6,658 matches
-
scaldă în zeci de mări frumoase și strălucitoare.Eu cred că este cea mai frumoasă planetă, pentru că eu sunt cel mai Mădălina Petraru TELEVIZORUL Privesc liniștită în zarea albastră și nu observ decât un punct negru ca un cuib. Devin curioasă și în inimă mi se strecoară un sentiment ciudat. Mă scol repede și deschid ușa. O boare de vânt îmi răscolește până și hainele. O iau pe jos, în depărtare, și ajung într-un final la acel punct negru. Era
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
număr destul de mare de grupuri care apără interesul public, care dezvoltă multe dintre ideile și cauzele care au apărut pentru prima oară pe străzile ghetourilor și În campusurile universitare cu mai mult de o generație În urmă. Totuși, În mod curios, sentimentele generației anilor ’60 au dat naștere unui experiment social curajos, ale cărui contururi erau de-abia perceptibile pentru noi, În anii tinereții. Se pot găsi multe explicații În ceea ce privește faptul că europenii par să se Îndrepte pe drumul spre o
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
calitatea vieții pe care cineva o are În Europa În comparație cu cea pe care o au majoritatea locuitorilor din regiunile Statelor Unite ale Americii. Am vorbit cu nenumărați americani și europeni, din fiecare pătura socială, care gândesc la fel În această chestiune. Dar, lucru curios, la Întâlnirile mele cu lideri ai comunității de afaceri, economiști, experți În politica guvernamentală și oficiali aleși - În special În America -, aud numai cât de bine stau lucrurile În America și, În caz că o dovadă este necesară, PIB-ul este În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cugetător? Era superstițios? Avea frică exagerată sau ridiculă (de pildă de a atinge oarecare obiecte etc.)? Avea manii? De pildă de a număra lucrurile? De a face oarecare gesturi etc.? Avea oare alte idei bizare sau se deda la acte curioase? * Imaginația Avea multă imaginațiune? Avea spirit inventiv în meseria sa? Avea spirit inventiv în menajul său? * Emoțiunea. Gusturi Se emoționa ușor, în ce împrejurări? Rezista la emoțiuni? Plângea lesne? Devenea lesne abătut de evenimente? Era fricos? Dormea noaptea singur fără
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
între anumiți indivizi: dezvoltarea mai mare sau mai mică a sistemului osos, a celui pilos, tendința de îngrășare sau slăbire etc. Într-un cuvânt, aceste glande țin sub dependența lor generală un organism dat. Ele joacă rol însemnat, oricât de curioasă ar părea unora această idee, în formațiunea personalității fiziologice și prin urmare și psihologice a individului". Lucrarea, citată de Moebius (în "Geschlecht und Entartung", Halle, 1903), conține germenul unei viziuni de o valoare excepțională, atunci temerară (oricât de curioasă ar
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de curioasă ar părea unora această idee, în formațiunea personalității fiziologice și prin urmare și psihologice a individului". Lucrarea, citată de Moebius (în "Geschlecht und Entartung", Halle, 1903), conține germenul unei viziuni de o valoare excepțională, atunci temerară (oricât de curioasă ar apărea unor această idee!). Relațiile amintite au constituit, în continuare, obiectul unor cercetări dintre care amintim studiul reacțiilor la distanță ale celulei nervoase ca urmare a secțiunii cilindranului ei, la animalele castrate, cercetarea conținutului în apă al organelor și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
funcționează (cel puțin) două lungimi de undă, că există, comunicînd unul cu altul, două paliere, două registre unul captînd pulsații dintr-un orizont existențial, altul, activ în diapazonul contestării politice. Florin Faifer Constantin Popa Regulamentul de bloc Citindu-se această curioasă piesă la Cercul de lectură aș Secției de dramaturgie, n-a fost nimeni care să nu fie atras de scriitura alertă ca și citirea de altfel -, de gradația ingenioasă a conflictului, de culoarea ei, iar unii de semnificația ei parabolică
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
că religia reprezintă o modalitate de reducere a anxietății provocată de forțele care nu pot fi controlate în mod eficace de către colectivitate, de a restaura speranța și încrederea în momentele cele mai incerte. Interpretarea sa era sugerată de un fapt curios: populația unei insule din Pacific se caracterizează printr-o distribuție curios de inegală a activităților religioase. Dacă pescuitul era acompaniat de o largă varietate de ritualuri magico-religioase, agricultura era aproape lipsită de asemenea practici. Explicația, sugerează Malinowski, provine din diferența
