În spatele camionului, a cărui prelată flutura acum mai abitir ca freza coadă-de-cometă a unui pensionar. Când eram gata-gata să țâșnim pe lângă camion și să-l tragem pe dreapta, hârțoaga s-a săltat Însă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
celor pe care-i tutuiam. Elitismul paznicului de plajă Leac nu era de natură morală, ci estetică, În rest se arăta filantrop și plin de solicitudine când venea vorba de copiii din grija lui Sorin. Sorin era de fapt și campionul socialismului nostru minimal, ar fi vrut să obțină ceva mai mult de la noi, s-a lovit Însă la un moment dat de rezistența noastră rasistă. Ne propusese o acțiune de ajutorare a țiganilor din Șiria și din satele Învecinate, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de... negarea oricăror amintiri. Parcă voia să dovedească nu știu cui că e disciplinată, fermă, un element sigur, care merită încre dere. Nu-și mai suporta frământările. Era derutată, înfricoșată. — N-avem de ce s-o idealizăm acum pe tovarășa Strihan ! strigă iar campionul, ca și cum mi-ar descifra sufletul, deși nu am apucat să spun nimic. Când ai fost nevasta lui Hariga, nu te mai recăsătorești ! Chestie de bun-simț. Și nu cu un directoraș de teatru. Nici măcar, să zicem, cu cel mai mare poet
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
domnului Storck. Glasul lui adânc și afumat îi place, n-are ce face. Radu Ropcea tăcut, ondulat, soarbe politicos din cafea și din țigară. În celălalt capăt al sălii, Mehmed cu tranzistorul, buclata Mariana Melnik, domnul Grefu, trubadurul furunculos, fostul campion Lupu, ciolănoasa Luminița, Valy Impertinenta cu tranzistorul și oglinda, Lala Cățelușa. Între cele două asociații, migrează fără preferințe domnul Varlam, cu pipa, și durdulia blondă Lucica Zaharia. Anton și Marilena Albu își refac cuplul în colțul lor, Ion Caropol cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să ne uităm peste umărul său și cu atenție să nu-i vărsăm, Doamne ferește, paharul de whyski, veșnica sursă de inspirație a domniei sale, să vedem ce a scris și eventual, precum e obiceiul nostru, să comentăm. Cuplu rău: Marga - Andronescu. „Campioni ai dezinformării" (în opinia prezidentului Băsescu n.n.), cei doi reprezentanți ai „găștilor" din învățământul superior sunt un fel de Bonnie și Clyde ai mediului universitar. Androneascaporeclită „Abramburica" și Marga - cel care „a dus învățământul cu targa" au fost în sfârșit
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cap. Am întrebat-o unde era numărul de telefon. Între respirații scurte, agitate, a reușit să spună: telefon. Era un carnet de adrese lângă telefonul din hol. Mi-a luat un minut sau două ca să-mi amintesc numele doctorului. — Doctor Campion? am spus când mi s-a răspuns și mi-am dat seama că vorbeam cu un robot. Era un mesaj înregistrat care-mi spuse să încerc un alt număr. De data asta am fost pus în legătură cu un serviciu de relații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să vedem dacă vă putem face o radiografie astă-seară: dacă nu e coadă prea mare. — I s-a făcut radiografie deja, am spus. Se uită la mine întrebător. Nu astăzi. În urmă cu câteva săptămâni. Medicul ei de familie - doctorul Campion - a trimis-o aici și i-au făcut radiografie. — Cine a fost radiologul? Nu-mi aminteam. — Doctorul Searle, spuse Fiona. — Și ce-a arătat radiografia? — Nu știm. Prima oară când am venit după rezultate, n-a venit, iar data următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o băltoacă. Ceilalți cinci se sprijineau liniștiți de zid. Până la urmă, ofițerul le-a spus soldaților că n-are sens să-ncerec să-l țină-n picioare. Când au tras prima șarjă, el stătea În apă, cu capul sprijinit pe genunchi. Campionul Nick se ridică-n picioare. N-avea nimic. Se uită de-a lungul șinei după luminile vagonului care dispărură după o curbă. De o parte și de alta a șinelor nu vedeai decât apă și mlaștini. Își pipăi genunchiul. