8,674 matches
-
aceeași evoluție. Pornim cu gîndul să reluăm discuția. Se indică pe semnalizarea rutieră, 30 km/h și mă uit la acul vitezometrului. Da, arată 30 km/h. Alergăm apoi prin tunele săpate în spațiul pădurilor. O crestătură a pădurii, croită delicat și numai acolo unde este necesar. Poieni curate, case cochete, animale ocrotite și super-productive. Stînci imense, piatră și iar piatră, ape și iar ape. Clare, albastre, frumoase. O fi pește în ele? Ioo!, confirmă amicul meu. Asfaltul străzilor, al drumurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lună. Risipa trebuia recuperată. Româncele au găsit banii dosiți de domnișoară și au cumpărat o sticlă de spirt medicinal și un pui dolofan din care au făcut o supă (au profitat că era leșinată ). Cu o lingură domnișoara era hrănită delicat. Am lucruri și sub paturi...și niște bani în cutia de cafea... spunea ea cu limbă de moarte. Pe măsură ce supa călduță intra în stomăcelul ei, plăpîndul trup de vreo patruzeci de kilograme prindea viață și-și revendica dorința de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tot nu știa Pedro. Nu știa că are un corp de atlet, plin de mușchi, armonios, arămiu-negrui, cu o piele fără nici un cusur, chiar dacă l-ai căuta cu lupa. Înalt, bine legat și cu niște trăsături ale feței care erau delicate, dar masculine rău de tot. Asta nu știa Pedro. Nu știa că este un bărbat bun de pus în vitrină, ca un model perfect. Cu maceta, tăia iarba crescută pe unde nu trebuie, preocupat că îi mai lipseau 120 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
scris numele soției și de cîte ori stăm de vorbă îmi vine să rîd. Dar dacă tot am plătit... Mă așez la biroul meu și încep să lucrez, uitînd de năzbîtiile copilărești. Soția vine cu o cafea aburindă, o așează delicat în fața mea. Apoi se apropie și mă mîngîie cu mare delicatețe. Lucrezi prea mult, stai aici de vreo cinci ore... Chiar, hai la o scurtă plimbare în grădină! Mergem agale, mîinile se ating, ne prindem de mînă. Abia atunci realizez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mulți, foarte mulți. Acum chiar lăcrimează. Eu nu tulbur deloc aceste retrăiri dureroase. Am făcut opt ani de pușcărie, exact opt. Ce să mai spun? Sînt emoționat și, egoist cum sînt, mă gîndesc la o tabletă. Este o tăcere tulburată delicat de charanga "dată la minimum", la rugămintea mea. Între timp intră un bețivan, foarte familiar cu toată lumea. Mă bate pe spate, îmi strînge mîna și se adresează interlocutorului meu. Ce faci, ai găsit fraierul? Îi vînd gogoși, spune discret amicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sentimente mai bune. Îl purificăm. Și-l mai putem scoate oare și din prostie? Sigur, va deveni un om normal. Bine, atunci așa să fie. Dar nu mai mult de o lună, îmi este milă de finuță, este așa de delicată... Fiți fără grijă. O să-i facem mai întîi o kimbisha. O ce?! O kimbisha, o variantă moderată de nganga. Vă rog, nici prea prost nu-l vreau. Dacă nu-l mai putem repara? Nu vă fie teamă, este doar o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
latinoamericanilor. Doctorița, peruană, s-a căsătorit cu un negru cubanez. Băiatul a ieșit latino-american, fetița neagră, neagră. O iau în brațe. Se lipește cum numai un copil o face. O mîngîi pe cap. Fetița mă mîngîie pe mînă. O face delicat, cu duioșie. După un timp îmi vorbește, continuînd să-mi mîngîie mîna. Dacă aveam și eu pielea albă ca tine, mama m-ar fi iubit mai mult. Rămîn uluit. Nu-mi vine să cred că am înțeles bine. Verific. Ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Credeți că... Sigur că da. Albii au zeii cei mai tari, de asta domină lumea! Și crezi că nici un alb n-a divulgat secretul? Sigur că da. Studentul pleacă în bucătărie să învețe. Mă uit la Nina. Este încă frumoasă, delicată. Spune-mi, îl iubești? Pe ceilalți i-ai iubit? N-aș putea spune. Eu gîndesc altfel. Ai nevoie de lapte, îți cumperi o vacă, ai nevoie de tras o căruță, îți cumperi un cal, ai nevoie de... Se oprește. Sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
