6,873 matches
-
Schaumburg-Lippe (1817-1893) și a soției acestuia, Prințesa Hermine de Waldeck și Pyrmont (1827-1910). În urma decesului Prințului Woldemar, la 20 martie 1895 și a ascensiunii fratelui lui Woldemar, Alexandru, Adolf a fost numit regent de Lippe, prințul Alexandru fiind incapabil să domnească din cauza unei boli mentale. A fost regent până în 1897 când a fost înlocuit de contele Ernst de Lippe-Biesterfeld. Prințul Adolf s-a căsătorit la 19 noiembrie 1890 la Berlin cu Prințesa Victoria a Prusiei. Ea era fiica împăratului Frederic al
Adolf de Schaumburg-Lippe () [Corola-website/Science/328280_a_329609]
-
pe parcurs, iar declinul imperiului s-a accentuat. Califii fiind slabi, erau sub controlul comandanților militari turci, ce vor deveni o elită puternică. S-au dezvoltat multe regate locale puternice politic, transformându-și curțile în centre culturale independente. Aghlabizii, care domneau în estul Algeriei, în Tunisia și în Tripolitana, au colonizat sudul Italiei și Sicilia și au jefuit Roma în 846, în timp ce Tulunizii și Iksiidizii au domnit în Egipt, Siria și Palestina. Tahirizii din nord estul Persiei și Safarizii din Afghanistan
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
multe regate locale puternice politic, transformându-și curțile în centre culturale independente. Aghlabizii, care domneau în estul Algeriei, în Tunisia și în Tripolitana, au colonizat sudul Italiei și Sicilia și au jefuit Roma în 846, în timp ce Tulunizii și Iksiidizii au domnit în Egipt, Siria și Palestina. Tahirizii din nord estul Persiei și Safarizii din Afghanistan și unele zone din Transociana au devenit independenți, însă sunt înlăturați de Samanizii din Samarkand. Maghrebul și Spania ies de sub controlul Bagdadului. Șiiți Fatimizi au devenit
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
-lea din casa de Aragon, care deja preluase domnia asupra ei. Teritoriile peninsulare (Mezzogiorno), numite de contemporani tot regat al Siciliei, însă reținute de istoriografia modernă drept Regatul Neapolelui, au revenit lui Carol al II-lea de Anjou, care deja domnea asupra lor. Astfel, pacea reprezenta o formală recunoaștere a "status quo"-ului. Cu toate că, mai târziu, din secolul al XVI-lea, regii Spaniei vor ajunge să preia ambele coroane, administrațiile celor două jumătăți din fostul Regat al Siciliei vor rămâne separate
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
de Tripoli, și Armenia, reprezentată de nepotul lui Bohemund al III-lea și fiul lui Raimond al IV-lea de Tripoli, Raimond-Ruben. Bohemund de Tripoli, sub numele de Bohemund al IV-lea, a preluat controlul până în 1207, însă Raimond a domnit și el ca rival între 1216 și 1219. Bohemund al IV-lea a murit în 1233, iar Antiohia, condusă de fiul lui, Bohemund al V-lea, nu a jucat niciun rol important în Cruciada a cincea, în negocierile împăratului Frederic
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
a adresat pentru ajutor patriarhului Meletie al Ierusalimului, vechi prieten al tatălui său, aflat și el atunci la București. Prin intervenția acestuia, a primit susținerea noului domn Constantin Mavrocordat și s-a înscris la școala de la mănăstirea Sfântul Sava (Academia Domnească), ca bursier al acestuia. Pe perioada studiilor a locuit la mănăstirea Sf. Gheorghe cel Nou, dependentă de Sfântul Mormânt, care îi oferea și hrana și 20 de lei pe an, prin decizia aceluiași patriarh Meletie. Pentru a aduna bani, Dapontes
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
acest scop spre Țara Românească, unde a fost primit cu onoruri de fostul său principe Constantin Mavrocordat și de către populația Bucureștiului. După nouă luni, nereușind să obțină decât promisiuni în locul fondurilor, s-a îndreptat spre Moldova, unde la acea vreme domnea Scarlat Ghica. Acolo, prin strădania principelui — care a impus colectarea unei dări suplimentare în favoarea mănăstirii Xiropotamou —, Dapontes a reușit să-și atingă scopul propus. În 1758, odată ce Scarlat Ghica a fost instalat în scaunul Țării Românești în locul lui Constantin Mavrocordat
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
autenticitatea "Pacta conventa" corespund în mare parte cu disputele și incertitudinile legate de relațiile regatelor croat și maghar în secolele al X-lea și al XI-lea. Istoricul croat Ferdo Šišić și susținătorii săi consideră că Tomislav al Croației a domnit asupra întregii regiuni (sau a celei mai mari părți) locuite de croați, în vreme ce istoricii maghiari Gyula Kristó, Bálint Hóman și János Karácsonyi consideră că zona cuprinsă între Drava și Sava nu a fost sub controlul nici unuia dintre cele două regate