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prin urmare, să dispară. Iluzia că există multe „supraviețuiri” se datorează mai mult faptului că există multe situații în care anumite configurații sociale semențin, dar îndeplinesc funcții noi ce nu sunt suficient de clare pentru observator. Unul dintre cele mai curioase fenomene cu care sunt confruntate țările lumii a treia este marcata tendință de creștere a tribalismului după dobândirea independenței. Aceasta nu poate fi interpretată ca o „supraviețuire” întâmplătoare reactivată, ci, după cum remarcă G. Chavunduca, el primește o nouă funcție: a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un reprezentant pământean al divinității și, ca atare, prin el se exprimă divinitatea. Putem deci înțelege de ce, în alegeri importante pentru comunitate, decizia era delegată zeilor, prin mecanismele considerate ca reprezentative pentru manifestarea acestora. Rămâne totuși de neînțeles de unde obiceiul curios de a trage la sorți. Comprehensiunea poate să pună în evidență cel mult ce gândeau în mod explicit actorii. Un lucru nu poate fi însă lămurit: de ce grecii au ales drept cale de manifestare a voinței zeilor tocmai sorții sau
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
crea în conștiința celui care o urmărește sentimentul de surpriză, de neînțelegere. Ce înseamnă însă în contextul de aici a înțelege și a nu înțelege, a aprecia ceva ca fiind „de la sine înțeles”, „familiar”, „de așteptat” și altceva ca „straniu”, „curios”, „de neînchipuit”? Înseamnă că eu înțeleg la modul complet comportamentul vânzătorului sau al vecinului cu care mă întâlnesc în mod curent? Evident că nu. Mijloacele cunoașterii mele cotidiene se salută, își zâmbesc și schimbă câteva vorbe amabile; mi se pare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este doar de putere. Ea este intuitivă, slabă, primitivă. În lipsa unor mijloace mai puternice, comprehensiunea este însă un instrument eficace. Ea face din istoria care la primul contact pare să fie o îngrămădire de evenimente care mai de care mai curioase, stranii un loc al familiarului, al normalului, al inteligibilului. În acest sens, metoda comprehensivă nu este altceva decât o prelungire a cunoașterii celuilalt, cu mecanismele ei elaborate de cunoașterea comună. Desigur că metoda istorică este mult mai cultivată, în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
progresivă sau nu. Relativismul valorilor umane, afirmat fără nici o rezervă, este inacceptabil pentru teoria marxistă a societății. Chiar în măsura în care valorile variază în funcție de poziția socială concretă,în marxism există posibilitatea utilizării lor pertinente drept criteriu al progresului. O asemenea afirmație pare curioasă. Considerată însă din perspectiva teoriei marxiste a „subiectivității sociale” a ideologiei, ea încetează să mai fie astfel. Să luăm un caz concret. Societatea feudală era evaluată în moduri diametralopuse de către diferitele clase și grupuri sociale care o compuneau. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vedere susținut aici este cu totul altul: PROPOZIȚIA 2.4.: În condițiile unei incertitudini accentuate, strategia satisfăcătorului reprezintă o opțiune rațională care, la limită, nu dă rezultate mai slabe decât strategia optimalității tendențiale, ci echivalente. O asemenea propoziție pare destul de curioasă. E nevoie de aceea de oargumentare mai detaliată. Să presupunem un decident care, în condiții de incertitudine accentuată și persistentă, adoptă o procedură de tip analitic. El știe destul de bine ce problemă are de soluționat. Începe să exploreze posibilul acțional
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sunt adevărate studii monografice aplicate unor structuri și instituții, pornind de la memoria cuvântului în cadrul ariei sale de circulație. Tot la fel va lucra și S. Mehedinți în etnopolitica sa asupra spațiului românesc integral. Studiile de la Fundu Moldovei dezvăluie un tip curios de sate, așa-numitele „sate risipite”, cu „gospodării ridicate departe una de alta” și cu un „centru încă neformat”. Aici este surpriza, descoperirea unuia dintre elevii lui Gusti. Nucleul unei comunități sătești, aflăm din aceste studii reluate, nu este „centrul
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
o întreagă bibliotecă. Îți scotea autorii ca de pe fișe, autorul cutare, lucrarea cutare, tot ce vrei și mai știa și detalii din viața fiecăruia”. Referitor la munca de teren care era esențială în opinia lui Gusti, Paul H. Stahl remarcă: „Curios este că el n-a scris nici o carte bazată pe materiale de teren [...]. Gusti știa să-i pună pe ceilalți să lucreze, dar nu a fost un om de teren” (p. 62). Emoționante rânduri în care Paul Stahl îl descrie
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
locale sau internaționale, care monitorizează și investighează diferite aspecte ale vieții social-culturale, economice etc. din Republica Moldova. Pornind de la cele expuse mai sus, îi invit pe toți cei interesați să cunoască realitatea din Republica Moldova (sociologi, psihologi, politologi sau pur și simplu curioși) să citească această carte. ELENA CURCUBET W. Richard Scott Instituții și organizații, Iași, Editura Polirom, 2004 (296 p.) Doctor al Universității din Chicago, profesor emerit la Catedra de sociologie a acestei universități, profesor la Stanford, Richard W. Scott debutează cu