poftă... Visul spulberat Diferența dintre ei sărea în ochi și rămîneai pe gînduri, imaginîndu-ți diverse evenimente triste care puteau duce la o așa asociere nefirească. El, Carlos, licențiat în filozofie, atletic, cu piele măslinie, ochi negri, părul negru ondulat, mîini delicate, rafinat, cu o voce excepțională de bariton, era soțul. Vîrsta în jur de 35 de ani. Ea, Zaira, cu cîteva clase elementare, tuciurie, cu un corp pe care grăsimea era pusă cu lopata, păr și mai negru și mai ondulat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai puteam aștepta. O zi era un chin pentru mine dacă nu... Așa a apărut primul copil... căsătoria... și spulberarea himerei, marii iubiri. Am înțeles. Las profesorul să tacă. Nu mai vorbește. Dar două lacrimi se scurg pe fața lui delicată și vădit îndurerată. Ei, profesore, înseamnă că tot o mai iubești. Da... mult... Doi ochi curați, mari, mă privesc aproape rugător și eu habar n-am ce să fac. Zăpușeala și berea Aleg o masă la umbra unui ficus gigant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mă jenam și cînd mă atingeau puțin, începeam să plîng. Norocul tău, Zulueta. Te protejai într-un fel... Dar ar fi fost preferabil. Eu m-am îndrăgostit de Domenique, un francez care a stat în port trei luni. Era frumos, delicat și... sărac. Adică nu prea avea bani. Zulueta privește în gol. În acel moment o fereastră se deschide în amintirile sale și prin ea vede timpurile de atunci. Tăcerea devine jenantă și eu mă feresc s-o trezesc, s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un tîrziu și reia absentă narațiunea. Avea o cameră într-un amărît de hotel pe Malecón, aproape de hotelul "Riviera". Ardea sîngele în mine. El nu vroia să meargă mai departe, știa că nu o să ne mai vedem. Era atît de delicat și frumos. Eu am început să mă dezbrac singură, apoi l-am ajutat pe el. Tac, pur și simplu, sînt surprins și uluit. Nu respir. Ea continuă. După, a început să plîngă, spunînd întruna: "Ce-am făcut, o, Doamne?''. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-l totuși să creadă că e competitiv. Ceea ce regizorii acestei fine coregrafii nu par să ia în considerare e că indicațiile lor au și ele un po sibil efect castrator. În fond, referenții sunt și ei oameni. La fel de șubrezi, de delicați, de labili psihic ca și candidații. E oare corect să sugerezi că ar putea fi inadecvați, abuzivi, subiectivi, grosolani, cruzi, haotici, lipsiți de tact? Dacă se șochează? Dacă dau în fandacsie? Dacă le creezi ditamai inhibiția profesională și existențială? Ce
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
la îndemână. „Progresul“ a luat-o de pe câmpul de luptă, sau de la mesele nărăvașe ale mari lor petreceri cavalerești, și ne-a adus-o, odată cu ziarele, în sufragerie. Între religie și Biserică Nu vreau să intru, acum, în complicata și delicata problemă a raporturilor dintre religie și Biserică. Mă mulțumesc să consemnez, rapid, inevitabila lor interdependență. Problematica religioasă nu este una de tip speculativ, nu circumscrie o disciplină intelectuală dedicată unui adevăr abstract. În joc sunt întrebări ultime, cu importante consecințe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
urmă, analistul se recomandă ca fiind mult mai „interesant“ decât interlocutorul său, de vreme ce sub orice banalitate descoperă un abis.) „Drăguț“ e jucăria unui anumit tip de feminitate. El trebuie să arate că cea (cel) care îl rostește e o fire delicată, emotivă, gata să guste, cu ochii umezi, fleacuri „dulci“, gesturi „fine“, oameni „atenți“. „Drăguț“ exprimă femeia adultă în regim de copiliță. Adjectivul tinde spre substantiv: „Sunteți un drăguț!“ riști să auzi dacă faci o elementară manevră de politețe. Totul se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în cadrul Administrației, ci îl trimite la Rădăuți să se ocupe de treburile Consistoriului. Totodată, generalul îi cerea noi proiecte de organizare a Bucovinei și, mai ales, să denunțe funcționarii ce prejudiciau serviciul. Ultima chestiune îl punea într-o situație deosebit de delicată și jenantă, astfel încât considera că o continuare a serviciului prestat în folosul statului cu Enzenberg era aproape imposibilă. Pe de altă parte, nici soluția demisiei sale nu-i părea a fi avantajoasă, deoarece ar fi însemnat să "piardă avantajele situației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
pus în postura de a fi invidiat de unii, dar și de a fi bănuit de alții de lipsă de loialitate sau de a face un joc dublu, plasându-l uneori chiar în postura de a se afla în situații delicate. În condițiile în care situația încordată din sud-estul Europei prefigura o nouă confruntare militară între ruși și otomani, cu o posibilă participare austriacă, noul domn al Moldovei, Alexandru Mavrocordat (Firaris), fost dragoman al Porții, a căutat să afle cât mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
