7,357 matches
-
ca niciodată, stătea inertă. Semăna cu o flacără care abia mai pâlpâie. Obrajii uzi păreau străvezii. Lacrimile cădeau pe blana motanului care se scutura ciulindu-și urechile. Ioniță Dragii, galben la față, își dădu drumul pe un scaun. Șopti trecîndu-și dosul palmei peste față: ― Florence, n-ai puțină valeriană? Nu știu... Femeia se întoarse fulgerător. ― A. nu! Te rog, nu! Mi-ajunge! Doar grija ta n-o mai aveam. ― Iartă-mă, Florence... Încercă să zîmbească: E soarta ta. Soarta oamenilor tari
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
n-ar fi pretins arhitectului să le proiecteze și o încăpere secretă? Unde se află de obicei o încăpere secretă? Hai, Melania, re-flec-tea-ză! Ești obișnuită s-o faci cu voce tare, dar te vei descurca și așa..." Mișca buzele în dosul palmei fixând fără să-și dea seama papucii lui Șerbănică, niște pâslari în carouri. " Fără îndoială că lângă bibliotecă. Rafturile pline de cărți pot camufla de minune o ușă secretă. Și mai precis ușa, dacă există, se află în spatele biroului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
n-ar trebui să faci acum pe modesta. De câte ori te-au înșelat calculele tale? Dă-mi voie să te felicit, Melania, și să te sărut. O meriți cum nu știu s-o fi meritat altcineva vreodată." Își țuguie buzele în dosul palmei, aruncând spre ceilalți priviri albe. Șerbănică Miga înghiți în sec holbîndu-și ochii bulbucați: "Bandiții lucrează în stil mare! Rembrandt, Goya! Tablouri regești... O avere colosală! Cum poți să scoți așa ceva peste graniță?" Inginerul sorbi ultimele picături din sticluța de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
NEOBIȘNUITĂ Dădeau târcoale sicriului încercînd să sesizeze vreo greșeală. Pieptul lui Panaitescu părea prea bombat, dar mormanul de flori camufla micile neajunsuri. ― Bine că s-a terminat, suflă Matei. Avea o permanentă senzație de vomă. Bătrâna își drese pieptănătura cu dosul palmei așa cum procedezi la bucătărie când ai mâinile murdare. ― Peste o oră, maximum o oră și jumătate, o să înceapă să vină cunoștințele. Pe figura bătrânului se așternu o expresie sardonică: ― Nici n-o să le treacă prin minte că de fapt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu te legăna Că rochița nu-i a ta, Nici polcuța, nici rochița, Numai ochii și gurița. Leleo roșă la obraz, Floricică de prilaz, De-ai umbla din scară-n scară, Tot nu scapi până deseară, De-ai umbla din dos în dos Tot nu scapi nepusă jos. 156 De vreme ce lecuești La patimele trupești, Vino dar de lecuește Acest piept ce pătimește; Vino viața mea la trup, Vino sufletul meu scump, Cu gura ta hotărăște Rețeta ce trebuește; Vino că al
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
legăna Că rochița nu-i a ta, Nici polcuța, nici rochița, Numai ochii și gurița. Leleo roșă la obraz, Floricică de prilaz, De-ai umbla din scară-n scară, Tot nu scapi până deseară, De-ai umbla din dos în dos Tot nu scapi nepusă jos. 156 De vreme ce lecuești La patimele trupești, Vino dar de lecuește Acest piept ce pătimește; Vino viața mea la trup, Vino sufletul meu scump, Cu gura ta hotărăște Rețeta ce trebuește; Vino că al tău rob
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mi câștig paralele Să le beau cu mândrele. 245 D-Ioane, crășmariu bătrân, Ien dă-mi o hoalbă de vin, Că văd pe badea venind Pe vârfuțul dealului, În spatele calului Și cunosc că-i mânios, Că-i cu cojocul pe dos. 246 Supărată-i nana mea Că n-are cu cine bea, Da mai supăratu-s eu Că nu am vinars să beu. 247 Fire-a dracu supărat Pîn-or fi trei crîșme-n sat - Că oi be la care-oi vre Ș-oi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
încrețiturile unui nor. A doua zi Genarul plecă iarăși des dimineață la vânătoare. Fata sărută murmurând floarea roșie și Făt-Frumos născu ca din nimica înaintea ei. - Ei, știi ceva? o întrebă el. - Nu știu nimica - zise ea tristă și punând dosul mînei pe fruntea ei - am uitat tot. - Însă eu am auzit tot - zise el - Rămâi cu bine, fata mea; în curând ne vom vedea iar. El încalecă pe un cal și dispăru în pustiuri, 21* 323 {EminescuOpVI 324} În arșița
