6,914 matches
-
36 grame la naștere, trăiește în pungă marsupială 5-7 luni și este înțărcat la 6-12 luni. Spre sfârșitul vieții lor în punga marsupială pentru o perioadă de până la șase săptămâni puiul se hrănește regulat cu un material trecut prin tractul digestiv al mamei. Ambele sexe pot atinge maturitatea sexuală la 2 ani, dar pot să nu înceapă să se reproducă imediat. Maturitate fizică completă este atinsă în al patrulea an sau după la femele și al cincilea an la masculi, iar
Fascolarctide () [Corola-website/Science/302354_a_303683]
-
care digeră frunzele de eucalipt pentru a furniza majoritatea energiei animalului. Koala regurgitează uneori mâncarea în gură pentru a fi mestecată a doua oară. Spre deosebire de canguri și de posumii mâncători de eucalipt, koala fermentează hrana în epigastru, iar retenția lor digestivă poate dura până la 100 de ore în sălbăticie, și până la 200 de ore în captivitate. Acest fapt este datorat dimensiunii foarte mari a cecului lor 200 cm în lungime și 10 cm în diametru cea mai mare proporționalitate a oricărui
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
unui singur pui (deși se mai întâmplă să aibă și gemeni). Ca și la toate celelalte marsupiale, puiul, sau "joey", se naște când este încă în etapa embrionară, cântărind doar 0,5 g. Totuși, buzele, membrele superioare, și sistemele respirator, digestiv și urinar sunt funcționale. Puiul se târăște în punga mamei, unde își continuă dezvoltarea. Spre deosebire de celelalte marsupiale, koala nu-și curăță marsupiul. O femelă are două mameloane; puiul se prinde de unul și suge pentru tot restul perioadei pe care
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
Cavitatea bucală (lat. bucca = obraz), gura, orificiul oral sau orificiul bucal, este segmentul inițial, cranial, al tubului digestiv la mamifere și om. Fiind o deschidere a corpului care este delimitată lateral de obraji, superior de palat, inferior de planșeul bucal. Comunică cu exteriorul prin orificiul bucal gura și cu faringele prin istmul faringian, având rolul de rezonant sonor
Cavitate bucală () [Corola-website/Science/302079_a_303408]
-
hranei, la păsări fiind reprezentat prin cioc iar la mamifere prin gură. Animalele în procesul de evoluție au un sistem de digestie a hranei care este introdusă prin gură și care după procesul de digerare și absorbție la nivelul tractusului digestiv va fi eliminat prin anus (orificiul anal). Gura sau orificiul bucal va suferi diferite transformări în procesul de evoluție ca: "Protostomia" sau "Deuterostomia" unele animale ca "Cnidarien" sau "Planaria" nu au orificiu anal, resturile nedigerate fiind eliminate prin gură." Brahiopodele
Cavitate bucală () [Corola-website/Science/302079_a_303408]
-
al sistemului nervos central și periferic, în doze mici inhibând toți ganglionii simpatici. Induce voma, scade diureza și crește activitatea motorie intestinală. Asupra sistemului cardiac produce tahicardie, creșterea presiunii sanguine și determină creșterea glucozei în sânge. Pătrunde în organism pe cale digestivă, respiratorie și cutanată. Pe măsură ce nicotina intră în organism este rapid distribuită în sânge, de asemenea poate trece bariera hematoencefalică. Metabolizarea are loc în ficat (circa 80-90%). Eliminarea are loc mai ales pe cale renală, dar se poate elimina mai ales prin
Nicotină () [Corola-website/Science/302141_a_303470]
-
Ivan Petrovici Pavlov (în limba rusă "Иван Петрович Павлов" n. 14 septembrie 1849 - d. 27 februarie 1936) a fost un fiziolog, psiholog și medic rus. I-a fost acordat Premiul Nobel pentru Medicină în 1904 pentru cercetări referitoare la sistemul digestiv. Pavlov a fost cunoscut pentru că a fost primul care a studiat fenomenul condiționării clasice, în experimentele pe care le-a făcut cu câini. Pavlov s-a născut în Riazan, Rusia. Și-a început studiile superioare ca seminarist, apoi a renunțat
Ivan Pavlov () [Corola-website/Science/302153_a_303482]
-
majoritatea organelor de simț și sistemul nervos central. El este susținut de coloana vertebrală și acoperit cu păr. Este protejat de oasele craniului. La nivelul capului se află organele de debut ale aparatelor respirator (nas și faringe) precum și ale aparatului digestiv (cavitatea bucală, faringe, laringe). Principalele simțuri care se regăsesc în organe aflate la nivelul capului sunt văzul (ochii și nervii optici), auzul (urechile și aparatul auditiv), gustul (papilele gustative aflate pe limbă), mirosul (neuronii specializați aflați în interiorul foselor nazale). În
