7,719 matches
-
pus să se dăltuiască o inscripție într-o frumoasă limbă română despre faptele creștinești și vitejești ale soțului ei, încheiată cu: „"Și nu fu pre voe câinilor de tătari"”. În vara anului 1603 Radu Șerban a intervenit în Transilvania împotriva coaliției magnaților maghiari, conduși de Moise Székely, care încercau să-i alunge pe habsburgi din Ardeal. Motivul principal al acestei intervenții a fost nu atât alianța pe care o încheiase cu Imperiul Habsburgic, cât conștientizarea faptului că nu se putea admite
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
operații. In privința completării armamentului și echipamentului militar, responsabilii militari au fost nevoiți să facă față la două situații critice: lipsa unui personal și a mijloacelor calificate pentru producția internă de război și restrângerea surselor de aprovizionare externe, cele două coaliții aflate în luptă fiind reticente atunci când era vorba de onorarea comenzilor statului român. De asemenea, diversitatea de tipuri de calibre a armamentului a avut un impact negativ asupra instruirii trupelor, nepermițând o uniformizare a instrucției și a adus greutăți în
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
Miguel Primo de Rivera. În urma înlăturării lui Primo de Rivera în 1930, monarhia nu a mai putut păstra puterea și în 1931 a fost declarată a doua republică spaniolă. Această republică a ajuns în curând să fie guvernată de o coaliție de centru-stânga. Au fost adoptate mai multe reforme controversate, cum ar fi legea agrară din 1932, prin care s-a împărțit pământ țăranilor săraci. Milioane de spanioli trăiau sub limita sărăciei sub controlul strâns al aristocraților proprietari de pământuri într-
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
rămas cu un singur mandat, în timp ce dreapta-monarhică a suferit un serios pas înapoi. Ca rezultat cea mai mare parte a locurilor din Parlament (nucleul s-a format în jurul socialiștilor și al radical-socialiștilor republicani de la începutul anului și radicalii progresiști din coaliția de stânga) a condus la așa-numitul " biennium reformist" între anii 1931 și 1933. Nu există unanimitate cu privire la afilierea politică a tuturor parlamentarilor. În plus, grupurile au fost foarte mobile. În conformitate cu aceste situații, rezultatele pot fi defalcate după cum urmează: La
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
1931 și 1933. Nu există unanimitate cu privire la afilierea politică a tuturor parlamentarilor. În plus, grupurile au fost foarte mobile. În conformitate cu aceste situații, rezultatele pot fi defalcate după cum urmează: La alegerile din 1936, rezultatele extrem de strânse au adus victoria unei noi coaliții de socialiști (Partidul Socialist al Muncitorilor din Spania), liberali (Stânga Republicană și Partidul Uniunea Republicană), comuniști, și diverse grupări naționaliste regionale. Frontul Popular a obținut 34% din voturi, iar guvernul CEDA, în exercițiu, a primit 33 de procente. Acest rezultat
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
la formarea noului guvern, a dus la o teamă generalizată de revoluție. Largo Caballero, supranumit "„Lenin al Spaniei”" de Pravda, a anunțat că țara este în pragul revoluției. Această afirmații au avut doar rolul de a îndepărta toți moderații din coaliția sa. Socialistul moderat Indalecio Prieto a condamnat retorica și marșurile comuniste considerându-le provocatoare. Din punctul de vedere al Cominternului, stânga din ce în ce mai puternică, deși fragmentată și dreapta slăbită constituiau o situație optimă. Scopul său era ca, sub acoperirea instituțiilor democratice
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