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
înțeleasă. Tribalismul reapărea în vecinătatea noastră și nu era altceva decît o altă față a naționalismului. Dar însăși proximitatea sa, cu atît mai mult, atesta cumințenia noastră, atașamentul nostru față de valorile universale pe care ținem de altfel într-un mod curios să le atribuim unei "Europe a Națiunilor" cea occidentală, desigur, în lipsa unui federalism veritabil. Atitudinea ce se impunea era aceea de a se menține fantasmele naționale într-o stare incertă, și, mai cu seamă, de a nu lămuri confuziile de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în secolul al XVI-lea evoca paternitatea simbolică a pămîntului natal; aceeași accepție i-o atribuie și Rousseau însă, peste încă două secole, va căpăta semnificații noi: apartenența afectivă la o națiune mai vastă reprezentată printr-un Stat. În mod curios, cuvîntul patriot va avea un itinerariu destul de autonom. În Anglia, acesta va fi monopolizat de partizanii lui Cromwell. În Franța, calificativul de "bun patriot" îl anticipă deja pe acela de cetățean ireproșabil, în secolul al XVI-lea, devenind apoi atributul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fiindcă în realitate sucombase. Locuitorii acesteia se bucurau, după el, de binefacerea de a locui în "Cacania", într-un cadru incapabil să le impună o identitate colectivă plauzibilă. Nu se știe cum ar putea fi definită mai bine această patrie curioasă: "Kaiserlich-Königlich (imperială-regală) sau Kaiserlich und Königlich (imperială și regală)295". Însă, numai dintr-atîta lucru, Cacania nu a suscitat cine știe ce fervoare. Sigla sa k. k. sau k. u. k. nu desemnează decît armata, poștele și telegraful, căile ferate; aceasta are în-semnătate
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fi: formularea unui număr rațional de Întrebări (maximum 20) scurte și clare, care să ajute deținătorul postului să‑și exprime gândurile sau opiniile despre post; unii specialiști În domeniu susțin chiar necesitatea introducerii unor anecdote, scurte povestiri ale unor fapte curioase, hazlii, de natură să ilustreze detalii ce se pot constitui ca surse de informații, ca fapte sau realități despre postul analizat, cu ajutorul cărora analistul să Încerce să afle cum este perceput postul de către deținătorul acestuia; reținerea faptelor și nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
Iisus, și văzând-o, m-am mirat cu mirare mare” (Apoc. 17, 6). Se poate observa că Sfântul Ioan, în cel de-al doilea capitol al Apocalipsei, face referire la un de altfel necunoscut Antipas, pe care îl descrie, aspect curios, cu aceleași cuvinte pe care le folosește pentru Iisus Însuși, „martor credincios”, în acest caz, calificat cu posesivul „martorul meu credincios”. footnote>. Folosind aceste două pasaje s-a putut demonstra fundația solidă pentru orice redefinire ulterioară a cuvântului. Ambele implică
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
se află în căutarea plăcerii și a puterii! Pornografia este "răspunsul" la dorința irațională de putere-plăcere, dar ea se situează și ca o "alienare" a sufletelor înstrăinate din zilele noastre. Sexualitatea nu este ceva care stârnește zâmbete decât pentru adolescenții curioși. Prin actul sexual, prin practicarea plăcerilor, viziunea sau concepția omului despre sine, despre viață și despre relații interumane se schimbă. Prin sex omul în structura sa se află într-un proces de transformare. Ideile despre sexualitate ale individului și ale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de societate, de existențele cotidiene. Eristica este un fel de bâlci mizerabil al cuvintelor, unde te uiți uimit, șocat, revoltat, amuzat etc. la "ceea ce se spune", fiind convins că acele spuse comportă o distanță față de evidența reală. Totuși o Românie curioasă; o Românie care se amuză; o Românie canonizată și stupefiată de propria insignifianță în raport cu politicianismul! Eristica este o pierdere de timp, pentru că, oricât te-ai strădui să demontezi afirmațiile impertinente, calomnioase, rău intenționate ale atacatorului, acesta va continua cu alte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Amănuntul acela neînsemnat îi conferea fotografiei, la urma urmei cât se poate de obișnuită, o semnificație aparte. Neștiind să-mi formulez gândul, mă mulțumeam să repet în sinea mea, visător: „Fetița asta aflată, nu se știe de ce, pe o măsuță curioasă, într-o zi dispărută pentru totdeauna, acel 22 iulie 1905, în străfundurile Siberiei. Da, franțuzoaica mititică ce-și sărbătorea în ziua aceea cei doi anișori, copila ce-l privește pe fotograf și, dintr-un capriciu inconștient, își crispează degetele incredibil
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]