7,304 matches
-
în forma unei potcoave orientată cu deschiderea spre sud-est. Stâlpii sunt identici cu cei din cercul precedent, fiind înfipți în pământ ceva mai sus și, de asemenea, sprijiniți pe câte un bloc de calcar. La câțiva metri de sanctuarul mare circular, s-a dezvelit sanctuarul mic circular, al cărui diametru este de 12,5 m. El este constituit din 114 stâlpi de andezit: 101 subțiri și înalți și 13 scunzi și lați. Accesul în acest sanctuar se făcea, ca și în
Fortărețe dacice din Munții Orăștiei () [Corola-website/Science/296766_a_298095]
-
deschiderea spre sud-est. Stâlpii sunt identici cu cei din cercul precedent, fiind înfipți în pământ ceva mai sus și, de asemenea, sprijiniți pe câte un bloc de calcar. La câțiva metri de sanctuarul mare circular, s-a dezvelit sanctuarul mic circular, al cărui diametru este de 12,5 m. El este constituit din 114 stâlpi de andezit: 101 subțiri și înalți și 13 scunzi și lați. Accesul în acest sanctuar se făcea, ca și în cazul precedent, de pe o platformă orientată
Fortărețe dacice din Munții Orăștiei () [Corola-website/Science/296766_a_298095]
-
la suprafață. De la nivelul “fundamentului” în jos se săpa cu profil tot mai lărgit, conic, așa că după alți cca 8 m (4 stânjeni) cele 2 puțuri alăturate se uneau. De aici, mina lua o formă conică-ogivală cu secțiunea pe cât posibil circulară (care nu se realiza practic decât rar). Mina se declara gata pentru exploatare numai după ce un agent al administrației salinei, stând pe un bulgăre de sare în mijlocul ocnei, nu mai putea atinge tavanul ocnei cu ciocanul. Din acest moment, salariul
Ocna Dejului, Cluj () [Corola-website/Science/300345_a_301674]
-
la suprafață. De la nivelul “fundamentului” în jos se săpa cu profil tot mai lărgit, conic, așa că după alți cca 8 m (4 stânjeni) cele 2 puțuri alăturate se uneau. De aici, mina lua o formă conică-ogivală cu secțiunea pe cât posibil circulară (care nu se realiza practic decât rar). Mina se declara gata pentru exploatare numai după ce un agent al administrației salinei, stând pe un bulgăre de sare în mijlocul ocnei, nu mai putea atinge tavanul ocnei cu ciocanul. Din acest moment, salariul
Comuna Sic, Cluj () [Corola-website/Science/300355_a_301684]
-
numit "Coada Dealului" s-a descoperit o așezare de tip "Ariușd-Cucuteni" și morminte ariușdiene. În anul 1956, pe partea stângă a drumului comunal, cu prilejul unor săpături arheologice s-au descoperit două cuptoare de redus minereu de fier, de formă circulară. Lângă cuptoare s-au găsit fragmente de ceramică lucrate cu mâna, printre care și o fructieră, materialul descoperit fiind încadrat în sec. III - II î.e.n. Lângă pârâul Valal, la marginea dealului "Garatfarka", s-a descoperit o urnă de lut bitronconică
Doboșeni, Covasna () [Corola-website/Science/300376_a_301705]
-
arheologice ne pun la îndemână o mare varietate de dovezi materiale care atestă prezența timpurie a omului pe aceste meleaguri. Denumirea satului Orodel vine, după cum spun bătrânii, de la expresia «horă de dealuri», întrucât prima vatră era așezată într-o vale circulară ocolită de dealuri și care avea patru ieșiri. Pe această vatră au locuit orodelenii până în anii 1844-1846 când, din cauza ciumei care a bântuit în acele vremuri, au fost nevoiți sa părăsească vechea vatră cunoscută sub numele de Valea Orodelului și
Comuna Orodel, Dolj () [Corola-website/Science/300409_a_301738]
-