A doua Bătălie de la Kosovo Polje a avut loc între 17-20 octombrie 1448 lângă Câmpia Mierlei (în sârbă "Kosovo Polje"/ Косово Поље; în maghiară "Rigómező"), un oraș din Serbia de astăzi, între o coaliție creștină sub conducerea lui Ioan de Hunedoara și o armată a Imperiului Otoman condusă de sultanul Murad al II-lea. După înfrângerea suferită în bătălia de la Varna din 1444, Ioan Huniade a ridicat o nouă armată, după care, în anul
Bătălia de la Kosovo Polje (1448) () [Corola-website/Science/304903_a_306232]
-
pe distrugerea forțelor principale ale acestora într-o singură bătălie. Huniade a fost foarte confident în șansele sale și a comis unele erori tactice care l-au costat victoria. Conducătorul Albaniei, Skanderbeg și armata sa au încercat să se alăture coaliției creștine, dar au fost atacați de vasalul otomanilor Đurađ Branković al Serbiei și de Vladislav al II-lea al Valahiei, care l-au împiedicat să ajungă la locul bătăliei. Când Ioan Huniade a ajuns pe câmpia de lângă Kosovo, și-a
Bătălia de la Kosovo Polje (1448) () [Corola-website/Science/304903_a_306232]
-
conservatoare, a vechilor regimuri absolutiste. Ambii delegați au un adversar puternic: țarul Alexandru I, care, de cele mai multe ori, conduce personal delegația rusă, aflată sub autoritatea ministrului afacerilor străine, Nesselrode. Alexandru se considera, și nu chiar fără motiv, principalul autor al coaliției antinapoleoniene. Numai că, paradoxal, își însușise ambițiile hegemonice ale învinsului. Dorința lui era să realizeze o federație a statelor europene condusă de el. Rol secundar are regele Prusiei, Frederic Wilhelm al III-lea , și ministrul său, Hardenburg, care devin simple
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
alianța anglo-austro-ruso-prusacă și să obțină pentru țara sa hotărâri care să nu-i îngreuneze foarte mult situația. Revenirea lui Napoleon în fruntea Franței, în martie 1815, a grăbit încheierea lucrărilor congresului, semnarea "Actului final", și a determinat formarea unei noi coaliții militare antifranceze (Rusia, Anglia, Austria si Prusia). Congresul de la Viena este un moment important al istoriei relațiilor internaționale moderne, marcat de semnarea "Declarației Puterilor cu privire la desființarea comerțului cu negri" și adoptarea "Regulamentul cu privire la rangurile reprezentanților diplomatici", aflat în vigoare și
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
declanșarea operațiunii Barbarossa din iunie 1941, au luptat alături de sovietici împotriva germanilor. , mai întâi cu sediul la Paris, iar mai apoi la Londra, a fost recunoscut de guvernele aliate. Din punct de vedere politic, a fost format din politicienii unei coaliții a țărăniștilor, socialiștilor și național-democraților. Atunci când Germania a atacat Uniunea Sovietică în 1941, guvernul polonez în exil a stabilit relații diplomatice cu URSS, în ciuda rolului sovietic în dezmembrarea Poloniei. Sute de mii de soldați polonezi, care fuseseră luați prizonieri de
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
din partea Mișcării social-politice Ravnopravie. Ceilalți 17 deputați au fost aleși la cel de-al doilea tur de scrutin desfășurat la 30 martie 2008. Ca urmare a acestor alegeri, reprezentarea în Adunarea Populară a fost următoarea: Înainte de alegeri, au fost încheiate coaliții preelectorale. Astfel, PCRM a format o coaliție cu o serie de candidați independenți — “Blocul pentru o Găgăuzie Înfloritoare într-o Moldova Reînnoita” (BGÎMR), care a fost compusă din 34 de persoane. De asemenea, 21 de candidați s-au declarat susținători
Adunarea Populară a UTA Găgăuzia () [Corola-website/Science/305605_a_306934]
-
au fost aleși la cel de-al doilea tur de scrutin desfășurat la 30 martie 2008. Ca urmare a acestor alegeri, reprezentarea în Adunarea Populară a fost următoarea: Înainte de alegeri, au fost încheiate coaliții preelectorale. Astfel, PCRM a format o coaliție cu o serie de candidați independenți — “Blocul pentru o Găgăuzie Înfloritoare într-o Moldova Reînnoita” (BGÎMR), care a fost compusă din 34 de persoane. De asemenea, 21 de candidați s-au declarat susținători ai Mișcării “Găgăuzia Unită” (MGU), printre ei
