7,023 matches
-
clar de succesiune, până la domnia Împăratului Kangxi. Cei mai importanți pretendenți pentru putere în acel moment au fost fiul cel mare al lui Hong Taiji, Hooge, și fratele vitreg al lui Hong Taiji, Dorgon. A fost ales un candidat de compromis, în persoana fiului în vârstă de cinci ani al lui Hong Taiji, Fulin, care a fost instalat că Împăratul Shunzhi, cu Dorgon că regent și lider de facto a națiunii Manciuriene. Funcționarii guvernamentali Ming au luptat unul împotriva celuilalt , față de
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
condus de un principe ales de o adunare a reprezentanților bulgari, alegerea fiindu-i aprobată de marile puteri. Reprezentanții marilor puteri au insistat ca principele să nu poată fi un rus, dar până în cele din urmă a fost găsit un compromis. Astfel a fost ales un nepot al tarului Alexandru I, prințul Alexandru de Battemberg. A fost creată în sudul Starei Planina o provincie autonomă otomană — Rumelia Răsăriteana — în timp ce Macedonia a retrecut sub controlul sultanului. Bulgarii au adoptat o constituție democrată
Principatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313344_a_314673]
-
a provoca discuții și certuri printre aceștia. Cel mai îndârjit a fost Boemund de Tarent, care a rezistat ultimul presiunii de a se închina împăratului. Alții, mai puțin hotărâți ca de pildă Raymond de Saint Gilles, au aderat la un compromis: să jure că vor respecta doar persoana împăratului și posesiunile lui. Alexie a iesit cu cinste din această încercare. Dând dovadă de șiretenia și stăpânirea de sine care-l caracterizau, iar, la nevoie, și de asprime, el a trecut oștirea
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
încep să se vindece. Deși nu par legate între ele, cele trei romane se constituie într-o singură declarație. Primul roman prezintă o lume lipsită de tehnologie, al doilea - o lume înecată în tehnologie și dezumanizată, iar al treilea - un compromis rezonabil între cele două alternative de dinainte. Deși al treilea roman este o utopie, conține și el elemente tragice și conflicte. Aceasta este cea mai cunoscută trilogie a lui Robinson, o lucrare de mari proporții ce descrie prima colonie de pe
Kim Stanley Robinson () [Corola-website/Science/313461_a_314790]
-
de fișiere efectuată la următoarea montare. Acest procedeu de garbage collection este adesea efectuat în fundal. Jurnalizarea poate avea un impact puternic asupra performanței, deoarece necesită ca toate datele să fie scrise de două ori. Jurnalizarea cu metadate este un compromis între siguranță și performanță. În acest caz se stochează în jurnal doar niște metadate. Aceasta asigură că sistemul poate fi recuperat rapid la următoarea montare, dar coruperea datelor poate avea loc deoarece datele nejurnalizate și metadatele din jurnal pot să
Sistem de fișiere cu jurnalizare () [Corola-website/Science/313787_a_315116]
-
reușise. Danemarca, Boemia, Ungaria, Polonia îi recunoscuseră suzeranitatea, nobilimea burgundă i se închinase, însuși papa Alexandru al III-lea, care-l îngenunchiase pe regele Angliei Henric al II-lea, fusese nevoit, după îndelungi lupte, să încheie cu îndărătnicul Barbarossa un compromis (1176) și să-i recunoască drepturile în Italia. În Germania, Frederic I impusese pacea cu sabia în mână. Castelele cavalerilor briganzi fuseseră distruse, principii germani, veșnic în conflict cu împăratul, obligați să se supună. Chiar temutul Henric Leul, ducele Saxoniei