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Frumos oraș. N-am Înțeles bine, cum vă cheamă? — Adams. Nick Adams. — Auzi, Bugs, puștiu’ zice că n-a fost niciodată nebun. — Păi, are tot timpu’, răspunse negrul. Despacheta ceva lângă foc. Auzi, Bugs, da’ noi când mâncăm, Întrebă fostul campion. — Imediat. — Ți-e foame, Nick? Mi-e o foame de lup. — Ai auzit, Bugs? Păi, de obicei aud cam tot ce se spune. Nu asta te-am Întrebat. — Da. Am auzit ce-a spus domnul. Punea felii de șuncă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Sigur. Nick băgă mâna-n sac și scoase o bucată de pâine. Tăie șase felii. Ad, care Îl privea atent, se aplecă spre el. — Nick, dă puțin cuțitu’ ăla. — Nu-i dați nimic, domnu’ Adams, aveți grijă de cuțitu’ ăla. Campionul se trase Înapoi. Sunteți drăguț să-mi dați pâinea, domnu’ Adams? Întrebă Bugs. Nick i-o aduse. — Vă place pâinea Înmuiată În grăsime? — Mai Întrebi? Da’ mai bine o Înmuiem la sfârșit. E mai bună așa. Poftim. Negrul puse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sendviș. Negrul se așezase-n fața lui, lângă Ad. Șunca prăjită și fierbinte cu ouă era delicioasă. — Da’ știu că i-a fost foame lu’ domnu’ Adams, spuse negrul. Omulețul despre care Nick știa, după nume, că a fost un campion la box, tăcea. Nu mai spusese nimic de la discuția cu cuțitul. — Pot să vă ofer o felie de pâine bine Înmuiată În grăsime de șuncă? — Da, mulțumesc mult. Bărbatul alb și micuț Îl privea În continuare pe Nick. Vreți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se miște ca și cum aș fi mers pe bicicletă. Dar nu reușea, mai degrabă se clătina el, aparatul, când ajungea la partea cu Îndoitul. — Faza asta o să treacă, spunea doctorul. Ești un tânăr norocos. O să joci din nou fotbal, ca un campion. La celălalt aparat era un maior care avea o mână mică de tot, ca de copil. Îmi făcu cu ochiul când doctorul se apucă să-i examineze mâna prinsă Între două benzi de piele care se mișcau În sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să-i ducă în satul celt ca să-l percheziționeze. Tarosh aflase că, din porunca guvernatorului Germaniei Inferior, acei soldați urmăreau un bărbat, un gladiator care fugise din Colonia Agrippinensium, aflată la câteva mile distanță. Era gladiatorul preferat al lui Vitellius, campionul său, și poruncise să-i fie adus înapoi neapărat. Dar nu toți soldații romani fuseseră uciși în înfruntarea cu celții. Unii reușiseră să fugă și aveau să reînceapă urmărirea gladiatorului. În legătură cu asta - oftă Valerius - nu exista nici o îndoială. Și probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lupte pentru mine? strigă Vitellius, cuprins de spaimă și de frig; cuvintele se desprindeau greu de pe buzele-i palide. Ăsta e secretul ca să dobândesc puterea? Ca să-l îmbunez pe Marte, va trebui să-mi pun gladiatorul să lupte în arenă? Campionul meu va trebui să învingă întotdeauna? Va trebui întotdeauna să ucidă adversarul pe care l-a învins? Dar eu îl am deja pe Skorpius... Nimeni nu-i mai puternic decât el. Skorpius e cu neputință de învins, iar sângele celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o mie de ori: Salix. Nu luă în seamă protestele celor pe care îi dădea deoparte, nerăbdător să ajungă la care. Acum erau chiar în fața lui. Era cu neputință să ajungi la ele; oamenii se îmbulzeau să nu piardă spectacolul campionilor închiși în cuști asemenea fiarelor. În cele din urmă, reuși să se apropie de un car. — Salix! îi strigă unui gladiator care îl privea. Știi unde-i Salix? — Nu-i aici, mergi mai în față. Întotdeauna stă în primul car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se audă unul pe altul. — Bani... Valerius scotoci în sac; în clipa următoare, paznicul se întorcea cu spatele, strângând în pumn câteva monede. Salix zâmbea, cu fața lipită de zăbrele. — Ai venit să pariezi pe mine? — Am auzit că ești campion, că ești cel mai bun... Îi auzi? Strigă numele tău. — Dar pariază pe Skorpius, râse gladiatorul. Cât timp a trecut de când ne-am văzut ultima oară? — Nu atât de mult încât să nu te mai recunosc. Te-am văzut imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pierdut, a fost grațiat! Chiar crezi că Salix n-o să facă tot posibilul? Doar e ultima lui luptă. Dacă supraviețuiește, e liber. — Și Skorpius știe asta și o să se dezlănțuie... Sigur nu pierde. Doar n-o să câștige numai pentru că e campionul lui Vitellius! — Dar dacă învinge Skorpius, Salix ar putea fi grațiat și de data asta, interveni Valerius. Nu, Vitellius îi poruncește campionului său să-l ucidă întotdeauna pe cel învins. Nu există iertare pentru cei învinși de Skorpius. Salix o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Și Skorpius știe asta și o să se dezlănțuie... Sigur nu pierde. Doar n-o să câștige numai pentru că e campionul lui Vitellius! — Dar dacă învinge Skorpius, Salix ar putea fi grațiat și de data asta, interveni Valerius. Nu, Vitellius îi poruncește campionului său să-l ucidă întotdeauna pe cel învins. Nu există iertare pentru cei învinși de Skorpius. Salix o să sfârșească cu gâtul tăiat. Valerius se îndepărtă înspăimântat, pe când ceilalți continuau să se certe. Ajunseră chiar să se insulte și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]