7,769 matches
-
decisiv, face parte din chimia subtilă și secretă care influențează categoric scrisul său, calitatea literară a textului. Fiindcă locul acela îl conectează (sau nu!) cu universul, îi pune în legătură și îi armonizează (sau nu!) ritmul gândului cu marele ritm cosmic. Eu am verificat pe propria piele acest adevăr: sunt altul, gândesc mai bine, sunt mai inspirat în anumite locuri, după cum sunt mai stins în altele. În anumite locuri cuvintele se așază în propoziții parcă sub vrajă, iar în altele frazele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
noastră, irepetabilă? Suntem o punte plauzibilă între Orient și Occident? Nu a ajuns cumva această afirmație doar un clișeu? Sau avem un sentiment special al morții, pe care o privim nu ca pe extincție/ sfârșit, ci ca pe o nuntă cosmică/ o contopire cu natura sub semnul sacralității? Și am știut să traducem aceste trăiri în opere culte sau am rămas, atipic, legați genuin de folclor? Mă mulțumesc să întreb, reluând unele idei ale lui Mircea Eliade, nu formulez și răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scriitorul (ultimul, totuși, ar trebui să fie, ca și primul, poet), deci dacă scriitorul ar fi disperat, criticul și-ar spune: dar atunci pot să-l citesc pe Dante, sau pe Shakespeare... Bănuiesc că un critic, cinic fiind, ar privi cosmic: s-ar întrista ziua și s-ar însenina noaptea. Altfel, ce ne lipsește pentru a avea ecou european real? Cum să ajungă scriitorii noștri pe tarabele din gările Parisului? Poate că tot de un critic ar fi nevoie, care să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
puțin, iar de puținul acela și mai puțin". Adică un fel de "mainimic", nu-i așa? De ce nu ai rămas în Maramureșul care e un fel de buzunar secret al sufletului, după cum mărturisești undeva? Acolo, în Maramureș și "mainimicul" e cosmic, din câte am văzut...! Mi se pare că starea de nostalgie e însăși starea de "mainimic" iar ținta ei e tocmai lipsa țintei punctuale și plaja fără contur a melancoliei. Un ins împăcat sufletește nu scrie poezie, ba chiar nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
împăcat sufletește nu scrie poezie, ba chiar nu scrie deloc. Scrisul (de)vine cu "nățăsitate" din neîmpăcare. Poezie, numele tău e neîmpăcare! Din păcate determinările omenești-prea-omenești, familiale, aspirațiile egoist-individuale și de (mic) grup m-au obligat să părăsesc realul și cosmicul Maramureș, căruia în compensație i-am asigurat un loc fix în inimă. Dacă ar fi să scrii critic despre tine, cum ți-ai defini poezia? Cu ce cuvinte ai ilustra un spot publicitar menit să atragă publicul spre cărțile tale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
s-a lipit de suflet, m-am simțit în umbra sa ca peștele în apă. Între a scrie poezie, pe de o parte, și teatru sau roman sau nuvelă pe de altă parte, există însă o mare diferență de poziționare cosmică. Eu cel puțin când scriu poezie parcă mă instalez într-o atitudine de ascultare a universului, captez ceva dintr-o muzică îndepărtată, receptez niște vibrații telurice ale ființei mele și poate ale ființei în general. Când scriu o piesă, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fi considerat un poet agrar. În mod paradoxal, cunoscând formele arhetipale de viață și artă în care s-a structurat civilizația Maramureșului, am avut mai ușor acces la codurile genetice ale divinității, la structurile stranii ale particulelor elementare, la realitățile cosmice ca stringurile sau găurile negre, arheii de pe Valea Izei mi-au deschis accesul la aceste forme vii ale materiei arhaice universale, fie că e vorba de teritoriile uluitoare ale geneticii de ultimă oră, ale fizicii hadronice sau ale cosmologiei. Toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
propuneri pentru întărirea păcii și lichidarea rușinosului sistem colonial. Față de eforturile depuse de lagărul socialist, statele capitaliste n-au răspuns în mod pozitiv propunerilor făcute de Uniunea Sovietică, continuând cursa înarmărilor și politica războiului rece. Lansarea cu succes a navei cosmice Vastock I având la bord pe maiorul sovietic Iuri Gagarin, la fel lansarea navei Vastock 2 condusă de maiorul Gherman Titov, a făcut un pas uriaș spre cucerirea spațiului cosmic și desăvârșirea construcției rachetelor de mare putere. În ultima perioadă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
înarmărilor și politica războiului rece. Lansarea cu succes a navei cosmice Vastock I având la bord pe maiorul sovietic Iuri Gagarin, la fel lansarea navei Vastock 2 condusă de maiorul Gherman Titov, a făcut un pas uriaș spre cucerirea spațiului cosmic și desăvârșirea construcției rachetelor de mare putere. În ultima perioadă față de eforturile depuse de Uniunea Sovietică și celelalte țări socialiste pentru menținerea păcii în lume statele capitaliste în frunte cu Statele Unite ale Americii au continuat cursa înarmărilor, efectuarea de experiențe