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
facă. Filip a socotit repede ce șanse îi rămâneau și și-a dat seama că nu avea altceva mai bun de făcut decât să-l mențină, prin orice mijloace, pe regele Anglei în cruciadă, alături de sine chiar cu prețul unui compromis dureros. Așa se explică de ce a cedat, în cele din urmă, în fața lui Richard, mulțumindu-se cu promisiunea vagă de a primi în locul Vexinului francez, partea de dotă a Alicei, comitatul Issoudun și câteva domenii, ba mai mult a închis
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
de protest "Frauen-Landsturm" împotriva proiectului de lege pentru "Bürgerliches Gesetzbuch" (Codul civil). Din 1899 până în 1910 a fost președintă a "Uniunii asociațiilor feministe germane", dar a fost înlocuită prin manipularea majorității conservatoare de către Gertrud Bäumer. Motivul a fost lipsa de compromis din partea lui Stritt în ceea ce privea § 218, care criminaliza avortul. Din 1900 până în 1920 a fost redactor al organului publicistic al "Uniunii asociațiilor feministe germane". Între 1911- 1919 Stritt a fost lidera "Uniunii germane pntru drept la vot al femeilor
Marie Stritt () [Corola-website/Science/314964_a_316293]
-
nu și sclavia însăși) a fost interzis în Districtul Columbia; și s-a adoptat Legea sclavilor fugari, prin care toți cetățenii americani erau obligați să ajute la returnarea sclavilor fugari la stăpânii lor, indiferent de legalitatea sclaviei în statele lor. Compromisul a decis și în privința dreptului teritoriilor Kansas și Nebraska de a decide în privința sclaviei prin suveranitate populară. Compromisul propus de senatorul Whig Henry Clay, a fost susținut și de senatorul democrat Stephen Douglas și de senatorul Whig Daniel Webster. Acestui
Compromisul din 1850 () [Corola-website/Science/314491_a_315820]
-
care toți cetățenii americani erau obligați să ajute la returnarea sclavilor fugari la stăpânii lor, indiferent de legalitatea sclaviei în statele lor. Compromisul a decis și în privința dreptului teritoriilor Kansas și Nebraska de a decide în privința sclaviei prin suveranitate populară. Compromisul propus de senatorul Whig Henry Clay, a fost susținut și de senatorul democrat Stephen Douglas și de senatorul Whig Daniel Webster. Acestui compromis i s-a opus senatorul John C. Calhoun. Compromisul a fost posibil după moartea președintelui Zachary Taylor
Compromisul din 1850 () [Corola-website/Science/314491_a_315820]
-
a decis și în privința dreptului teritoriilor Kansas și Nebraska de a decide în privința sclaviei prin suveranitate populară. Compromisul propus de senatorul Whig Henry Clay, a fost susținut și de senatorul democrat Stephen Douglas și de senatorul Whig Daniel Webster. Acestui compromis i s-a opus senatorul John C. Calhoun. Compromisul a fost posibil după moartea președintelui Zachary Taylor, care și el se opunea. Președintelui Taylor i-a urmat în funcție un puternic susținător al compromisului, Millard Fillmore. Compromisul a dezamorsat temporar
Compromisul din 1850 () [Corola-website/Science/314491_a_315820]
-
