13,488 matches
-
câte o țeapă de fier terminată cu o verigă și i-ar fi tras În larg, ca să facă altă plută din ei. Pe de altă parte, era posibil să nu vină nimeni să-i ia, deoarece câțiva bușteni ar fi costat mai mult decât făceau. Și dacă nu-i lua nimeni, buștenii rămâneau pe mal până se umflau de apă și putrezeau. Tatăl lui Nick presupunea mereu că asta o să se-ntâmple, așa că angajă câțiva indieni să vină să-i taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
face să te simți mai bine. Ea privi paharul În tăcere. Tânărul ieși cu paharul pentru Peduzzi, dar nu-l văzu nicăieri. — Nu știu unde e, spuse când se Întoarse Înăuntru cu paharul. — Voia să-i iei un sfert, spuse soția. — Cât costă un sfert? o Întrebă tânărul pe fată. — Un sfert de bianco? O liră. — Nu, de Marsala. Pune-le și pe astea, Îi spuse, dându-i paharul său și pe cel al lui Peduzzi. Fata umplu măsura de un sfert cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ar fi crezut că-s un bișnițar, În loc să mă creadă pe cuvânt că voiam să le dau un pont. Stăteam la Café de la Paix, bătrânul și cu mine, și ne trăgeam de șireturi cu chelnerul, pentru că bătrânul bea whisky, care costa cinci franci, ceea ce Însemna un bacșiș bun când se făcea socoteala. Taică-miu bea mai mult decât l-am văzut să bea vreodată, dar acum nu mai călărea deloc, și-n plus, zicea că whisky-ul Îl face să slăbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
termină micul dejun, Jack Își sună nevasta, printr-un apel interurban. Suna din cabina telefonică. — E pentru prima oară când o sună, de când e aici, spuse Hogan. — I-a scris În fiecare zi. — Păi, sigur, spuse Hogan, o scrisoare te costă doar doi cenți. Ne luarăm rămas-bun de la Hogan și Bruce, maseurul negru, ne duse cu căruța la gară. La revedere, domnule Brennan, spuse Bruce când ajunserăm la tren. Sper din toată inima să-i stingeți felinarele. La revedere, spuse Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gândeam că se aștepta să fie bătut măr dacă nu voia să se ducă acasă după meci. Ajunși În oraș, am luat un taxi până la Shelby. Un valet ne-a luat bagajele și noi ne-am dus la recepție. — Cât costă camera? Întrebă Jack. N-avem decât camere cu două paturi, spuse recepționerul. Pot să vă dau o cameră frumoasă cu două paturi la zece dolari. — Prea scump. — Pot să vă mai ofer alta la șapte dolari. — Are și baie? — Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
venit din Spania Înapoi În Mexic a primit Înștiințarea. Zicea că-i prima Înștiințare prin care i se aduce la cunoștință că cei cinci ani au expirat și Îl Întrebau dacă vrea să facă aranjementele necesare ca să prelungească contractul. Îl costa doar douăj’ de dolari. Eu țineam caseta cu bani atunci și i-am zis „Paco, lasă-mă să mă ocup eu de chestia asta“. Dar el, nu, că se-ocupă el. Se ocupă imediat. Era maică-sa, așa că voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
masă. Își Îmbrăcă haina și-l urmă pe hamal spre peron, unde continua să ningă. — Au revoir, mademoiselle, spuse. Chelnerița se uită după el. E urât, se gândi, urât și Îngrozitor. Trei sute de franci pentru o chestie care nu mă costa nimic. De câte ori n-am făcut-o pe gratis. Și aici nici n-aveam unde să mergem. Dacă s-ar fi gândit puțin, și-ar fi dat seama că n-aveam unde să mergem. N-aveam nici timp, nici unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
encore jeune. Apoi le explică celorlalți: — Monsieur n’a que trente-cinq ans. Ceilalți dădură din cap. — E foarte tânăr, spuse unul dintre ei. — Și e chiar primul dumneavoastră divorț? — Absolut, spuse Johnson. Mademoiselle, deschideți, vă rog, șampania. Și-o să vă coste mult? — Zece mii de franci. — Elevețieni? — Nu, francezi. — A, aha. Deci două mii de franci elvețieni. Da’ tot nu-i prea ieftin, până la urmă. — Nu, nu e. — Și de ce ar divorța cineva? — Pentru că i se cere asta. — Da, dar ce se cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aduse niște pahare. — Dă-le sticla să se servească, te rog, spuse Frazer. E din Red Lodge, le explică. — Ăla-i cel mai bun, spuse cel mare. Mult mai bun decât ăla de la Big Timber. Clar, spuse cel slab, și costă și mai mult. — În Red Lodge Îl găsești mai ieftin, spuse grasul. — Câte tuburi are radioul? Întrebă cel care nu bea. — Șapte. Foarte frumos. Cât costă? — Nu știu, e Închiriat. Dumneavoastră, domnilor, sunteți prieteni cu Cayetano? — Nu, spuse grasul. