7,296 matches
-
viață în august 1956 în vârstă de 62 ani. Cea mai mare durere înainte de a muri, pe care și-a exprimat-o a fost că nu are la căpătâiul său pe părintele Gheorghe care numai Dumnezeu știe pe unde se chinuie!” A murit un om bun”, așa și-a început predica de înmormântare părintele paroh Alois Herciu și nu era cu nimic exagerat căci a fost un om drept, respectat și iubit nu numai de consăteni ci și de cunoscuții din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Nevinovați, a fost mâncat de viermi pe când trăia încă; Neron a fost străpuns de sabia slugii sale; Dioclețian, înainte de a muri s-a umflat iar limba i-a fost mâncată de viermi; Foție a murit în închisoare; Luther a fost chinuit de diavoli într-un chip oribil; Napoleon cel Mare, care timp de cinci ani l-a ținut pe papa Pius al VII-lea în închisoare, a murit și el într-o închisoare din insula Sfânta Elena; Rousseau, mare dușman al
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și eu, și dacă urmăresc într adevăr ceva în viață este tocmai faptul de a deveni un prieten desăvârșit. Trist sunt și acum, dar de data aceasta e o tristețe cu totul diferită de dorul acela îngrozitor care m-a chinuit nu demult... 1 septembrie 1952 Suntem toți vinovați... Vinovați de a fi în viață! 5-8 septembrie 1952 La marginea nebuniei! 10 septembrie 1952 Am din ce în ce mai mult impresia că toate realitățile mele, felul meu de a trăi, concepțiile, relațiile cu oamenii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
starea aceasta s-a preschimbat într-un soi de impasibilitate și de indiferență... În schimb, după-amiază inspirația mă cuprinse și am scris dintr-o singură trăsătură de condei prima parte a celui de al treilea tablou din Infanta, care mă chinuise atât acum câteva zile. Mi se pare că tabloul a ieșit destul de bun. 18 octombrie 1952 Ieri, toată după-amiaza am lucrat la Montherlant, Service inutile - lectură cu voce tare și transcrierea extraselor alese. O trecere de timp dintre cele mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
iar apoi - s-a dus... Pe Dumnezeu îl port totdeauna în mine. Pentru că Dumnezeu sunt eu. Fără să știu. Astăzi însă - l-am simțit aievea! și am avut har. Ieri-noapte, înainte de a adormi, a început, așa, din senin, să mă chinuie gelozia. Inima a început să-mi bată cu putere și am fost copleșit de un sentiment ciudat de deznădejde... Abia într-un târziu am reușit să adorm. Somn greu, cu vise complicate... Azi-dimineață, odată cu trezirea, îmi reveni și sentimentul de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Iar pe de altă parte viziunea lui Vasile Macedoneanul creștea în mine mai imperioasă ca niciodată și, până la urmă, ea a fost cea care a avut câștig de cauză. După ce am scris dintr-o țâșnire primul tablou, iată-mă acum chinuindu-mă să-l scriu și pe al doilea. Pentru sâmbătă și duminică, planuri cu Răduleștii... 17 iulie 1953 Doctorul ștefănescu (?) m-a întrebat azi ce fac. I-am răspuns că mă bucur de viață. Mi-a zis că bine fac
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nervozitate, mai cu seamă pentru cei ca de-alde mine, care au colocatari cu o poftă de mâncare sănătoasă și cu o rezervă serioasă de pretenții iraționale, iar pe deasupra - o groază de reproșuri, împunsături și aluzii răutăcioase. Tăticul tău se chinuie la gândul că îi acord mai puțină atenție lui decât lui Ion și că stau cu acesta din urmă mai mult de vorbă decât cu dânsul, dar cum, Doamne, să stau de vorbă cu Tata dat fiind că nu face
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bob lângă boabe, de puhoiul necurmat al vieții, în neștire, în indiferență, fatalmente, năuc! 27 septembrie 1955 S-a întors Florino. Aceasta m-a mai liniștit, căci în seara asta, prima de la întoar cerea mea, mi-a fost greu: mă chinuie gândul împrăștierii mele între atâtea treburi, cărora pesemne nu le voi putea face față! și doar acum am la îndemână o scară a valorilor - scara mea! Dorința însă de a le face pe toate și de a le face bine
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lui Mihai nu era mai de Doamne ajută din nici un punct de vedere. În afară de unul - deosebit în toate privințele - tinerețe, farmec, talent. Un student la scenografie... „Chipul tău mă durea. Se răsfrângea în mii de ape în mintea mea. Îmi chinuia nopțile și zilele... și glasul tău mă durea...“ Lui i-a dăruit Mihai pasiunea sa cea din urmă, cea mai adâncă și cea mai frumoasă. și tot de la el a avut parte de chinul cel mai neiertător din câte există
