7,390 matches
-
arătăm cum acestea se vor produce și în ce fel de circumstanțe. Apoi trebuie să observăm unele feluri de comportament sau consecințele acestora, care vor arăta că teoria rezistă și putem să explicăm sau să facem o predicție. Scepticismul organizat. Fundamentul abordării discutate mai înainte un ciclu al cercetării conținând observația, generalizarea, explicația și predicția este împărtășit de toate științele, atât științele naturii ca fizica, chimia, astronomia și biologia cât și de științele sociale, ca psihologia și antropologia, care studiază comportamentul
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
cercetării. * Recunoașterea și analiza perspectivelor diferite; accentul pe perspectivele participanților în diversitatea acestora. * Reflecțiile cercetătorului asupra investigației ca parte a procesului producerii cunoașterii. * Varietatea abordărilor și metodelor. * Înțelegerea ca principiu epistemologic. * Reconstrucția cazurilor ca punct de pornire. * Construcția realității ca fundament al cercetării. * Textul ca material empiric. Sursa: Uwe Flick, (1998, p. 27) Cercetarea calitativă și-a câștigat astăzi o relevanță specifică în studiul relațiilor sociale datorită pluralității lumii și vieții contemporane. Această pluralitate cere o sensibilitate nouă față de studiul empiric
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
zi cu zi. După Durkheim există două forme ale ordinii morale comune: 1. Solidaritatea mecanică asigură coeziunea socială în societățile preindustriale, care rezultă dintr-o diviziune a muncii minimă, experiențe comune și o puternică conștiință colectivă; 2. Solidaritatea organică reprezintă fundamentul legăturii sociale în societățile industrializate, unde oamenii sunt dependenți unul de altul datorită specializării, complexității, dezvoltării înalte și diviziunii muncii accentuate. În secolul al douăzecilea teoriile funcționaliste au trecut dincolo de problema ordinii și solidarității sociale. Printre cei mai influenți teoreticieni
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
simboluri; personalitatea apare din interacțiunea comunicațională și socială. Concepția despre schimbarea socială Sistemul social tinde să reziste schimbării disfuncționale. Schimbarea este inevitabilă și continuă. Schimbarea se produce când nu există consensul referitor la comportamentul așteptat; schimbarea implică dezvoltarea a noi fundamente de consens. Concepte cheie Integrare, interdependență, stabilitate, echilibru Interes, putere, dominație, conflict, coerciție Interpretare, consens, așteptări, situații, mesaje Abordările diferite pot fi folositoare pentru înțelegerea aspectelor variate ale situației sociale. Într-o anumită măsură, orice aranjament social poate exista deoarece
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
de ecuația demografică fundamentală: Schimbarea populației = nașteri decese + imigrația emigrația Un alt mod de a spune același lucru este: Schimbarea populației = nașteri decese + migrația netă Deși această ecuație pare simplă, ea este în realitate un instrument puternic și servește ca fundament al tuturor proiecțiilor populației. Proiecțiile populației sunt estimări ale dimensiunii viitoare ale unei populații bazată pe presupunerile despre mortalitate, fertilitate și migrație. Tabelul 11.1. PROIECȚIILE POPULAȚIEI LUMII Populația actuală Populația proiectată pentru 1988 2000 2025 2100 Nr. mil. % Nr.
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
adesea incorecte. De asemenea, sunt destui ziariști, lideri de opinie, care în articolele și editorialele lor încearcă să analizeze probleme sociale majore cu care se confruntă societatea românească însă, deoarece mulți nu au studii de specialitate, fac acest lucru fără fundamentul teoretic corespunzător. Datorită acestui lucru, aceștia folosesc destul de aproximativ sistemul conceptual și instrumentele metodologice ale sociologiei, economiei sau științei politice. Totodată, putem observa cu ușurință cum parlamentarii de orientări politice diverse au de obicei înțelegeri mult prea diferite despre natura
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
London, Free Press Collier, Macmillan Kaplan, H. B., Martin, S. S. & Johnson, R. J.: Self-rejection and the explanation of deviance: specification of the structure among latent constructs, American journal of Sociology, 92 (September) King, G. Keohane, R. și Verba S. (2000) Fundamentele cercetării sociale. Iași, Polirom Kornblum, W. (1988) Sociology in a Changing World, Holt, Rihehart and Winston, inc. Lenski, G. (1966) Power and Privilege: A Theory of Social Stratification, New York, McGraw-Hill Lenski, G. și Lenski, J. (1982) Human Societies: An Introduction
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
of Social Stratification, New York, McGraw-Hill Lenski, G. și Lenski, J. (1982) Human Societies: An Introduction to Macrosociology, Ediția a 4-a, New York, McGraw-Hill Lincoln, Y. S., & Guba, E. G. (1985) Naturalistic inquiry. Beverly Hills, CA: Sage Publications, Inc. Linton, R. (1968) Fundamentul cultural al personalității, București, Editura Științifică Mannheim,K. (1936) Ideology and Utopia, New York, Harcourt, Brace and World Marx, K. (1962) Contribuții la critica economiei politice. Prefață, în "Opere", vol. 13, Editura Politică, București Marx, K., Engels, Fr. (1958) Ideologia germană