Cap () [Corola-website/Science/302190_a_303519]
-
ul (lat.: "Oesophagus", grec.: οισοφάγος) este o parte a tractusului digestiv cu funcția de transport a hranei, "ul" este un tub, ce leagă faringele de stomac. Pereții săi musculari produc contracții ondulatorii, care ajută la transportarea hranei. Are un diametru larg, comparativ cu alte cordate. La unele specii poate servi drept
Esofag () [Corola-website/Science/302711_a_304040]
-
lateral se deschid 4 - 6 osteole, uneori este prezintă o osteolă neprereche pe partea posterioară a inimii. Inima execută 90 - 180 bătăi pe minut. Sistemul respirator este absent, schimbul de gaze având loc prin difuzie, prin toată suprafața corpului. Aparatul digestiv. Orificiul bucal se află pe vârful trompei. Intestinul formează diverticuli lungi ce pătrund în fiecare picior. Organele excretoare sunt în a doua și a treia pereche de picioare, se deschid pe al patrulea și al cincilea articol. Păianjenii de mare
Pycnogonida () [Corola-website/Science/302795_a_304124]
-
boli); Amibele sunt identificate prin abilitatea lor de a forma extensii citoplasmatice numite pseudopode, sau „picioare false”, cu care se mișcă. Acest tip de deplasare este considerat a fi cel mai primitiv mod de locomoție la animale. Endoplasma conține vacuole digestive, un nucleu granular și o vacuolă pulsatilă transparentă. Amoeba nu are gură sau anus; hrana este înglobată și materia excretată prin orice punct al suprafeței celulei, astfel hrănirea este prin fagocitoză. Pe timpul perioadelor cu vreme nefavorabilă amiba se închistează: devine
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
spori. Celula "protozoar" este alcătuită din membrană, citoplasmă și nucleu. Unele protozoare prezintă "organite de mișcare" numite cili sau flageli. Altele se deplasează prin emiterea de pseudopode (piciorușe false). În citoplasmă există următoarele "organite celulare": mitocondrii, Aparat Golgi, ribozomi, vacuole digestive, centrozomi, vacuole contractile/pulsatile, vezicule cu substanțe de rezervț (lipide, glicogen), reticul endoplasmatic. Nucleul poate fi "unic" sau "multiplu". Forma chistică nu prezintă cili, membrana este mult îngroșată, organitele se reduc, metabolismul se reduce, persistând nucleii și o mare cantitate
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
cu un pahar mare de apă. Administrarea este în condiții de siguranță: conțin un compus activ bine definit, astfel permite o dozare exactă în condiții de siguranță. Comprimate în organism Odată ce introducem un comprimat în organism este inginerat de sistemul digestiv. Aici comprimatele se descompun sub influența enzimelor digestive și cu mișcarea peristaltică a intestinului - acest proces este dezintegrarea comprimatelor - astfel, substanțele active eliberate pot fi absorbite de mucoasă. Influențarea absorbției este esențială pentru a obține efectul dorit al comprimatelor, precum și
Medicament () [Corola-website/Science/303290_a_304619]
-
în condiții de siguranță: conțin un compus activ bine definit, astfel permite o dozare exactă în condiții de siguranță. Comprimate în organism Odată ce introducem un comprimat în organism este inginerat de sistemul digestiv. Aici comprimatele se descompun sub influența enzimelor digestive și cu mișcarea peristaltică a intestinului - acest proces este dezintegrarea comprimatelor - astfel, substanțele active eliberate pot fi absorbite de mucoasă. Influențarea absorbției este esențială pentru a obține efectul dorit al comprimatelor, precum și pentru reducerea reacțiilor adverse. Prin urmare, au fost
Medicament () [Corola-website/Science/303290_a_304619]
-
cu succes în stimularea secrețiilor gastrointestinale și ca diuretic cu eliminare de acid uric. De la obligeană se folosesc în scopuri terapeutice rădăcinile, care ajută în curățarea intestinelor de mucozități, calmează sistemul nervos, și ajută în tratarea balonărilor, artritei, diareei, tulburărilor digestive, anemiei, ulcerului stomacal, hiperacidității gastrice și stărilor de greață și vomă, hipermetabolism, hipotonie intestinala, hidropizie, împotriva fumatului, cancer pulmonar, boli de splină, ficat, pancreas, diaree. ux extern : degerături, circulația periferică scăzută la mâini și picioare.