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mare. Mult mai bun decât ăla de la Big Timber. Clar, spuse cel slab, și costă și mai mult. — În Red Lodge Îl găsești mai ieftin, spuse grasul. — Câte tuburi are radioul? Întrebă cel care nu bea. — Șapte. Foarte frumos. Cât costă? — Nu știu, e Închiriat. Dumneavoastră, domnilor, sunteți prieteni cu Cayetano? — Nu, spuse grasul. Suntem prietenii celui care l-a rănit. — Poliția ne-a trimis aici, spuse cel mic. — Stăm Într-o casă mică, eu și cu el, spuse grasul, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu Lulu În holul hotelului. Înainte de a ieși, Marlena Îi lăsă instrucțiuni stricte lui Esmé să nu iasă din cameră. Mai mult, Lulu le spusese că În China n-aveai voie să ții câini decât dacă aveai o autorizație care costa mii de yuani, iar pentru a cere o astfel de autorizație trebuia să ai domiciliu stabil. Deși regulile erau rareori puse În aplicare, din când În când, autoritățile locale făceau o razie și adunau toți câinii ai căror stăpâni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pufni și-i puse o mână de napi murați Într-o punguță roz, apoi o răsuci și-i făcu un nod la gură, astfel Încât, din cauza aerului dinăuntru, semăna cu o vezică rotundă și roz. I-o Întinse. Ce naiba. Oare cât costa? Îi oferi câteva bancnote, echivalentul a treizeci de cenți, ceea ce era o sumă imensă pentru o pungă cu câțiva napi, dar ea păru jignită și-i Împinse mâna cu banii deoparte. Într-un final, Înțelese și el: a, un dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
hotel, Heinrich se scuză pentru că „i se făcuse rău așa brusc“ și fusese nevoit să plece În grabă. Ne-a spus că voia să se revanșeze pentru prânz deducând o sumă echivalentă din costul șederii noastre la hotel. „Cât a costat?“ a Întrebat el, iar eu am rotunjit suma În jos un pic, iar el a rotunjit-o În sus cu o mișcare sigură de pix. În acest fel, se dădea bine pe lângă clienți, mânca bine și gratis și-apoi fura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bucătăria lui: În calitate de proaspătă iubită a lui, se Îndrăgostise de ea, o adorase, se extaziase și Îi admirase În mod deschis bateriile à la anii 1920, minunatul și prețiosul aragaz aproape identic cu un O’Keefe & Merritt, numai că nu costase mii de dolari cât era unul original. În calitate de proaspătă soție, Îl bătuse la cap despre bucătăria ei și toate defectele și neajunsurile ei. O, nu, nu putea fi de acord cu ceea ce numea ea În batjocură „o spoială“. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Și ați stat toate lunile astea fără telefon? —Bine, pentru urgențe, am propriul telefon prin satelit, desigur. —Excelent. Putem să-l folosim ca să sunăm În zonă. — Dragul meu, nu cunosc pe toată lumea. Lacul are 22 de km lungime. Și ar costa groaznic de mult să te apuci să suni oameni la Întâmplare... Plus că nici nu e tocmai o urgență, nu? Dacă ne-am apuca să-i sunăm pe vecini i-am alarma degeaba. Heinrich văzu că Harry nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
suni oameni la Întâmplare... Plus că nici nu e tocmai o urgență, nu? Dacă ne-am apuca să-i sunăm pe vecini i-am alarma degeaba. Heinrich văzu că Harry nu se va lăsa așa ușor descurajat. Cât ar putea costa să dai câteva telefoane scurte? Oricum urma să-l umfle pe Harry de două sute de dolari pentru pagubele produse căsuței. De ce să nu-i ia două sute cincizeci și gata? Heinrich Își frecă bărbia. — Bănuiesc că aș putea să-i sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