se mândreau cu impenetrabilitatea ei și îi păzeau porțile cu cetățeni plătiți de obște pe care îi numeau „pândari”. „Tabia” a fost distrusă odată cu colectivizarea satului de către comuniști în anii 1960-1970. „Moșia Dobridorului” este o câmpie aluvionară care înconjoară satul circular pe o rază de aproximativ 4-5 km; este marcată și străjuită de „măguri” cu nume care de care mai uimitoare și fiecare cu legenda sa: Măgura Cerului (sau Cearângului) - spre miază-noapte; Măgura Lemnelor - spre răsărit; Măgura Lată - spre apus; Măgura
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
picioul scurt, o strachină și un vas de provizii, toate de culoare cenușie și modelate cu roata. În anul 1987 - 1988, cu ocazia săpăturilor arheologice făcute în apropierea "Carierei de nisip" ( Kőházkert ) s-a constatat o locuire dacică, cu gropi circulare ce conțineau fragmente de vase, oase de animale, o plăcuță de cuirasă, fusoiale etc. Pe teritoriul satului se mai menționeată materiale de tip scitic dintr-un mormânt de incinerație din sec. VI - V î.de Hr. La marginea de nord
Sânsimion, Harghita () [Corola-website/Science/300486_a_301815]
-
la suprafață. De la nivelul “fundamentului” în jos se sapă cu profil tot mai lărgit, conic, așa că după alți cca 8 m (4 stânjeni) cele 2 puțuri alăturate se uneau. De aici, mină lua o formă conică-ogivală cu secțiunea pe cât posibil circulară (care nu se realiza practic decât rar). Mină se declară gata pentru exploatare numai după ce un agent al administrației salinei, stând pe un bulgăre de sare în mijlocul ocnei, nu mai putea atinge tavanul ocnei cu ciocanul. Din acest moment, salariul
Praid, Harghita () [Corola-website/Science/300483_a_301812]
-
2", elementele dramatice și cele de acțiune sunt mult mai importante pentru această lucrare. Fragmentele de Giuvaer generează diverși combatanți pentru Kagome, Inuyasha și companionii acestora, însă în locul unei căutări progresive ale acestora, grupul ajunge să călătorească într-un mod circular, întorcându-se în mod constant în satul lui Kaede, unde Kagome poate reveni în Japonia modernă. Colectarea Fragmentelor pare o sarcină interminabilă, datorită numărului indeterminat de Fragmente răspândite în timp și spațiu. Punctul forte al acestei serii este distribuția vastă
InuYasha () [Corola-website/Science/298706_a_300035]
-
1919. La 14 decembrie 1918 a apărut la Sibiu organul de presă al Consiliului Dirigent, purtând numele de "Gazeta oficială publicată de Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului, Maramureșului și părților ungurene", în care s-au publicat hotărârile, decretele, ordonanțele, notele circulare ale șefilor de resort etc. Redactor a fost Teodor V. Păcățian, iar administrator Gheorghe Vitencu. Gazeta a apărut până la 31 martie 1920, în 99 de numere, la Sibiu până la 18 octombrie 1919 (nr. 61) și la Cluj în continuare. La
Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria () [Corola-website/Science/299555_a_300884]
-
la suprafață. De la nivelul “fundamentului” în jos se săpa cu profil tot mai lărgit, conic, așa că după alți cca 8 m (4 stânjeni) cele 2 puțuri alăturate se uneau. De aici, mina lua o formă conică-ogivală cu secțiunea pe cât posibil circulară (care nu se realiza practic decât rar). Mina se declara gata pentru exploatare numai după ce un agent al administrației salinei, stând pe un bulgăre de sare în mijlocul ocnei, nu mai putea atinge tavanul ocnei cu ciocanul. Din acest moment, salariul
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
și consilier al principelui Transilvaniei Mihai Apafi I, a fost cel care a inițiat construcția ansamblului actual, între anii 1668-1674. Conacul inițial cu plan în formă de "L" a fost fortificat cu ziduri de incintă dispuse în formă dreptunghiulară, turnuri circulare în cele 4 colțuri și un turn de poartă înalt la intrare. După decapitarea lui Dionisie, lucrările au fost continuate de moștenitorul lui, viitorul guvernator Gheorghe al III-lea. Ansamblul renascentist se cunoaște dintr-un inventar întocmit în anul 1736