Obligeană () [Corola-website/Science/303287_a_304616]
-
țări mediteraneene. Au valoare alimentară (conțin vitamine, acizi organici), dar și anumite utilizări medicinale (datorită uleiurilor volatile, principiilor amare), sau în cosmetică și parfumerie. Tinctura și uleiurile volatile au proprietăți tonice, stomahice și antihemoragice. Infuzia de frunze se administrează ca digestiv și antispastie sedativ. Uleiul volatil din flori de portocal are o putemică acțiune antispastică. Cuprinde arbori cu frunze opuse și nestipelate, cu nervație penată sau palmată. În organele vegetative prezintă latex. Florile sunt grupate în inflorescențe corimboase sau în panicule
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
un strat gelatinos de spongină poziționat între două straturi externe de celule. Deși acestea posedă structuri care îi permit clasificarea că animale, spongierii nu posedă celule capabile de diferențiere și specializare. Pe lângă această particularitate, spongierii nu posedă nici sistem nervos, digestiv, circulator ori excretor, majoritatea funcțiilor necesare vieții fiind asigurate de puținele tipuri de celule specializate existente și de circuitul apei în cadrul acestora. Sunt organisme pluricelulare organizate pe un sistem de exoschelet anorganic, care asigură substratul fixării acestora, din un corp
Spongieri () [Corola-website/Science/302991_a_304320]
-
separate printr-o masă gelatinoasa care conține spongină și spiculi de carbonat de calciu și siliciu care formează scheletul. Endodermul este format din celule numite coanocite (cu guleraș și flagel), cu rol în digestie, realizată printr-un sistem de vacuole digestive. Cavitatea internă comunica cu exteriorul prin pori (inhalanți) și oscul (orificiu exhalant), pe unde circulă hrană antrenată de apă circulanta care asigură mișcarea flagelilor coanocitelor. Spongierele sunt organisme hermafrodite; din oul spongiferelor se dezvoltă o larva ciliata liberă, care apoi
Spongieri () [Corola-website/Science/302991_a_304320]
-
și funcționarea acestui ansamblu se bazează pe circulația apei în cadrul acestuia astfel că porii spongierelor constituie orificiile multiple de intrare ale apei, pe când fiecare spongier posedă un singur orificiu de ieșire al apei, numit oscul. Se realizează intracelular cu ajutorul vacuolelor digestive din apa aspirata prin pori și face digestia microorganismelor existente în apă, antrenate de aceasta. Schimbul respirator se realizează la nivel celular pe un principiu bazat pe circulația apei în cadrul spongierelor. Se poate realiza atât sexuat cât și asexuat prin
Spongieri () [Corola-website/Science/302991_a_304320]
-
plancton - plantă - plasmidă - plastidă - polenizare - polipeptidă - populație - prion - procariot - profază - proiectul genomului uman - proteină - protista - protozoar - purină - radiobiologie - reflex - reproducere asexuată - reproducere - respirație - retrovirus - ribozom - rinichi - ritmul circadian - RMN - sămânță - sânge - schelet - selecție naturală - selecție - simbioză - sinapsă - sindrom Turner - sistem digestiv - sistem imunitar - sistem nervos - sistematică - sociobiologie - somn - speciație - specii - spermă - stomac - streptomicină - știința mediului - taxonomie - telofază - telomer - testicul - tumoră - turgescență - țesut - vaccin - vacuolă - venă - vertebră - vertebrat - viață - virus - virusologie - vitamină - xenobiologie - zoologie