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
masă doi tineri Încercau să vrăjească două fete mexicane. „Mi amigo es muy, muy...” Căuta un cuvînt. Fetele au chicotit. Conversația avea o monotonie de coșmar zaruri vorbitoare aruncate În tuburile metalice ale scaunelor, agregate umane dezintegrîndu-se Într-o demență cosmică, evenimente aleatorii Într-un univers pe moarte. Încetasem să mă droghez de două luni. CÎnd te lași de marfă, totul pare tern, dar Îți amintești orarul dozelor, oroarea statică a mărfii, viața scurgîndu-ți-se-n braț de trei ori pe zi. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cu cel intelectual se vegetează. * Afonii cântă fals și în gând. * În somn, toate visele sunt frumoase; în stare de veghe, numai cele realizabile. * Lumina se vede numai prin întuneric; întunericul nu se vede la lumină. * Haosul este o rânduială cosmică făcută după legi necunoscute nouă. * Binele tău poate fi răul altuia. * Dacă te culci pe-o ureche, ține-o pe cealaltă în stare de veghe. * Egalitate este un cuvânt fără acoperire în realitate. * Dreptatea obținută prin Justiție este cea mai
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
lui Mihail Sadoveanu (asemănări și deosebiri) axată pe tema vânătorii și pescuitului, cu poezia tradiționalistă a lui Ion Pillat, cu lirica de inspirație religioasă aparținând lui Nichifor Crainic și Adrian Maniu, sau cu poezia lui Lucian Blaga străbătută de fiorul cosmic și de contemplație metafizică. Ion N. Oprea aduce în sprijinul afirmațiilor sale opinii critice ale cunoscuților G. Călinescu, Tudor Vianu, Vladimir Străinu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Eugen Simion, Perpessicius, Mircea Tomuș, C.D. Zeletin ș.a. Cel din urmă volum - publicat postum - intitulat
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
provine și tragicul raport poet-cuvânt". În imaginarul eminescian, eroul se confundă cu poetul, ca în Oda (în metru antic): "Poetul este încântat de propria imagine romantică, în iluzia genialității, a eternității: "pururi tânăr". Înaintea confruntării labirintice, el visează în interiorul sferei cosmice, unde "steaua singurătății" este Centrul. Mantia este în Odă simbolul zborului ce muzicalizează cosmic lumea. Poetul se iluzionează a stăpâni timpul și spațiul, ca și cum universul sferei s-ar reproduce infinit în sine [...]. Este un dialog în oglinda în care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în Oda (în metru antic): "Poetul este încântat de propria imagine romantică, în iluzia genialității, a eternității: "pururi tânăr". Înaintea confruntării labirintice, el visează în interiorul sferei cosmice, unde "steaua singurătății" este Centrul. Mantia este în Odă simbolul zborului ce muzicalizează cosmic lumea. Poetul se iluzionează a stăpâni timpul și spațiul, ca și cum universul sferei s-ar reproduce infinit în sine [...]. Este un dialog în oglinda în care se proiectează acest tu obsedant. Celălalt care se îndepărtează, căci în imaginea lui Narcis trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
interiorizat, care a transformat gândirea proprie în destin". Semnificativ în acest sens, ține să precizeze exegetul, este însuși numele său: Toma Nour, "combinație care semnifică o dublă neîncredere: a lui Toma, ca individ particular, și a lui Nour, ca ființă cosmică. Această proiecție în infinit este caracteristică întregii gândiri artistice eminesciene și se vădește și în conceperea romanului" (Din nou despre Geniu pustiu). O situare a "istoriei faptice și erotice într-o istorie mitică a poporului român", află Dan Mănucă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de o maximă concentrare, a scriitorului, un soi de portret ce merită a fi reținută și de la care se pot porni discuțiile, cu folos în orice direcție productivă: "Poetul zice Adrian Dinu Rachieru vizitat de "gânduri uriașe", trăiește în proiecție cosmică; are instinct metafizic și deschidere spre arhetipal, caută mereu nemulțumit, incapabil de a se fixa idealitatea și muzicalitatea. Cunoaște tensiunea gândului, zborul, "eliberarea", plonjând în actualitate. Este vizionar, de o "seninătate abstractă" sau cutreierat de neliniștile unui spirit damnat". Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
întreprinde George Popa, cu statornicie, în numeroasele sale studii (cărți) dedicate acestuia, este una ce vine din perspectiva judecării implicațiilor filosofice. Exegetul însuși și-a construit un sistem de gândire, personal, asupra sensurilor și semnificației umanității în marea dinamică existențială cosmică, având ca sprijin tocmai ideile poetului, pe care le dezvoltă într-un discurs eseistic de rafinament și subtilitate interpretativă. Domnia sa, odată cu atâția alți comentatori ai creației eminesciene, observă că există un fir ideatic foarte pregnant, bine strunit, ce traversează întreaga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