Adunarea Populară a UTA Găgăuzia () [Corola-website/Science/305605_a_306934]
-
reformei agrare și electorale, a fost aprobată cu entuziasm de masele populare craiovene prin plebiscit. Îmediat după lovitura de palat de la 11 februarie 1866 cînd domnitorul a fost silit să abdice, craiovenii au manifestat în favoarea lui Cuza și împotriva "monstruoasei coaliții" , regele Carol I, va fi primit cu multă ostilitate de craioveni. La trecerea lui Carol I prin Craiova, venind de la Turnu Severin, pe unde intrase în țară, pentru a fi înscăunat la București, craiovenii au aruncat cu pietre și legume
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
la calea ferată Trans-Caspică, cale ferată care leagă Kazahstanul și Uzbekistanul de Marea Caspică, orașul Așgabat s-a extins, în mod continuu, începând din 1885. Puterea sovietică a fost înființată în Așgabat, în decembrie 1917. Totuși, în iulie 1918 o coaliție formată de menșevici, social-revoluționari și ofițeri din fosta Armata Imperială Rusă s-a răsculat împotriva statului bolșevic cu centrul regional la Tașkent și a stabilit la "Așhabad" / "Așgabat" sediul Comitetului Executiv. După ce această coaliție a primit un oarecare sprijin (dar
Așgabat () [Corola-website/Science/305834_a_307163]
-
1917. Totuși, în iulie 1918 o coaliție formată de menșevici, social-revoluționari și ofițeri din fosta Armata Imperială Rusă s-a răsculat împotriva statului bolșevic cu centrul regional la Tașkent și a stabilit la "Așhabad" / "Așgabat" sediul Comitetului Executiv. După ce această coaliție a primit un oarecare sprijin (dar mult mai multe promisiuni) de la "generalul Malleson", britanicii s-au retras în aprilie 1919, iar puterea sovietică de la Tașkent a reluat controlul asupra orașului. În iulie 1919, orașul a fost redenumit de către puterea sovietică
Așgabat () [Corola-website/Science/305834_a_307163]
-
voturi". Ana Pauker a amintit și ea de aceste "technici" într-o conversație cu oficialii sovietici. Ea avea însă credința că rezultatele finale nu vor trece de 60%. Pauker își mai exprima de asemenea temerea că, în ciuda rezultatelor bune ale coaliției BPD, populația avea să-i considere pe comuniști minoritari în rândul alianței. Istoricul Adrian Cioroianu consideră că valul de zvonuri optimiste lansate de propaganda de stânga nu era decât o metodă de a obișnui populația cu ideea normalității unei victorii
Alegeri generale în România, 1946 () [Corola-website/Science/305872_a_307201]
-
voturi, ceea ce contrazicea atât pretențiile guvernului Groza cât și ale opoziției (peste 80% din voturi!). Rezultatul, deși venea la sfârșitul unei campanii caracterizată prin numeroase fraude, ar fi permis celor două partide principale de opoziție să formeze un guvern de coaliție care ar fi avut majoritatea necesară în Parlament. Raportul sus-numit confirma de asemenea popularitatea mai crescută a BPD-ului în orașe, spre deosebire de sate, datorită faptului că, în ciuda așteptărilor, țărăncile votaseră în special pentru PNȚ. Deși a câștigat voturile funcționarilor de
Alegeri generale în România, 1946 () [Corola-website/Science/305872_a_307201]
-
pentru candidatul Alianței pentru Integrare Europeană (AIE) Nicolae Timofti în calitate de Președinte al Republicii Moldova. Ulterior, însă, Dodon a declarat că regretă votul său pentru Timofti. Igor Dodon își exprimă fățiș orientarea sa politică pro-rusă, în opoziție cu orientările pro-europene, adoptate de coaliția democratică de guvernare. În nenumărate rânduri Igor Dodon a afirmat că Republica Moldova ar trebuie să adere la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan în detrimentul Uniunii Europene. Pledează pentru denunțarea imediată a Acordului de Asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană. În politica internă, tot conform orientărilor
