7,253 matches
-
cetății, la 12 octombrie 1716, Mehmed Pașa, ultimul comandant otoman al Timișoarei, acceptă capitularea, iar garnizoana turcă părăsește definitiv orașul. La 18 octombrie 1716, prințul Eugeniu de Savoia își face intrarea triumfală într-o cetate grav răvășită de violentul asediu. Garnizoana otomană se retrage în sudul Dunării, iar după 164 de ani cetatea intră din nou sub stăpânirea europenilor. În 21 octombrie 1716, prințul Eugeniu de Savoia adresează împăratului Carol al VI-lea, propunerea ca Banatul să fie organizat și guvernat
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
arată un vădit interes pentru dezvoltarea urbană, acordând mare atenție acțiunilor edilitare. Probabil, prima acțiune întreprinsă de autorități după cucerire, a fost repararea zidurilor și clădirilor din incinta cetății, distruse parțial în timpul asediului. În 1717, nu existau edificii necesare administrației, garnizoanelor militare, iar fortificațiile nu mai făceau față noilor tehnici de luptă. Pentru că fortareața existentă nu mai corespundea noilor tehnologii de război, câteva variante posibile ale fortificațiilor de tip Vauban o fortificatie bastionara de formă stelata) au fost studiate și un
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
care, împreună cu trei clase ale școlii primare, formau cele opt clase ale învățământului din epocă. Anul 1784 aduce închiderea internatului de pe lângă școală din ordinul împăratului Iosif al II-lea, iar în 1788 localul școlii este rechiziționat pentru spitalul militar al garnizoanei Timișoara. Piariștii sunt obligați să se mute și pleacă în Timișoara. Între timp, la Timișoara iezuiții ridicaseră în 1726 o biserică și o școală, însă numărul elevilor era foarte mic, de exemplu în anul 1769 în toate cele șase clase
Liceul Piarist din Timișoara () [Corola-website/Science/313023_a_314352]
-
la izvorul tăinuit de unde se aprovizionau cu apă. Pe 3 aprilie 1612, după negocieri cu principele, fruntașii comunității râșnovene au predat cetatea, cu condiția ca vechile privilegii ale râșnovenilor să fie respectate, iar în cetate să nu fie instalată nici o garnizoană străină. Însă a doua zi după predare, Gabriel Bathory a alungat locuitorii din cetate și a instalat o garnizoană formată din ostașii săi. În vara anului 1612, râșnovenii , ajutați de brașoveni, au încercat de două ori să recucerească cetatea, dar
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
au predat cetatea, cu condiția ca vechile privilegii ale râșnovenilor să fie respectate, iar în cetate să nu fie instalată nici o garnizoană străină. Însă a doua zi după predare, Gabriel Bathory a alungat locuitorii din cetate și a instalat o garnizoană formată din ostașii săi. În vara anului 1612, râșnovenii , ajutați de brașoveni, au încercat de două ori să recucerească cetatea, dar fără success. Râșnovul a reluat stăpânirea cetății în iunie 1613, în urma unei înțelegeri cu Gabriel Bathory prin care sașii
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
respins cu succes de eleni, atacul declanșat de germani a dus la ocuparea Greciei și evacuarea corpului expediționar aliat din Grecia continentală. Evacuarea a fost făcută cu ajutorul navelor Royal Navy, o parte a soldaților fiind transportați în Creta, pentru întărirea garnizoanei de aici. Controlul asupra porturilor și aeroporturilor insulei Creta asigura britanicilor controlul asupra estului Mediteranei și posibilitatea bombardării câmpurilor petroliere și a rafinăriilor din zona Ploieștiului.Dacă insula Creta rămânea în mâinile Aliaților, flancul sud-estic al Axei era amenințat, Ploieștiul
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