Pacta conventa (Croația) () [Corola-website/Science/328356_a_329685]
-
Balduin al II-lea (n. cca. 865 - d. 10 septembrie 918), supranumit "Calvus" ("cel Pleșuv") a fost cel de al doilea conte de Flandra , domnind de la 879 până la moarte. Balduin a fost fiul contelui Balduin I de Flandra cu Iudith, fiică a regelui Carol cel Pleșuv, și prin aceasta descinzând din Carol cel Mare. În 884, Balduin s-a căsătorit cu Aelfthryth (Elftrude, Elfrida), fiică
Balduin al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328386_a_329715]
-
fântânele” și este explicat de istoricul Appian prin existența a numeroase surse naturale de apă în jurul colinei învecinate (κρῆναι εισὶ περὶ τῷ λόφῳ ναμάτων πολλαὶ). Acest nume nu este atestat de epigrafie, ci apare doar în textele literare antice, unde domnește și o oarecare confuzie pe această temă. Astfel, în pasajul citat mai sus, Appian menționează că cetatea și-a schimbat numele în "Datos", după "Crenides" și înainte de a deveni "Philippoi". Diodor din Sicilia indică, însă, "Crenides" drept numele anterior al
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
al familiei Piast este posibil să fi fost un membru din tribul Polan, apărut în jurul anului 940, în Polonia Mare, la cetatea Giecy. La scurt timp după aceea, aceștia și-au mutat reședința în Gniezno, unde Prințul Mieszko I a domnit peste Civitas Schinesghe începând din anul 960. Dinastia Piast a domnit temporar peste regiunile Pomerania, Boemia și Luzacia, precum și în Rutenia și în regiunea maghiară Spiš aflată în Slovacia de astăzi. Domnitorul a purtat titlul de duce sau rege, în funcție de
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
tribul Polan, apărut în jurul anului 940, în Polonia Mare, la cetatea Giecy. La scurt timp după aceea, aceștia și-au mutat reședința în Gniezno, unde Prințul Mieszko I a domnit peste Civitas Schinesghe începând din anul 960. Dinastia Piast a domnit temporar peste regiunile Pomerania, Boemia și Luzacia, precum și în Rutenia și în regiunea maghiară Spiš aflată în Slovacia de astăzi. Domnitorul a purtat titlul de duce sau rege, în funcție de poziția lor de putere. Tribul Polan dat naștere statului polonez în
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
au dovedit a fi doar o importanță trecătoare care a tensionat resursele tinerei națiuni. Boleslav a pierdut importantul punct economic Pomerania Posterioară, împreună cu noua sa episcopie din Kołobrzeg; regiunea fusese anterior cucerită cu mare efort de Mieszko. Boleslav Chrobry (a domnit între 992 și 1025) și-a început domnia lăsată moștenire de tatăl său, continuând politica de alianță cu Sfântul Imperiu Roman. Boleslav a l-a primit și l-a ajutat pe Wojciech din familia Slavnik, un episcop ceh bine conectat
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
după expediția Ceha, Cazimir a mutat curtea sa la Cracovia, înlocuind vechile capitale Piast din Poznań and Gniezno; Cracovia a funcționat ca și capitală a națiunii pentru mai multe secole. Fiul lui Cazimir, Boleslav al II-lea "cel Crud" (a domnit între 1059 și 1079), a dezoltat puterea militară poloneză și a purtat multe campanii de extindere între 1058 și 1077. Ca un susținător activ al părții papale care se afla în conflict cu Împăratul german, Boleslav s-a încoronat rege
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
și a grupului pro-imperial al nobilimii. Stanislav avea să devină al doilea martir și sfânt al Poloniei, canonizat în anul 1253. După exilul lui Boleslav, țara se afla sub conducerea instabilă a fratelui său mai mic, Vladislav I Herman (a domnit între 1079 și 1102). Vladislav a fost puternic dependent de Palatinul Sieciech. Când cei doi fii ai lui Vladislav, Zbigniew și Boleslav, l-au forțat în cele din urmă pe Vladislav să-l elimine pe protejatul său, iar Polonia a
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
Ioan al III-lea (d. sfârșitul lui 968/începutul lui 969) a fost cel mai longeviv duce de Neapole, domnind între 928 și 968. Ioan a fost fiul și succesorul ducelui Marin I de Neapole. La începutul domniei sale, a purtat lupte împotriva sarazinilor, cu care a încheiat ulterior un tratat, după ce aceștia au apărut în fața zidurilor Neapolelui în anul 929
Ioan al III-lea de Neapole () [Corola-website/Science/327728_a_329057]
-
instalați în Italia de sud. Inițial, Landulf a fost asociat la conducerea principatului alături de fratele său în 1047, atunci când tatăl lor, Pandulf al IV-lea, a fost restaurat pentru a doua oară la putere. Conform "Catalogus Principum Capuæ", Landulf a domnit vreme de 12 ani, detaliu care ar corespunde cu domnia sa alături de fratele său până la alungarea sa din Capua de către normanzi. Potrivit "Annali di Napoli", cetatea Capua nu ar fi fost integral capturată de către Richard de Aversa decât în 21 mai