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
lei • Europa monetară, Andrew Brociner, 80 pag., 40.000 lei • Fantasticul în literatură, George Bădărău, 96 pag., 65.000 lei • Fascismul și nazismul, Jean Claude Lescure, 80 pag., 45.000 lei • Filosofia artei, Florence Begel, 80 pag., 46.000 lei • Fundamentele culturale ale lumii occidentale, J.L. Bodinier, J.Breteau, 80 pag., 40.000 lei • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin, 128 pag., 45.000 lei • Istoria evreilor în România, Gabriel Asandului, 96 pag., 65.000 lei *) Noțiunea de "credință" reprezintă echivalentul în limba
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
presupun cu necesitate, potrivit acestei teze a interdependenței identității de memorie, programe corelate de gestiune politică a trecutului. Manualele de istorie națională pot fi privite, astfel, ca principalele cărămizi textuale cu care a fost construită și reconstruită memoria colectivă ca fundament suportiv al formulei identitare promovată de autoritățile statele. O ultimă constatare, menită să puncteze epilogal acest capitol introductiv. În pofida respectării practicii devoalante a prezentării sinopsisului, care dezvăluie din capul locului tainele teoretico-metodologice ale lucrării de față, păstrăm speranța că cititorul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și un "calitativism riguros" care să nu alunece în apele tulburi ale postmodernismului fondat pe celebrul imperativ al anarhismului epistemologic "anything goes" (Feyerabend, 1975). Această lucrare inaugurală a constituit declicul care a declanșat catalizarea unei comunități de cercetători ancorați în fundamentele calitativiste. Alte lucrări semnificative care au tematizat metoda analizei discursive și au contribuit la consolidarea acestei abordări calitative în arsenalul metodologic al științelor sociale au fost publicate de S. Chelcea (2001), A. Băban (2002) sau M. Agabrian (2006), acesta din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
colectiv decât prin redefinirea radicală a relației comunității cu propriul său trecut. Iar prin instituirea unui nou debut al istoriei, relația cu trecutul este, pe de o parte, abrogată simbolic, în același timp în care este așezată pe un nou fundament. Nu este deloc deplasat ca aceste setări politice de noi starturi istorice să fie conceptualizate ca "decapitări mnemonice" (Zerubavel, 1997, p. 85), expresia supremă a ceea ce J.R. Gillis (1994, p. 8) a numit "cultul noilor începuturi". Însă nici cronologia standard
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al școlii vechi. Într-un răspuns la o ripostă a lui N. Iorga, după ce încheie conturile personale în secțiunea inaugurativă intitulată "ad personam", C.C. Giurescu lansează manifestul programatic al școlii critice în care precizează, prin contrastarea cu principiile vechii școli, fundamentul metodologic pe care se sprijină demersul noii orientări istoriografice. Intuiționismului și viziunii personale care călăuzesc interpretarea istorică a vechii școli, noua școală le opune rigoarea metodologică și protocoale obiective. O diferență la fel de importantă ca și cea privitoare la metodă vizează
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de romanizare a Ardealului înstrăinat" (p. 120). "Instinctul național" care pulsa în Mihai s-a concretizat astfel nu în unificarea politică (vremelnică și sortită eșecului datorită lipsei conștiinței naționale în epocă), ci prin unificarea eclezială. Înființarea Mitropoliei Ortodoxe a reprezentat fundamentul instituțional pentru desăvârșirea unității sufletești a românilor. Un secol mai târziu, unitatea eclezială, ca temelie instituțională a unității spirituale a românilor, avea să fie scindată în urma acceptării de către Mitropolia Ardealului a trecerii formale la catolicism. Unirea cu Roma a însemnat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
poate fi găsită în faptul că memoria românească și simțul identitar românesc au stat sub înrâurirea ideii naționale și a naționalismului politic. Începând cu epoca pașoptistă, atât memoria istorică cât și conștiința de sine a românilor s-a edificat pe fundamentul ideologiei naționaliste. Înscriindu-se pe placa turnantă înspre naționalism (post-1964), regimul comunist s-a repoziționat identitar în matca tradițională a naționalismului românesc. Re-naționalizarea trecutului românesc s-a făcut încă din interiorul regimului comunist, astfel că, la prăbușirea acestuia, slavismul și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și urmărit a fi instituit prin mijloace educaționale. Democrația de inspirație liberală care a fost luată ca model referențial de către reformatorii politici postcomuniști români presupunea reîntemeierea sistemului de valori și crezuri despre lume, viață și existență (i.e., mentalitatea colectivă) pe fundamentul unei culturi civice democratice. Cultura civică este înțeleasă aici ca fiind sistemul axiologico-atitudinal față de politică și viața socială care susține funcționarea unui regim de democrație participativă (Almond și Verba, 1996, pp. 43-44) [1963]. În miezul acestei conștiințe civice, care se
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