Listă de termeni din biologie () [Corola-website/Science/304578_a_305907]
-
organismele sensibilizate anterior, reacții inflamatorii locale sau sistemice care determină simptomatologia clinică a alergiei. Cel mai frecvent sunt afectate organele de la nivelul căii de pătrundere în organism a alergenului (așa-numitele organe țintă: pielea și mucoasele, aparat respirator și aparatul digestiv). Simptomele pot fi locale sau sistemice, de intensitate și severitate variabilă, uneori chiar letale. Reacții sistemice apar și atunci când alergenele sunt introduse direct în curentul sanguin (prin injecții, perfuzii, transfuzii, mușcături sau înțepături de animale etc.). Frecvența alergiilor a crescut
Alergie () [Corola-website/Science/304589_a_305918]
-
alimentare (și chimice) se referă la imposibilitatea congenitală a organismului de a tolera alimente și factori din mediul inconjurător, care duce la activarea cronică a sistemului imunitar, cu o sintetizare excesivă de mediatori inflamatorii, însoțită de procese inflamatorii cronice: turburări digestive, migrene, obezitate, stare de oboseală cronică, urticarie, boli de piele, artrite ș.a. Analizele hematologice se bazează pe reacția acompaniată de degranulația celulelor mast și a globulelor albe bazofile, proces mediat de imunoglobulina E (IgE). Se prelevează pe anticoagulant o mică
Alergie () [Corola-website/Science/304589_a_305918]
-
un vierme parazit. Are 2 gazde: melcul de apă (limnea) și rumegătoarele, în special oaia, în ficatul cărora crește. Este bine adaptat condițiilor de viață; este acoperit cu un tegument care formează o cuticula cu rol de apărare împotriva sucurilor digestive(chitina). Tegumentul și pătură musculară de sub el formează împreună "teaca musculo-cutanee". După formă corpului el se clasifică în grupă "platelminți" (viermi cu corpul plat). face parte din clasa viermii. Boală parazitara a ficatului pe care o produce se numește "gălbeaza
Viermele de gălbează () [Corola-website/Science/304665_a_305994]
-
de dovleac de 3-4 cm lungime. Tocmai pentru că este galben, viermele a primit numele "vierme-de-gălbează". Are două ventuze pe partea ventrala, una în jurul orificiului buco-anal și celălalt înapoiă lui. Alcătuirea internă este simplă, neavând sistem circulator și nici respirator. Sistemul digestiv este minimalist; este format din un tub lung și subțire, cu un singur orificiu buco-anal și ramificații laterale scurte. Acestea facilitează circulația substanțelor nutritive, a oxigenului și a dioxidului de carbon. Excreția se realizează prin canalicule și canale excretoare. Sistemul
Viermele de gălbează () [Corola-website/Science/304665_a_305994]
-
Organele de simt sunt foarte slab dezvoltate, datorită faptului că duce o viață parazita. Viermele-de-gălbează este hermafrodit și se înmulțește printr-un număr mare de ouă, pe care le depune în canalele biliare ale oii parazitate. Acestea ajung în tubul digestiv și apoi cu fecalele în mediul exterior. Dacă împreună cu fecalele ajung în apă unei bălti, din ouă ies niște larve mici, care pot înota. Larvele care pătrund în cochilia melcului se dezvoltă, se transformă, rezultând "cercarii". Ele se urcă pe
Viermele de gălbează () [Corola-website/Science/304665_a_305994]