comandant al forțelor aliate din Creta. Forțele grecești din insulă (aproximativ 9.000 de soldați) erau formate din trei batalioane ale Diviziei a 5-a a Armatei Elene (restul diviziei fusese relocat în Grecia continentală), un batalion de jandarmi locali, garnizoana (un batalion) din Heraklion și resturile Diviziilor a 12-a și a 20-a, care fuseseră evacuate de britanici din Grecia continentală. Lor li se adăugau elevii Academiei Jandarmeriei și recruți din centrele de instruire din Peloponez, care fuseseră trimiși
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
soldații Diviziei a 5-a. Acești recruți au fost organizați în mai multe regimente de instruire, ale căror efective au fost completate cu soldați experimentați sosiți de pe continent. Contingentul Commonwealthului Britanic era format din cei 14.000 de soldați ai garnizoanei din Creta, la care s-au adăugat aproximativ 25.000 de soldați evacuați din Grecia continentală. Trupele evacuate erau formate dintr-o mare diversitate de soldați: unități ajunse pe insulă cu efectivele intacte în frunte cu comandanții lor, unități amestecate
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
6,5 mm” sau cu pușca „8 mm Steyr-Mannlicher M1895”, cele din urmă primite ca reparații de război după încheierea primei conflagrații mondiale. Cam 1.000 de soldați elenei erau înarmați cu puști „Gras”, fabricate în secolul al XIX-lea. Garnizoanei din Creta îi fuseseră luate cele mai bune arme pentru a fi trimise în Grecia continentală. Grecii mai aveau în dotare și 12 puști mitralieră „Saint Etienne”, fabricate la începutul secolului, și alte vreo 40 de puști mitralieră, de tipuri
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
și provizii, cea mai mare parte a lor fiind trimise pe continent la declanșarea invaziei în Peloponez. Cu toate acestea, grecii au luptat cu deosebită abnegație. Dacă la începutul atacului germanii au reușit să străpungă linia defensivă de la Heraklion, cucerind garnizoana grecilor și docurile portului, ei au fost respinși în cele din urmă de contraatacurile elenilor. Mai multe unități germane au luat ostatici din rândurile populației civile pentru ai folosi ca „scuturi umane”. Germanii au lansat manifeste prin care cereau capitularea
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
au presat continuu forțele Commonwealtului și ale grecilor în spre sud, folosind o combinație a atacurilor de artilerie, aviație și infanterie pe motociclete și vânători de munte (folosirea tancurilor în regiunile muntoase ale insulei s-a dovedit a fi imposibilă). Garnizoanele din Souda și Beritania s-au retras treptat de-a lungul drumului spre Vitsilokoumos, la nord de Sphakia. Pe la jumatea drumului, în apropierea satului Askifou se află un crater mare numit „Farfuria”. Aceasta era singurul punct dintr-o regiune întinsă
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
Comandantul italian din Insulele Dodecaneze își oferise sprijinul germanilor încă din 21 mai, dar Hermann Göring a aprobat intrarea în luptă a italienilor doar după ce devenise evident că atacul parașutiștilor săi nu se desfășura în ritmul planificat. Pe 1 iunie, garnizoana de 5.000 de apărători ai Sphakiei a capitulat. O parte dintre apărători au reușit să părăsească orașul și s-au refugiat în regiunile înalte ale insulei, provocând numeroase probleme ocupantului german în de-a lungul anilor care aveau să
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
vânători de munte. În regiune a izbucnit o bătălie scurtă pentru ocuparea Insulelor Dodecaneze controlate de italieni, după capitularea Italiei din 1943. A început o cursă pentru ocuparea Insulelor Dodecaneze între germani și britanici. Germanii au reușit să dezarmeze rapid garnizoana din insula Rodos, dar britanicii au reușit să ocupe insulele Samos, Leros și Kos. În scurtă vreme însă, după lansarea unor serii de atacuri aeriene puternice, forțele speciale germane au reușit să ocupe toate insulele.