Igor Dodon () [Corola-website/Science/305893_a_307222]
-
fiscale și de control al cheltuielilor. În cele din urmă majoritatea naționalizărilor au fost anulate de guvernele următoare (fie de stânga fie de dreapta) dar reformele sociale au rămas în vigoare. De atunci, guvernul a fost format fie de o coaliție de stânga (formată din Partidul Socialist Francez, Partidul Comunist Francez și mai recent de către "Les Verts", Partidul Ecologist) fie de o coaliție de dreapta (formată din partidul lui Jacques Chirac Rassemblement pour la République, ulterior înlocuit de Uniunea pentru o
Politica Franței () [Corola-website/Science/305951_a_307280]
-
de dreapta) dar reformele sociale au rămas în vigoare. De atunci, guvernul a fost format fie de o coaliție de stânga (formată din Partidul Socialist Francez, Partidul Comunist Francez și mai recent de către "Les Verts", Partidul Ecologist) fie de o coaliție de dreapta (formată din partidul lui Jacques Chirac Rassemblement pour la République, ulterior înlocuit de Uniunea pentru o Mișcare Populară și partidul de centru Uniunea pentru Democrațe Franceză). Aceste două coaliții sunt relativ stabile neavând loc nici o reorganizare în timpul mandatului
Politica Franței () [Corola-website/Science/305951_a_307280]
-
recent de către "Les Verts", Partidul Ecologist) fie de o coaliție de dreapta (formată din partidul lui Jacques Chirac Rassemblement pour la République, ulterior înlocuit de Uniunea pentru o Mișcare Populară și partidul de centru Uniunea pentru Democrațe Franceză). Aceste două coaliții sunt relativ stabile neavând loc nici o reorganizare în timpul mandatului sau o răsturnare de guvern, lucru des întâlnit î timpul celei de a patra republici. Anii 1980 și 1990 au văzut apariția patidului de extremă dreapta Frontul Național al lui Jean-Marie
Politica Franței () [Corola-website/Science/305951_a_307280]
-
Zelig Harris, inginerul și inventatorul Isaac Schoenberg și fizicianul Fritz Roehrlich. În primele alegeri parlamentare ținute în Israel Mișcarea Herut a câștigat 11.52 % din voturi și 14 mandate în primul Knesset. Ben Gurion, care a format un guvern de coaliție condus de partidul său, Mapai, a lăsat Herutul în afara coaliției și în afara consensului național. Într-o scrisoare către președintele Israelului, Haim Weizman, el a notat: „Două fracțiuni parlamentare din Knesset, Herut și Maki (Partidul Comunist Israelian), de la bun început nu
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
Roehrlich. În primele alegeri parlamentare ținute în Israel Mișcarea Herut a câștigat 11.52 % din voturi și 14 mandate în primul Knesset. Ben Gurion, care a format un guvern de coaliție condus de partidul său, Mapai, a lăsat Herutul în afara coaliției și în afara consensului național. Într-o scrisoare către președintele Israelului, Haim Weizman, el a notat: „Două fracțiuni parlamentare din Knesset, Herut și Maki (Partidul Comunist Israelian), de la bun început nu au fost luate în cont pentru formarea cabinetului, din motive
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
a fost un cabinet de miniștri care a guvernat Republica Moldova în perioada 21 decembrie 1999 - 19 aprilie 2001. După căderea Guvernului reformator condus de Ion Sturza la data de 9 noiembrie 1999, coaliția majoritară care domina Parlamentul Republicii Moldova este formată din Partidul Comuniștilor (care deținea 39 de mandate), Frontul Popular Creștin-Democrat (9 mandate) și din opt deputați independenți. Parlamentul de la Chișinău este alcătuit din 100 deputați. Coaliția majoritară menționată și-a dat acordul
Guvernul Dumitru Braghiș () [Corola-website/Science/305307_a_306636]