Castelul Bánffy de la Bonțida () [Corola-website/Science/299597_a_300926]
-
costurile în mare parte fiind suportate de către UNESCO. Este construit în formă de piramidă, cu baza pătrată, lungimea bazei măsurând 118 m. Templul este contruit în șase terase pătrate, așezate pe baza piramidei, iar peste aceastea sunt alte trei terase circulare care duc spre vârf. Vazut de sus , Borobudur apare ca un gigant mandala. Picturile de pe templu sunt demult dispărute, dar se spune că piatra se vopsea cu alb sau galben auriu pentru a acapara soarele. De la intrarea principală, în partea
Borobudur () [Corola-website/Science/299628_a_300957]
-
nașterile repetate ale lui Budha înainte de nașterea ca Prinț. Reliefurile care povestesc "Avadana" nu îl arată pe Budha, ci pe alte personaje legendare. Primele 20 de panouri reliefează "Sudhanakumaravana". Pe ultimele trei trepte de pe partea superioară a templului, în formă circulară peste baza rectangulară se găsesc cele 72 de stupe spectaculare ca formă și mărime, arată ca niște clopote. Acestea sunt dispuse în trei cercuri concentrice (36 + 24 + 16), și acoperă fiecare câte o altă statuie a lui "Dhyani Budha Vajrasattic
Borobudur () [Corola-website/Science/299628_a_300957]
-
formă și mărime, arată ca niște clopote. Acestea sunt dispuse în trei cercuri concentrice (36 + 24 + 16), și acoperă fiecare câte o altă statuie a lui "Dhyani Budha Vajrasattic". În centru se află stupa principală care alcătuiește vârful piramidei. Forma circulară simbolizează eternitatea fără inceput și sfârșit, sfera perfecțiunii și iluminării, nirvana. În templu se găsesc 504 statui ale lui Budha. Potrivit povestirilor din Jataka, Budha s-a născut de 504 ori, înainte de a se naște ca Prinț Siddhartha, sub diferite
Borobudur () [Corola-website/Science/299628_a_300957]
-
diferite forme de zeu, rege, prinț, învățător, hoț, sclav, și de multe ori a luat forme de animale ca leu, caprioară, maimuță, cal, țestoasă, etc. 432 de statui ale lui Buda se află dealungul coridoarelor și alte 72, pe coridoarele circulare, superioare, puțin vizibile, fiind acoperite de stupe. Statuile sunt dispuse astfel: Se spune că cei ce reușesc să îi atingă picioarele sau mâinile lui Buda din stupa, vor avea noroc. În fiecare an, la începutul lunii mai, se organizează ceremonia
Borobudur () [Corola-website/Science/299628_a_300957]
-
simetrică față de direcția orizontală (0°/180°), dacă formula 1(π−θ) = formula 1(θ) ea va fi simetrică față de verticală (90°/270°), și dacă formula 1(θ−α°) = formula 1(θ) ea va avea simetrie radială α° în sens trigonometric în jurul polului. Deoarece natura circulară a sistemului coordonatelor polare, multe curbe pot fi descrise de o ecuație polară relativ simplă, pe când forma lor carteziană e mult mai complicată. Printre cele mai cunoscute astfel de curbe este roza polară, Spirala lui Arhimede, lemniscata, melcul, și cardioida
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
tratează corpuri în mișcare în jurul unui punct central sau cu fenomene ce își au originea dintr-un punct central - sunt mai simplu și mai intuitiv de modelat în coordonate polare. Motivația inițială pentru introducerea sistemului polar a fost studiul mișcării circulare și orbitale. Coordonatele polare sunt folosite adesea în navigație, întrucât destinația sau direcția deplasării pot fi date ca unghiul și distanța de la obiectul luat în considerație. De exemplu, avioanele folosesc o versiune ușor modificată a coordonatelor polare la navigație. În