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am avut intuiția faptului că ne este îngăduit să putem ajunge „dumnezei“. Cea mai importantă formă de tulbu rare psihică în economia speciei i se „datorează“, așadar, Divinului, căruia, se pare, i le-am în țe les pe toate pe dos încă de la început, de când bântuiam prin paradis. Altfel nu se explică euforia răstălmăcirii universale a răstignirii lui, de care ne bucurăm și astăzi. N-am fi fost mai aproape de adevăr dacă l-am fi răstignit pe Napoleon? * Iată produsul ultimilor
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
colo, ferestrele erau închise, cu storurile, atunci când existau, coborâte melancolic, ca și cum un doliu dureros ar fi rănit familiile care locuiau acolo. În acele apartamente nu se aprinseseră în zorii zilei luminile atente la evenimente, cel mult locuitorii pândiseră, eventual, din dosul perdelelor cu o strângere de inimă, acolo trăiau oameni cu convingeri politice foarte ferme, oameni care, votând, și la primele alegeri și la următoarele, conform preferințelor lor de toată viața, partidul de dreapta și partidul de centru, nu aveau acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ca niște licăriri cu durată prevăzută și intensitate supravegheată, aproape întotdeauna simulate și de la care învățai, nu numai să nu spui adevărul, ci și să-l faci să coincidă punct cu punct, atunci când era util, cu minciuna, la fel cum dosul, în mod cât se poate de firesc, este cealaltă parte a feței. Se întrebă pe sine însuși dacă investigația începuse deja, se abținu să facă speculații în legătură cu agenții care aveau să participe la acțiunea polițienească, dacă erau din aceia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acțiunea conspirativă care a determinat capitala să voteze în alb. A fost evidentă, spuse el, dezorientarea tipului, el se aștepta ca subiectul principal, dacă nu singurul, al demersului poliției, să fie acesta și, până la urmă, i-au ieșit socotelile pe dos. Aproape că ți se făcea milă să-l vezi, încheie el. Agentul se declară de acord cu cele percepute de inspector, notând, pe lângă asta, cât de uimitoare fusese, pentru prăbușirea apărării celui interogat, alternanța întrebărilor, puse când de domnul comisar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
baie. Peste câteva momente, o altă menajeră sosi cu o tavă plină cu quesadilla 1 și guacamole 2 proaspăt preparate, farfurii din sticlă și șervete din olandă roz-bonbon. —Mmmmm! Mulțumesc, Maria, zise Lauren. Puede hacer nos el favor de traer dos limonadas heladas?3 —Si, señorita 1, dădu din cap Maria. Maria Îi dădu zor să aranjeze o măsuță scundă, lăcuită, apoi dispăru Înăuntru să aducă limonada. Doamne, ce bine e, am zis, aruncându-mi geanta de plajă pe podea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
soț cu tine. Lauren chicoti și Îmi zări privirea. Când Îmi văzu fața, se opri brusc. —Vai! Scuză-mă! Pari atât de supărată. Sunt bine, am asigurat-o eu. Sperând că nu o să bage de seamă, mi-am șters cu dosul palmei o lacrimă fugară de pe nas. Ce s-a Întâmplat? m-a Întrebat Lauren pe un ton prietenos, plin de compasiune. —Păi... of, am suspinat eu. Poate că era o idee bună să-i povestesc lui Lauren Întreaga istorie Îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ne apropiam. S-a Întors și s-a oprit o clipă, apoi și-a coborât vocea și a șoptit: Să fiți drăguți cu Marci. Pare inocența Întruchipată, dar e o mare bârfitoare - aude totul și Întotdeauna Înțelege un pic pe dos. Pare așa de rigidă pentru că e convinsă că suferă de scolioză, deși nu are așa ceva. Cu toții credem că e pe cale să divorțeze, doar că ea nu o știe Încă. Tot timpul uită că e măritată. E ceea ce numesc eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
eligibil este deja cu altcineva! zise ea cu avânt. —Phoebe Calder. Dumnezeule, ce recunoscătoare sunt că ești aici. Miezul nopții este o oră târzie pentru o doamnă Însărcinată. Ești foarte slabă, minți Lauren. —Mă simt ca o cămilă Întoarsă pe dos, minți Phoebe. Nici nu mi-am dat seama că ești gravidă, minți Salome. În clipa aia apăru chelnerul, aducând o tavă plină cu păhărele de votcă. Le-a pus jos pe o măsuță lângă noi. Toată lumea, În afară de Phoebe, luă câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