considerare toate aspectele, și cele dialectice, este un procedeu frecvent folosit în avocatură. Combină legea scrisă cu cea nescrisă, o formulă rostită este susținută de numeroase exemple, lansându se într-o adevărată bătălie verbală. „Cazul” pe care îl susține are fundament în doctrina Sfântului Apostol Pavel, dar târgoveața citază de fiecare dată doar jumătate din versetul paulin și ignoră ceea ce omite. Fragmentului din I Corinteni 7, 4 conform căruia „Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
literaturii engleze.”489 Credința stareței, la fel ca cea prezentă la micul erou al isorioarei relatate auditoriului constituit din veselii pelerini, după cum vom sublinia imediat, ține de ritual, de o percepție rudimentară, de emoție, nu se cunosc de către personajul feminin fundamentele teoretice, doctrina, cum ar fi fost firesc pentru o față bisericească.490 Religiozitatea se baza mai mult pe afecțiunea manifestată față de realitățile înconjurătoare, față de lumea sensibilă a animalelor sau a copiilor, stareța preferă armonia cântecului liturgic în defavoarea pătrunderii adevărului religios
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
are o delicatețe emoțională deosebită. Personajul feminin nu poate da un sens, nu poate explica sau înțelege, tot ceea ce îi este caracteristic ține de sentiment, de trăire. Autorul satirizează o viață și o vocație care sunt vide, lipsite de un fundament real, de profunzime.502 Iar acest aspect ne-a determinat să o încadrăm în tipologia donnei demonicata, însă, ca și alte personaje feminine din această categorie umană, nu este malefică, ci doar coruptă și superficială, Chaucer manifestând o vădită simpatie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
concepție neortodoxă. O astfel de toleranță putea fi găsită numai în republicile mercantile italiene... ”528 „Primele trei povestiri, mai mult sau mai puțin religioase, plasate în mod deliberat la începutul lucrării, resping religia ca normă care îi oferă omului un fundament și precepte morale după care își ghidează comportamentul. Credința veche este arsă, ca și hainele în timpul ciumei, în scopul dezinfectării.”529 Așadar personajele din „comunitatea” capodoperei boccaccești sunt mai puțin interesate să se pregătească pentru o lume paradisiacă, bucurându-se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în zadar, reprezintă doar o piesă în jocul acesta cavaleresc al dragostei, așa după cum și Diana trebuie să se supună dorințelor celorlalți zei. Însăși iubirea pe care o nutresc cei doi tineri pentru cumnata lui Tezeu este lipsită de un fundament real: „Rezultatul este o poveste de dragoste lipsită de dragoste. În numele acestei iubiri frăția de sânge între 745 E. Talbot Donaldson, op. cit., p. 50. (trad. n.) 202 Palamon și Arcite este curând distrusă, iar tema prieteniei ruinate și a unui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ce-i drept, spre realizări mai înalte, dar era departe de a fi convins că le-ar putea atinge. Interesele sale s-au deplasat însă treptat de la studiul matematicilor pe care le utiliza în cercetările sale tehnice spre preocupări de fundamente ale matematicii. A descoperit, în departamentul de inginerie, doi colegi cu interese asemănătoare; se întâlneau în fiecare săptămână. În felul acesta, a aflat că tocmai un englez, Bertrand Russell, adusese recent contribuții importante în acest domeniu. Lucrarea lui Russell Principia
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
delectării cu cele pe care le datorăm celor mai geniale minți ale omenirii. Wittgenstein respingea orice concesie care ar fi putut să aducă atingere acelui ideal de perfecțiune creatoare ale cărui ingrediente principale erau claritatea cristalină și simplitatea austeră. Cercetarea fundamentelor logicii îi apărea drept un domeniu de supremă puritate, comparabil, din acest punct de vedere, cu zonele înalte ale muzicii. În prima perioadă a relațiilor sale cu Russell - perioada prieteniei lor intelectuale - asemenea convingeri se exprimau atât prin admirație, cât
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sfârșit abrupt. Împreună cu prietenul său cel mai apropiat, David Pinsent, Wittgenstein a petrecut câteva săptămâni în Norvegia, în septembrie 1913. Încordarea nervoasă extremă pe care i-o producea balansul între speranța de a putea răspunde la întrebările sale privitoare la fundamentele logicii și deznădejdea pe care i-o provoca conștiința că nu realizează progresele așteptate îl împingea adesea în stări de adâncă depresie.18 O realizare autentică, așa cum este întemeierea logicii, gândea el, nu va putea fi înfăptuită trăind cu jumătăți
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ci asupra modului cum ar putea fi organizat rațional acest stat. Gândul că acest stat nu ar fi singurul posibil, în parte îl neliniștea și în parte îl plictisea. El dorea să ajungă cât mai repede posibil să reflecteze asupra fundamentelor acestui stat. În aceasta consta capacitatea lui și interesul lui; în timp ce reflecția filozofică propriu zisă îl neliniștea, până când dădea la o parte rezultatul ei (dacă avea vreunul) ca fiind banal.“65 Preocupările filozofice ale lui Wittgenstein nu au fost niciodată
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]