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
folosindu-le pe fiecare că șablon pentru pentru sinteză unei noi catene noi. Genele sunt aranjate linear de-a lungul lanțurilor lungi de secvențe de baze-perechi ale ADN-ului. La bacterii, fiecare celulă conține în mod normal un singur genofor circular, în timp ce organismele eucariote (care includ plantele și animalele) au ADN-ul aranjat în cromozomi multipli lineari. Aceste catene ale ADN-ului sunt adesea foarte lungi; cel mai lung cromozom uman, de exemplu, are aproximativ 247 de milioane de baze azotate
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
sfârșitul lumii va fi unic, așa cum cosmogonia a fost unică. Cosmosul ce va urma catastrofei va fi cel inițial, dar purificat, regenerat și restaurat în gloria sa primordială. Acest paradis terestru va fi infinit, pentru că timpul nu mai este cel circular al veșnicei întoarceri, ci unul linear, ireversibil. În acest context eshatologia reprezintă triumful unei istorii sfinte, sfârșitul lumii revelând valoarea religioasă a faptelor umane; oamenii vor fi judecați după faptele lor (o judecată selectivă, doar cei aleși putând avea parte
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
energie suficientă pentru a scăpa în afară. La această suprafață limită deplasarea gravitațională spre roșu este infinit de mare. Viteza de scăpare gravitațională este la suprafața limită egală cu viteza luminii, așa încât raza suprafeței limită este egală cu raza traiectoriei circulare, numită „raza Schwarzschild”. Conceptul de obiecte al căror câmp gravitațional este prea puternic pentru a permite luminii să scape a fost prima oara propus in secolul al XVIII-lea de către John Michell și Pierre-Simon Laplace. Prima soluție modernă a teoriei
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
sunt accelerate într-un câmp electromagnetic și colimate într-un fascicul, care este focalizat asupra unei ținte. Produsele de dezintegrare rezultate din ciocnire sunt captate și analizate de un detector, sau sunt filtrate și dirijate în fascicule secundare. Primul accelerator circular a fost ciclotronul construit de Ernest Lawrence în 1934, în care particulele erau menținute pe o traiectorie spirală de un câmp magnetic static și accelerate de un câmp electric de radiofrecvență. Succesorul său a fost sincrotronul, în care fasciculul de
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
pe o traiectorie închisă emit radiație electromagnetică (radiație de sincrotron), ceea ce înseamnă decelerare și pierdere de energie în procesul de ciocnire. La energii egale, pierderea este mai pronunțată în cazul electronilor decât în cazul protonilor: pentru accelerarea de electroni, acceleratoarelor circulare le sunt preferate acceleratoarele liniare ("linac"). Singurul "linac collider" din lume este SLAC Linear Collider (SLC) de la SLAC National Accelerator Laboratory; el constă din două acceleratoare liniare care trimit fascicule în sensuri opuse, la energii de 50 GeV pe fascicul
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
Gloriei, vino !") de pe unul dintre clopote, scrisă cu majuscule gotice. În mijlocul așezării a fost construită o cetate fortificată cu palisade. E vorba de o cetate țărănească cu biserica în incintă, din secolul al XV-lea. Incinta are un traseu aproximativ circular și avea inițial trei turnuri. La sfârșitul secolului al XIX-lea înălțimea inițială acurtinei, de aproximativ 7-8 metri, a fost redusă la 2-3 metri.
Bazna, Sibiu () [Corola-website/Science/299828_a_301157]