Landulf al VIII-lea de Capua () [Corola-website/Science/327724_a_329053]
-
Gisulf al II-lea a fost ultimul principe de Salerno de origine longobardă, domnind între 1052 și 1077. Gisulf era fiul mai vârstnic și succesorul principelui Guaimar al IV-lea de Salerno cu Gemma, fiică a contelui Laidulf din Capua. El este descris de către cronicarul Amato de Montecassino, în a sa "Ystoire de li
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
de 54 de ani, de la 1202 până la moarte. Bernard era un vlăstar al nobilei case de Sponheim originară din Franconia renană, care în 1122 moștenise teritoriul imperial al Carintiei. Tatăl său era ducele Herman al II-lea de Carintia, care domnise între 1161 și 1181. Acesta a fost inițial succedat de către fratele mai mare al lui Bernard, ducele Ulrich al II-lea, care a domnit vreme de două decenii, însă a murit fără a avea urmași direcți la 10 august 1202
Bernard de Spanheim () [Corola-website/Science/327746_a_329075]
-
moștenise teritoriul imperial al Carintiei. Tatăl său era ducele Herman al II-lea de Carintia, care domnise între 1161 și 1181. Acesta a fost inițial succedat de către fratele mai mare al lui Bernard, ducele Ulrich al II-lea, care a domnit vreme de două decenii, însă a murit fără a avea urmași direcți la 10 august 1202, drept pentru care Bernard a devenit duce. Mama lui Bernard era Agnes de Babenberg, fiica Henric al II-lea, duce de Austria și de
Bernard de Spanheim () [Corola-website/Science/327746_a_329075]
-
Teohar Mihadaș, Atanasie Nasta, Ioan Cutova, Costa Guli. Primul președinte al reînființatei Societăți de cultură macedoromână 12 aprilie 1990 prin sentința civilă nr. 1209 a Judecătoriei sectorului 1 s-a hotărât să se mențină personalitatea juridică acordată prin Înaltul Decret Domnesc nr 1298 din 15 aprilie 1880, referitor la înființarea Societății de cultură macedoromână. Decretul a fost emis în baza legii votate de Camera Deputaților și de Senat (1, 8 aprilie 1880). • întreprinderea de demersuri pe lângă judecătoria sectorului 1 București pentru
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
fost crucificat pentru insurecție. Ce puteau face atunci apostolii, care renunțaseră la tot ce aveau, pentru a beneficia în continuare de primire călduroasă din partea poporului? Apostolii au hotărât să schimbe înțelesul cuvântului Mesia, înlocuindu-l cu un rege spiritual care domnește în ceruri alături de Dumnezeu. Astfel ei puteau beneficia în continuare de avantaje, având existența asigurată. Ideea că Isus ar fi fost un luptător pentru libertate nu are astăzi trece printre cercetătorii universitari ai Bibliei, dar o carte populară a lui
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
Isus drept profet apocaliptic, fiind descris de el însuși și de alții drept Fiul Omului - tradus ca Fiul Omenirii - și ca aducând restaurarea Israelului. Isus ca Fiul lui Dumnezeu, o etichetă folosită de el însuși și de alții, trebuia să domnească peste acest regat ca Domnul celor Doisprezece Apostoli, ei fiind judecătorii celor douăsprezece triburi ale lui Israel. Albert Schweitzer a arătat că Isus a fost un profet apocaliptic, pregătindu-și neamul pentru apropiatul sfârșit al lumii. De fapt Schweitzer Îl
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
de Wilhelm von Roggendorf a asediat Buda, în care se adăpostea succesorul lui Ioan I Zápolya, vasal al Imperiului Otoman. Regele maghiar murise în 1540, iar pe tronul său se urcase fiul său minor, Ioan al II-lea Zápolya, care domnea sub regența mamei sale, Isabella Jagiello Zapolya și al guvernatorului Transilvaniei, Gheorghe Martinuzzi. Acest aranjament fusese acceptat de sultanul Suleiman Magnificul cu condiția ca Ungaria să continue să-și plătească tributul. Pe de altă parte, Habsburgii nu au acceptat un
Asediul Budei (1541) () [Corola-website/Science/327955_a_329284]
-
Ekbert, soț al Sfintei Ida de Herzfeld, rudă apropiată a lui Carol cel Mare. Este posibil ca Ida de Herzfeld să fi fost strămoșul contelui saxon Liudolf (d. 866), care s-a căsătorit cu Oda din familia Billungilor și a domnit asupra unui vast teritoriu de-a lungul râului Leine din Estfalia, unde el, împreună cu episcopul Altfrid de Hildesheim, a întemeiat abația de Gandersheim în anul 852. Liudolf a devenit străbunul dinastiei ducale, regale și imperiale a Ottonilor; cu toate acestea
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]