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe toate celelalte treburi ale casei, cu competență și nepăsare, la fel cum aș fi curățat un cartof ori aș fi șters praful, ca pe o muncă deprinsă pentru tot restul vieții. Era treabă de femeie. Să nu suporți să chinui găina, să nu fii în stare să vezi sânge - așa ceva nu exista. Cel mult la bărbați, când se rădeau. și, foarte rar, la acele femei care, după cum se spunea, nu erau bune de nimic. Cine știe dacă mai târziu n-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ospiciu n-am mai avut dorința să înnebunesc, ci mi-am dat toată silința să rămân întreagă la minte. N-am mai vrut să-mi dăruiesc trupul nebuniei, transformându-l într-un câmp de manevre, n-am vrut să mă chinuiesc fără a mai ști de mine. Cine-și închipuie că a dobândit Privirea Străină prin exerciții stilistice și înțelegerea aprofundată a limbii nici nu știe cât e de norocos că în realitate a scăpat de Privirea Străină. Nu știe că
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în viață au un sfârșit, s-a isprăvit și cu prăpădenia asta de crivăț, care, în ticăloșia lui arhicunoscută, n-a plecat cu mâna goală ci, a luat cu sine câțiva nevoiași perpetui, sărăntoci și nenorociți care mai mult se chinuiau decât trăiau, făcând degeaba umbră pământului și pentru care moartea a fost o binefacere, neavând nici de unele, nici de altele și, după cum s-a putut constata, nemaiavând în final nici zile... Prin urmare și de această dată, ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
desigur, este foarte îngrijorată. La revedere copii. Vă mulțumim, domnule primar. La revedere. Apropo, condu-i pe băieți până la strada cu numărul trei. Am înțeles, tovarășe primar! răspunse tânărul milițian. Dar nu puteam merge. Glezna mi se umflase și mă chinuia din ce în ce mai mult. Inițiativa a venit tot de la Mircea. Radule, ia toporișca și copăcelul. Lică, dă mâinile încoace! Unindu-și mâinile într-un anumit fel, au realizat cunoscutul "scăunel" iar eu, ținându-mă de gâtul lor și stând comod, eram transportat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de care nu aveam parte, însă la care năzuiam cu toată ființa noastră în fiecare zi. " Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră!" (Iov, 5:17) Nu, Doamne! Nu eram deloc fericit. Dimpotrivă: eram foarte amărât. Pentru ce ne chinui și ne persecuți? Pentru ce suportăm privațiuni de tot felul? Cu ce am păcătuit? Tu vezi cum trăim?? Lampa cu petrol numărul 8 intrase demult în șomaj tehnic din cauza lipsei de carburanți. Întunericul deplin, vâscos, palpabil, material era abia-abia străpuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
față ca pe-un covor aștern, Văd c-am trecut odată și eu acest infern!" (Nicolae Labiș) Eram șase copii fără tată, având-o alături doar pe mama, care se străduia din răsputeri să ne asigure traiul zilnic. Tata era chinuit pe nedrept! în monstruoasele închisori comuniste. Credeți că dispunea de telefon mobil și televizor cu plasmă? Nu! Iată cele patru chinuri la care erau supuși bieții oameni în cadrul infernalului regim comunist de exterminare rapidă: munca forțată, până la epuizarea fizică, frigul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și sufletul; las' c-o să fie bine, o să fie bine, măi băieți. Of Doamne, câtă suferință și nedreptate! Și a plecat morarul-șef plângând de mila noastră, clătinându-se ca un om grav bolnav, preluând cu sine necazurile unor copii chinuiți pe nedrept. Cei de pe verandă continuau să se uite cu interes și afecțiune la grupul de copii îmbrățișați într-o profundă și indestructibilă solidaritate frățească... Apoi, Mircea rupea bucăți din pâinea proaspătă și caldă, iar noi o treceam pe sub chicuș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
eforturilor pe care le făceau părinții noștri pentru a înlătura pe cât posibil aspectele ei mai puțin atractive. Proprietarul nostru era un creștin-ortodox plăcut la înfățișare, având cam o jumătate de secol de când l-a adus barza pe planeta aceasta și chinuindu-se să înțeleagă pentru ce a venit? Care-i rostul său pe lume? Și pentru ce trăiește? Dându-și seama că oricât s-ar strădui n-ar putea reuși niciodată să găsească răspunsul exact la aceste fundamentale întrebări cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tare al acestei afirmații de geniu. Oricât aș încerca, nu ajung la fructul oprit, la sensul ultim al afirmației sale. Același sentiment de neputință mă cuprindea pe vremuri în liceu în fața problemelor de la olimpiada națională de matematică cu care ne chinuiau profesorii la orele de "pregătire": înțelegeam limbajul utilizat, dar nu reușeam să sparg coaja tare a soluției. 16 martie 1999 Lucrez la redactarea textului lucrării de diplomă. Am cumpărat pentru 200 de franci elvețieni un vechi calculator, un IBM echipat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