când, trăgând speranța că el va fi de aceeași părere cu mine, i-am spus lui Thack că eram prea ocupată la birou ca să mă mai pot strecura să merg și la prânzul lui Phoebe, el a făcut exact pe dos și m-a bătut la cap să merg. Alixe Carter patrona activitatea de caritate de la Baby Buggy, iar el voia ca eu să Încerc să o agăț pentru o altă programare la probă - căci ea nu se ostenise deloc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
moment sau altul, toate lichidele de origine umană s-au scurs pe bancheta din spate a mașinii mele. — Și de șters, cine șterge? — Eu. E în fișa postului. Atunci ține minte un lucru, tinere, zicea Harry apăsându-și fruntea cu dosul mâinii, ca o divă pe cale să leșine. Când o să vii să lucrezi cu mine, o să constați că din cărți nu curge sânge. Și categoric nici fecale. — Dar am și momente bune, adăuga Tom, nedorind să-i lase lui Harry ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că arătam straniu și m-a întrebat dacă s-a întâmplat ceva. L-am asigurat că eram în formă după care, în aceeași respirație, m-am auzit mărturisindu-i pasiunea nebunească și neîmpărtășită. — Sunt în stare să întorc lumea pe dos pentru fata asta, am zis, dar nu-mi folosește la nimic. E măritată și, pe deasupra, și sută la sută catolică. Dar măcar îmi lasă loc să visez. M-am încordat, gata să-l aud pe Tom râzând de mine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să-și dea seama ce are. Seniorul și juniorul aveau cam aceleași vârste ca mine și, respectiv, Tom, dar, în timp ce eu sunt slab și Tom e voinic, trupurile lui Al bătrânul și Al tânărul semănau cu ale noastre, dar pe dos: fiul era slab și tatăl era gras. După ce a examinat motorul timp de câteva minute fără să găsească nici o problemă, Al junior a trântit capota la loc. — O să trebuiască s-o desfac, a spus el. — Atât e de grav? i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aceiași oameni, indiferent unde vă aflați. — Poate. Dar Georgina nu e în America. E în Anglia. — Aha. Deci asta era. De ce nu mi-ai spus de la început? — E greu. Numai ce-i pronunț numele și mi se întoarce stomacul pe dos. — Dacă te consolează în vreun fel, găsesc că numele e ridicol. Georgina. Îmi evocă o fetișcană victoriană cu bucle aurii și fălci grase și îmbujorate, care chicotește tot timpul. — E o brunetă micuță ca un șoarece, cu păr unsuros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Joyce s-au petrecut mai multe lucruri curioase. Pentru că ușa îmi era mereu deschisă, puteam urmări aceste întâmplări îndeaproape, pe care le observam într-o stare de perpetuă surpriză și mirare. Cu Lucy, de exemplu, totul s-a întors pe dos, pe neașteptate. În perioada petrecută cu Tom și Honey, avusesem emoții, așteptându-mă ca problemele să înceapă oricând. Nu numai pentru că amenințase că o să fie „cea mai rea, mai afurisită și mai a naibii fetiță din câte a lăsat Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
O zi cu evenimente 1 Îmi place să citesc în trăsură. Mama mă ia la rost,papà, care nu uită nici în familie că-i Domnul doctor Leon Margulis, medic primar cu cabinet în str. Sf. Ionică nr. 8, „în dosul Teatrului Național“, zice că mi stric ochii și-o să nasc copii cu vederea slabă. Însă eu sunt încăpățânată și tot îmi iau cartea cu mine. Pe vremea lor or fi avut mai mult timp de citit și de multe altele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Ajunsese să nu-i mai suporte pe gazetari: când făcea lucruri bune nu-l băgau în seamă, dar, îndată ce nu rezolva destul de rapid vreo chestiune, săreau la el și-l ponegreau folosind chiar vorbele lui, însă ciuntite și întoarse pe dos. De câte ori avea ocazia și erau doar bărbați de față, se răcorea numind presa „o curvă sulemenită“. De altfel, trăia singur, iar stabilimentul de la Crucea de Piatră avea pentru el tarife reduse, numai să vrea. Cunoscuse locul și ca polițist, și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
acestea aveau să fie parcurse pe-ndelete și pe de-a-ntregul, de bucureștenii abonați la Universul, a doua zi, sâmbătă, 20 decembrie 1897 (1 ianuarie 1898). Între ei și doctorul Margulis, înainte de a pleca la cabinetul din strada Sfântul Ionică, în dosul Teatrului Național. Și nea Cercel, care avea să i le transmită, cenzurate și comentate, lui Nicu. Și Costache, la a doua cafea, luată întotdeauna la serviciu, și șeful lui, Prefectul Poliției Caton Lecca, aflat încă acasă, la masă, alintat de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]