de a decide în privința sclaviei prin suveranitate populară. Compromisul propus de senatorul Whig Henry Clay, a fost susținut și de senatorul democrat Stephen Douglas și de senatorul Whig Daniel Webster. Acestui compromis i s-a opus senatorul John C. Calhoun. Compromisul a fost posibil după moartea președintelui Zachary Taylor, care și el se opunea. Președintelui Taylor i-a urmat în funcție un puternic susținător al compromisului, Millard Fillmore. Compromisul a dezamorsat temporar tensiunile puternice din sânul Statelor Unite, amânând criza secesiunii și
Compromisul din 1850 () [Corola-website/Science/314491_a_315820]
-
de senatorul Whig Daniel Webster. Acestui compromis i s-a opus senatorul John C. Calhoun. Compromisul a fost posibil după moartea președintelui Zachary Taylor, care și el se opunea. Președintelui Taylor i-a urmat în funcție un puternic susținător al compromisului, Millard Fillmore. Compromisul a dezamorsat temporar tensiunile puternice din sânul Statelor Unite, amânând criza secesiunii și războiul civil american. Compromisul a renunțat la Provizia Wilmot, care nu a devenit oficial lege, dar care ar fi interzis sclavia în teritoriile preluate de la
Compromisul din 1850 () [Corola-website/Science/314491_a_315820]
-
Daniel Webster. Acestui compromis i s-a opus senatorul John C. Calhoun. Compromisul a fost posibil după moartea președintelui Zachary Taylor, care și el se opunea. Președintelui Taylor i-a urmat în funcție un puternic susținător al compromisului, Millard Fillmore. Compromisul a dezamorsat temporar tensiunile puternice din sânul Statelor Unite, amânând criza secesiunii și războiul civil american. Compromisul a renunțat la Provizia Wilmot, care nu a devenit oficial lege, dar care ar fi interzis sclavia în teritoriile preluate de la Mexic. În schimb
Compromisul din 1850 () [Corola-website/Science/314491_a_315820]
-
după moartea președintelui Zachary Taylor, care și el se opunea. Președintelui Taylor i-a urmat în funcție un puternic susținător al compromisului, Millard Fillmore. Compromisul a dezamorsat temporar tensiunile puternice din sânul Statelor Unite, amânând criza secesiunii și războiul civil american. Compromisul a renunțat la Provizia Wilmot, care nu a devenit oficial lege, dar care ar fi interzis sclavia în teritoriile preluate de la Mexic. În schimb, compromisul a susținut doctrina suveranității populare pentru teritoriul New Mexico. Diferitele compromisuri au slăbit rivalitățile politice
Compromisul din 1850 () [Corola-website/Science/314491_a_315820]
-
a dezamorsat temporar tensiunile puternice din sânul Statelor Unite, amânând criza secesiunii și războiul civil american. Compromisul a renunțat la Provizia Wilmot, care nu a devenit oficial lege, dar care ar fi interzis sclavia în teritoriile preluate de la Mexic. În schimb, compromisul a susținut doctrina suveranității populare pentru teritoriul New Mexico. Diferitele compromisuri au slăbit rivalitățile politice timp de patru ani, până când liniștea relativă a fost distrusă de Legea Kansas-Nebraska.
Compromisul din 1850 () [Corola-website/Science/314491_a_315820]
-
și războiul civil american. Compromisul a renunțat la Provizia Wilmot, care nu a devenit oficial lege, dar care ar fi interzis sclavia în teritoriile preluate de la Mexic. În schimb, compromisul a susținut doctrina suveranității populare pentru teritoriul New Mexico. Diferitele compromisuri au slăbit rivalitățile politice timp de patru ani, până când liniștea relativă a fost distrusă de Legea Kansas-Nebraska.