francofon. Virgil Gheorgiu și romanul, celebru la vremea sa, La 25-ème heure. Cu toată "dizidența" sa proclamată spectaculos, am uneori impresia că citesc "inversul" în oglindă ideologică al unei cărți din aceeași perioadă istorică de la "Cartea Rusă". Plus tentativele sale chinuite de a găsi în franceză "fraze cu miez" ale unui om care scrie într-o franceză bogată, e drept, dar lipsită de naturalețe. Și încă ceva: cartoanele de cărți din anticariate abundă de romane de Virgil Gheorghiu, la un franc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
al lui Eliade și Cioran. Agrementat cu ceva ironie cehoviană, necesară revenirii cu picioarele pe pământ. Ah, munca la țară și beneficiile sale, bla, bla. Nu izbutesc să mă înțeleg, nu știu de ce rădăcinile mele de țăran de Băragan mă chinuie atât de mult. La sfârșitul muncii, sunt tare mândru de opera mea: câteva brazde reavăne ce aduc cu un mormânt proaspat săpat (imagine tristă, dar chiar așa arătau!), populate de plăntuțe firave de salată ce nu cred că vor supraviețui
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
unui prea-plin sufletesc, o consecință firească a relației maestru-discipol. Din păcate, prea puține considerații despre "dragostea" care-i ține împreună pe oameni, despre societatea în care ea ar trebui să se manifeste. Autorul îmi pare a fi o ființă puțin chinuită de destin, dar și de caracterul său complicat, "un être mal dans sa peau", cum ar spune francezii... Gabriel Liiceanu face aici o afirmație paradoxală: "Biserica Ortodoxă este o biserică a căinței". O afirmație ambivalentă, în funcție de felul în care te
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
este o criză a semnificației: un om care și-a pierdut patria și identitatea este rupt de ceea ce îi dădea sens ", crede Matei Călinescu. Iar Winston Churchill, care definea elixirul vieții sale prin No sport, just whisky and cigars era chinuit de depresii severe. Își numise boala aceasta specială care nu-i dădea pace câinele meu negru. 03 august 2003 Proaspăt întors din România, Codruț îmi trimite cu un aer triumfător "presă proaspătă". Matei Călinescu (iarăși el, este un fel de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
era vorba de formația moldovenească O-zone, cântecul a cunoscut o carieră mondială, se numea "Dragostea din tei" sau "Numa' numa song", după cum l-au botezat japonezii. Atunci când lucram ca profesor suplinitor prin colegii, izbuteam să-mi calmez rapid elevii chinuiți de adolescența explozivă (ei, cu coșuri și Play-Station mobil, ele, decoltate și cu ața string-ului ieșind de sub blugi, un fel de mini-păpuși gonflabile însuflețite, triste imagini...) promițându-le că la sfârșitul cursului vom cânta împreună "Numa' numa' song". Absolut
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
media partner al eventului este Radio România Cultural. Și mi se făcu o așa o greață după ce am ascultat anunțul acesta publicitar. Limba română este o limbă prea bună și tolerantă cu acest popor care nu o merită și o chinuie la fiecare frază. 23 octombrie 2004 Printr-un ciudat concurs de împrejurări, particip la serbarea "Ramadanul" în sala de mese a căminului Moraud cu o parte din comunitatea algeriană din Québec-ville. Am știut că prăjiturile pe care le pregăteau se
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
largi, ca un ghid turistic. Orașul medieval începe dincolo de poarta Saint-Jean, o reconstrucție cam Disneyland a unei mai vechi construcții de fortificație engleză de secol XVIII. Seamănă vag cu porțile pe care le-am văzut la Saint-Malo, în Bretagne. Mă chinuie iarăși demonul melancoliei și dorul de Europa, încarnat în acești doi sărmani care continuă să se filmeze unul pe altul cu camera lor ca o cutie neagră sporovăind încontinuu cu o mirare sinceră... Încă o pastilă din ciclul "România în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]