copiii din Dijon în Place de la Libération și că le va vorbi de pe acoperișul primăriei, unde se va plimba în lumina reflectoarelor. Canonicul Kir, primar și deputat de Dijon, s-ar fi abținut să ia vreo poziție în această chestiune delicată. În aceeași zi, supliciul lui Moș Crăciun trecea în prima linie a actualităților ; toate ziarele comentau incidentul, unele - precum France-Soir, deja citat și, după cum se știe, cotidianul cu cel mai mare tiraj din presa franceză - mergînd chiar pînă la a
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
000 secunde, repre zentînd căderea unei picături de lapte în același lichid. Laptele care țîșnește înapoi formează o împroșcătură de o frumusețe deosebită. Centrat pe punctul de impact, un mic guler perfect circular se evazează, apoi se destramă în zimți delicați, fiecare cu o minusculă perlă de lapte la capăt. Autorul era biolog. Prin această imagine voia să demonstreze că o formă complicată din lumea fizică, cu o apariție atît de fugitivă încît numai cronofotografia poate să o surprindă și să
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ce le oferă râvnita vitamină E, păsările Îl ajută În propria răspândire, curățindu-și ciocurile de cleioasele semințe pe alte crăci. Lucru pe care-l fac și elementele neanimate ale Naturii: vântul care, zbenguindu-se printre ramuri, desprinde atât de delicatele fructe pe care le strivește, lipindu-le, de prima cracă; sau ploaia. Și, dacă tot e vorba de răspândire, oare ce face omul? Chiar dacă e interesat de vâsc doar ca plantă medicinală, iar În rest Îl distruge ca podoabă de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
s’au adăpostit sub cușma taraboștilor. Las’ că și cușma are loc astăzi. Măcar pentru că eu, băgat până peste cap În tradiție, de nu mai Încape și o pălărie, n’am ce ridica salutându-vă. Dar o Împrumut pe a delicatei noastre prietene, Mihaela, ca să par civilizat; treaba ei dacă mi-a șoptit la ureche subiectul, spun eu cinic. Peste milenii s’au reunit cele două conotații: protecția și podoaba. Așa că trec repede peste „discreția“ masculină, care acceptă totuși o fundă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
adică să mă opresc aici, amânând, inversând o ordine firească: imaginar, dimensional, măsură, adică traversarea de la ideea pură la materie; continuând discursul cu concreta măsură, pentru a putea apoi visa concluzionând; barem În week end... Și Încep cu sfârșitul - chiar dacă delicata noastră prietenă a vrut altfel - măsura, mergând de la simplu la complex, de la ceea ce este integrat la integrator, de la particular la general. Pragmatice, ca viața Însăși, toate ființele trăiesc măsurând: din ochi ori altceva - din simțuri. Măsoară temperatura, lumina, umiditatea, oxigenul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să abolim ceea ce a fost până acum o lege: alternarea hegemoniei. Asigurându-ne viitorul... „Sâmbătă cu prieteni“, 22 mai 1999, ora 16,34 38. Între ieri și mâine, Omul Mărturisit sau nu, firul roșu al emisiunii e evoluția. Și chiar dacă delicata noastră amfitrioană mi-a sugerat două alte cuvinte: om și viitor, nu pot rezista ispitei globalității, aceea oferită de evoluție, poate pentru a nu ameți pendulând Între ele. Căci evoluția cuprinde și omul și viitorul. Dar are și un trecut
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a Naturii, a evoluției ei. Coane Aurel, ești desigur dezamăgit. Dar numai asta apare iscodind Natura. Astăzi. Altceva ai vrut poate, dar altă dată. Dacă știi să Împrumuți... „Perpetuum duminical“, 29 august 1999, ora 17,17 2. Ciudățenii evolutive Dacă delicata mea prietenă 41, amfitrioana noastră, m’ar fi Întrebat doar dacă omul va evolua, i-aș fi spus că da. Și gata cu intervenția mea. A nuanțat Însă: biologic. Și, oricât m’aș strădui, nu-i pot răspunde decât dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dintr’o reptilă, aceea dintr’un batracian, apoi, adică Înainte, un pește... și, tot așa, până la unicelularul heterotrof urmaș al coacervatului, el Însuși succesor al unui mineral, care Încheie cu biologia, revelând chimia. Dar nu Într’acolo găsesc răspunsul datorat delicatei noastre amfitrioane. Mă pot ajuta Însă legile evoluției extinse, aceea care acceptă - s’ar putea să mă contrazică pragmaticii mei colegi - că ceea ce am aflat de la evoluție, la nivelul biologic, e doar un caz particular al unei evoluții globale În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]