Compromisul din 1850 () [Corola-website/Science/314491_a_315820]
-
aceasta, a devenit al cincilea partid ca dimensiune în Norvegia, depășindu-i pe comuniști, dar nu și pe conservatori, laburiști, liberali și agrarieni, și neobținând niciun loc în Parlament. După dezamăgitoarele rezultate ale alegerilor, atitudinea lui Quisling față de negociere și compromis a devenit mai ostilă. O ultimă încercare de a forma o coaliție de dreapta în martie 1934 a eșuat și, de la sfârșitul lui 1933, "Nasjonal Samling" a început să-și dezvolte propria formă de național-socialism. Fără un conducător în Parlament
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
moartea mamei sale, Anna, cei doi fiind deosebit de apropiați. În același timp, criza politică pe tema independenței Norvegiei s-a accentuat, Quisling amenințându-l pe Terboven cu demisia pe probleme de finanțe. În cele din urmă, Reichskommissarul a acceptat un compromis, dar Quisling a trebuit să cedeze în subiectul SS: s-a înființat o brigadă, dar ca ramură a "Nasjonal Samling". Între timp, linia guvernului s-a întărit, liderii Partidului Comunist fiind arestați și sindicaliștii intimidați. La 10 septembrie 1941, și
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
dintre guvernul regalist și mișcările de rezistență majore iugoslave incorporate lui Tito și a partizanilor săi comuniști l-au forțat pe Winston Churchill să medieze. Șubașici, un croat non-comunist, a fost numit noul prim-ministru pentru a ajunge la un compromis între Tito - a cărui forțe a reprezentat de facto guvernul teritoriilor eliberate - si monarhia, care-l preferă pe Draža Mihailovici și cetnicii lui dominat de sârbi. După ce l-a respins public pe Mihailovici, Șubașici s-a întâlnit cu Tito pe
Ivan Șubașici () [Corola-website/Science/320417_a_321746]
-
Louise, a dus la o rearanjare a ducatelor. În acel moment Ernest era în proces de divorț cu Louise și din această cauză celelalte ramuri au obiectat ca el să primească Gotha. La 12 noiembrie 1826 au ajuns la un compromis: Ernest a primit Gotha și a cedat Saalfeld către Saxa-Meiningen. Astfel a el a devenit . La 3 iulie 1817, la Gotha, Ernest s-a căsătorit cu Prințesa Louise de Saxa-Gotha-Altenburg. Împreună au avut doi copii: Căsănicia a fost nefericită din cauza
Ernest I, Duce de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/320463_a_321792]
-
a avut loc la 12 august 1099, și este considerată a fi ultima acțiune a Primei Cruciade. Cruciații negociaseră cu Fatimizii din Egipt în timpul marșului către Ierusalim, dar nu s-a ajuns la un compromis — Fatimizii erau dispuși să cedeze Siria dar nu și Palestina, iar aceasta nu putea fi acceptată de cruciați, al căror scop era Biserica Sfântului Sepulcru din Ierusalim. Ierusalimul a fost capturat de la Fatimizi la 15 iulie 1099, după un lung
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
l-au acuzat pe Mazowiecki de nehotărâre, lentoare la luarea deciziilor și de conservatorism excesiv. Între 1989 și 2001, Mazowiecki a fost membru al parlamentului, mai întâi ales în Poznań, apoi în Cracovia. În 1997 a introdus un preambul de compromis în Constituția Poloniei (preambul redactat anterior de redactorii "Tygodnik Powszechny"), și a fost votat de Adunarea Națională. În noiembrie 2002, a părăsit Uniunea Libertății, protestând împotriva ieșirii din Internaționala Creștin-Democrată și a coalizării locale și electorale cu Alianța Stângii Democrate
Tadeusz Mazowiecki () [Corola-website/Science/323435_a_324764]
-
Alb în 1620 care a pus capăt mișcării de independență boemă. Odată cu dizolvarea Sfântului Imperiu Roman în 1806, regatul Boemiei a fost încorporată în Imperiului Austriac, precum și titlul regal a fost reținut de către împăratul Austriei. În cursul anul 1867 în urma compromisului austro-ungar, provinciile Boemia, Moravia și Silezia austriacă au devenit ținuturile coroanei imperiale, Cisleithania. Actuala Republica Cehă cuprinde Boemia, Moravia și Silezia Cehă încă folosește unele simboluri ale Regatului Boemiei.
Regatul Boemiei () [Corola-website/Science/323459_a_324788]
-
Muzică (1978) și Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Elemente de caragialeologie (1979), precum și un premiu al Academiei Române pentru volumul colectiv Teatrul românesc contemporan (1975). Primele scrieri în proză ale lui Silvestru sunt total aservite canonului proletcultist, ilustrând mai mult decât obișnuitul compromis menit a face posibilă „trecerea" peste granița cenzurii. Nuvela Trenul regal și schițele din volumul Bordeiul de la Poarta Albă (1952) sunt scrieri de propagandă, de vehementă incriminare a regalității carliste în prima proză, de exaltare a noilor „realizări" (Canalul Dunăre-Marea
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]