spațiul stelar" al Luceafărului, un spațiu "situat în afară de timp și de loc", un spațiu al "absolutului" unde se află ființa supremă. Năzuința pământencei Cătălina către ideal mărturisește "elanul structural al ființei umane către dezmărginire", dorința finitului de a participa la cosmic. Este, de fapt, o încercare de a-și depăși "spațiul condiției umane". De cealaltă parte, Luceafărul, ființă de lumină ("lumina are aici funcție ontologică") care, pentru a putea comunica cu lumea omenescului, trece prin diverse transformări, "întrupări". O primă "apropiere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și ineditul monologului" rezultă din "combinarea rafinată a registrelor imaginarului, afectivității și cugetării". Pentru a concluziona că "monologul romantic eminescian este dramatic, iar ființa care-l exprimă are conștiința celorlalte instanțe enunțătoare" și îl găsim "în primul rând în poezia cosmică și mitologică, dar și în poezia iubirii". În fine, în capitolul Imaginar și fantascientate, exegetul urmărește "ironia romantică" din poezia lui Eminescu, un bun exemplu, pentru ilustrarea acestei atitudini, aflând-o în Cugetările Sărmanului Dionis. Și de data aceasta predominante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
platoșa fantastică a unui schelet extern. Așa încât Ioan Derșidan susține demersul nevoii de a decortica coaja pentru a ajunge la miezul adevărat al acesteia. Numai așa se poate ajunge la relevarea "spiritului eminescian" care "contemplă depar tele stelar al imaginației cosmice". Studiul lui Ioan Derșidan este unul de subtilă descindere analitică în intimitatea construcției imaginarului eminescian, atât în poezie cât și în proză, în dramaturgie și, nu în ultimul rând, în publicistica acestuia. (IN)ACTUALITATEA LUI EMINESCU (Florin Oprescu) Indiferența (ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se schimbă /.../ spectacolul absurd al agitației lumii care trece"), și comicul metafizic ("satira aceasta fără obiect e absorbită de ironia totală, al cărei obiect e omul, condiția sa ontologică, universul în întregime"), ironia satirică în Mureșanu, grotescul în Demonism ("grotesc cosmic"). Etc. Într-un alt capitol, de dimensiuni ample, se stăruie asupra Funcțiilor comicului în proza eminesciană. Un prim text este Contra-pagină, care îi permite autorului a discuta despre "dimensiunea ludică", despre "ambiguitate și ironie" manifestate în plan stilistic, text în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
departe:"Nedogmatic și nebisericos, crescut, ca și Blaga mai târziu, în zariștea "eresului" popular, iar în urmă format inte lectual în spiritul heterodox al romantismului german, Eminescu a fost totuși creștin ortodox în adâncurile subconștiente ale personalității lui, sensibil la cosmic și la organic, la taină și la tradiție, arzând ca o flacără vie pe altarul românismului creator, călăuzit de o înaltă conștiință morală și de un mare patos vizionar" (Eminescu și credința, 2003). Reunite între copertele volumului Eminescu și credința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
infraistorică implică, pe de altă parte, o desăvârșită unitate de credință și acțiune (împotriva tuturor "dușmăniilor", fizice și metafizice), angajând atât omul ("Ai s-aduni Moldova toată"), cât și elementele Firii ("Îți vin codrii-n ajutor"), pe linia acelui "sentiment cosmic organic" al sensibilității răsăritene (care a trecut și-n celebra teorie a "creștinismului cosmic", atât de dragă lui Mircea Eliade)". Articolele lui Răzvan Codrescu sunt incisive și stimulatoare în privința necesității de a-l reciti mereu pe Eminescu și mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tuturor "dușmăniilor", fizice și metafizice), angajând atât omul ("Ai s-aduni Moldova toată"), cât și elementele Firii ("Îți vin codrii-n ajutor"), pe linia acelui "sentiment cosmic organic" al sensibilității răsăritene (care a trecut și-n celebra teorie a "creștinismului cosmic", atât de dragă lui Mircea Eliade)". Articolele lui Răzvan Codrescu sunt incisive și stimulatoare în privința necesității de a-l reciti mereu pe Eminescu și mai ales a-l citi în substanța interioară a ideaticii sale, fără partipriuri și angajamente pătimașe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și Rosa del Conte ("interpretarea Rosei del Conte nu părăsește opoziția tradițională cer-pământ, deși, paradoxal, se întoarce la ea după ce descoperise o cale mai profundă de înțelegere a textului și mentalitatea creatoare a lui Eminescu, în care, după accepția mea, cosmicul nu este imaginea divinului /ci Părintele ceresc și Hyperion/"), de la Alain Guillermou ("ceea ce-i părea unui spirit european precum Alain Guillermou ca o discontinuitate de idei, nebuloasă descriere a dezgustului de viață /.../ din unghiul meu de vedere, strofe din versiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]