prieteni ai mei erau prinși În activități similare, interacționând cu localnicii, trăind la maximum această experiență culturală. Bennie Încercă să cumpere câteva obiecte care i se păreau interesante (o ceașcă din bambus, un bol din lemn), dar când Întrebă cât costă, cu intenția de a oferi dublul a ceea ce i se cerea, proprietarii insistară să le ia gratis. —Sunt atât de generoși, ceea ce valorează de două ori mai mult pentru că sunt săraci, Îi spuse el Verei. Firește, Rupert era În centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de dinaintea plecării celor mai mulți dintre ei, a putut să le vorbească deschis, știind că orice ar spune va fi În siguranță. Le-a spus de tatăl lui, jurnalist și profesor, de perseverența lui În a spune adevărul și cât l-a costat acest lucru. — Mi-am dorit să fiu jurnalist la un moment dat, a zis Walter, dar mi s-a făcut teamă, Îmi păsa mai mult de propria viață decât de cea a țării mele. — Vino În Statele Unite. Poți studia jurnalismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Cu toate acestea, se vedea că urma să cedeze În curând. Dwight s-a mutat Înapoi. A trebuit să insiste și să-i ignore protestele, furia ei la gândul că el o considera incapabilă să se descurce singură. Deși Îl costase o nouă relație cu o femeie, cum ar fi putut să stea deoparte când fiul lui era la mijloc? Ulterior, când Roxanne și-a cerut iertare și i-a mulțumit, el a zis: „Nu-ți face griji“, iar ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
astfel am ajuns aici. Aerul era curat, chiar mai curat decât acum. Cerul era limpede, foarte frumos. Am dat un acont și, fără să stăm prea mult pe gânduri, am venit aici. Am cumpărat-o. Are 120 m2 și a costat șaizeci de milioane de yeni. Pe atunci era ieftin și, în plus, banii ăștia îi aveam și eu. Am făcut un împrumut pe cincisprezece ani, plăteam câte 25 000 de yeni pe lună. Până atunci nu știam ce înseamnă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
golf. Nu sunt chiar atât de bun la jocul ăsta. Abia dacă fac o sută de puncte. Mai e și destul de scump. Nu cheltui prea mulți bani pe crose, dar oricum, când mă duc să joc în zilele libere mă costă cam 50 000 de yeni. După aceea mergem la un pahar și toate astea adunate... dar o dată pe lună, e în regulă. M-am născut în Yokohama și, până să intru la facultate, am locuit acolo. Nu pot spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cutremurul acela, aș fi plecat în Kansai și nu aș fi fost implicat în atacul cu sarin. Așa a fost să fie. Seara, dacă se face prea târziu, mi-e greu să mă întorc acasă. E realmente o problemă. Taxiul costă cam 20 000 de yeni. De aceea, de multe ori nu pot să mă întorc. Mă opresc la un motel. Pe atunci terminam munca pe la orele 21.00, 22.00 și ajungeam acasă pe la 24.00. Eram super ocupat. Făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acolo ca ucenic. Îmi e rușine să spun că, pe atunci, avem doar 3 000 de yeni în buzunar. Erau economiile de la distribuirea laptelui (râde). Acum pot să recunosc. Pe vremea aceea erau ceva bănuți. Trenul din Fukui până în Ueno costa 800 de yeni. Erau banii de pe lapte, pe care îi strâsesem de la douzeci și ceva de familii. I-am băgat în buzunar și am plecat. După aceea am muncit mult timp la fabrica de prosoape din Nihombashi. Am ieșit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
era o fermă, în rest numai teren viran. În fața stației Yatsuka nu era nici un magazin. Mi s-a părut un loc primitor și blând. Țăranii s-au purtat frumos cu noi. Terenul de aici avea cam 250 m2 și a costat 20 000 de yeni. Pe vremea aceea era destul de ieftin. Restul de bani, în jur de 1 000 000 de yeni i-am împrumutat de la ai mei. În total am avut 4 000 000. Am mai construit o casă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
strângem cam cinci sau șase persoane. Unul dintre motivele pentru care nu am putut să intru în Aum erau banii. Grupurile de genul Aum sunt foarte costisitoare. Cam 300 000 de yeni. Țineau un fel de curs și cam atât costau zece casete. Pentru că erau prelegeri ale maestrului Asahara, erau eficiente. Pentru a primi putere scoteau imediat din buzunar 300 000 de yeni. Mă speria lucrul acesta. Eu eram sărac, nu eram un om cu dare de mână, de aceea poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]