Campania din Balcani (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313218_a_314547]
-
civilizației, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1984, 536). Republica se instituie în Grecia antică la: Atena - 683/682(conform tradiției) (Matei Horia C., O istorie a lumii antice, Albatros, București,1984, 200); la Teba, Pelopidas și Epaminondas izgonesc în 379 garnizoana spartană instalată în 382 și instaurează republica democratică trecând și la reorganizarea Ligii Beoțiene; în 371 ca urmare a înfrângerii Spartei de către Teba au loc un val de răsturnări democratice în polisurile care au fost sub hegemonia Spartei: Messina, Arcadia
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
toți cei 64 de deținuți, după care au dispărut. La orele 2,00, s-a dat alarma la toate ministerele și instituțiile de stat din București, iar Subsecretarul de Stat al Armatei a ordonat imediat consemn general al trupelor din garnizoană (Divizia a 3-a Infanterie), precum și măsurile urgente de siguranță a instituțiilor de stat și folos obștesc.La orele 10,00, Horia Sima, vicepreședintele Consiliului de Miniștri, este chemat de către Ion Antonescu pentru a da relații asupra evenimentelor de la Jilava
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]
-
potecile înguste, sau materialele erau trecute din mână în mână . Pietrele, prea grele pentru a fi cărate de un singur om, erau rostogolite pe bușteni sau manipulate cu scripeți centimetru cu centimetru pe pantele abrupte. Odată terminat și primindu-și garnizoanele, zidul s-a dovedit un bastion formidabil. Granițele dintre imperiul chinez și ținuturile vecinilor nomazi de la nord fuseseră clar trasate. În plus, a fost creată o structură ce avea să fascineze multe generații viitoare. Costul în vieți omenești cerut de
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
dar nu și-a revenit niciodată de pe urma distrugerilor provocate de popoarele barbare. A fost locul unui masacru al conducătorilor barbari, comis de către autoritățile romane în 543. În momentul cuceririi arabe a Tripolitaniei în anii 650, orașul era abandonat, cu excepția unei garnizoane bizantine.
Leptis Magna () [Corola-website/Science/314648_a_315977]
-
ani, problemele legate de modul cum puteau fi incorporate Romă și Veneția în noul regat al Italiei erau fosrte presante. Romă era considerată de majoritatea italienilor drept capitală firească a țării lor, vatra vechilor împărați români și simbolul măreției trecute. Garnizoana franceză din Romă și ocupația austriacă a Veneției aminteau mereu că izgonirea străinilor nu fusese împlinită. Într-un fel sau altul, Napoleon III avea să găsească o soluție acoestor probleme. În stațiunea balneara Plombieres din Munții Vosgi, unde se află
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
spre acel oraș. Împreună cu Forțele aerieni sud-africane, rhodesienii au primit sarciana de a asigura patrulele de recunoaștere și bombardarea regiunii atacate de italieni. La începutul lunii iulie, forțele italiene din Eritreea au traversat granița cu Sudanul și au alungat mica garnizoană britanică care apăra nodul de cale ferată de la Kassala. De asemenea, italienii au cucerit micul fort britanic de la Gallabat, la aproximativ 320 km sud de Kassala. De asemenea, italienii au cucerit unele sate de pe Nilul Albastru (Ghezzan, Kurmuk și Dumbode
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
hotărât să nu mai înainteze în interiorul Sudanului din cauza lipsei de combustibil. În schimb, italienii au început să fortifice pozițiile de la Kassala cu șanțuri și mine antitanc, poziții de mitraliere și alte fortificații. În final, italienii au plasat la Kassala o garnizoană de mărimea unei brigăzi. În Kenya, după lupte grele, italienii au ocupat fortul Harrington din Moyale. La sfârșitul lunii iulie, forțele italiene au ajuns la Debel și Buna. Aceste sate mici, aflate la apoximativ o sută de kilometri depărtare de
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
ia măsuri pentru aplanarea conflictului și îndepărtarea comandantului batalionului. Pe 6 martie, forțele neregulate etiopiene au înregistrat primul succes, odată cu cucerirea orașului Bure. Orașul bombardat de RAF și asediat de forțele neregulate sudaneze și etiopine, a fost părăsit noaptea de garnizoana italiană. Italienii au mai rezistat în regiune aproape o săptămână, dar problemele de aprovizionare i-au silit să continue retragerea. În aproximativ trei luni, Forța Gideon și forțele neregulate etiopiene, a căror efective creșteau neîntrerupt, au ajuns în situația de
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
-a indiană a folosit ruta sudică prin Barentu. În timpul celor 9 zile de înaintare, forțele indiene au înaintat aproximativ 160 km și au străpuns apărarea italiană de la poalele dealurilor și au capturat orașul Agordat pe 1 februarie. Pe 31 ianuarie, garnizoana italiană de la Metemma din nordul Etiopiei, după trei săptămâni de atacuri britanice, dându-și seama că principala amenințare inamică nu venea de pe direcția orașului Gallabat, s-a retras spre Gondar. Această retragere a permis brigăzii a 9-a de infaterie
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
britanice și ale Commonwealthului au pierdut mai mult de 4.000 de oameni, morți, răniți sau dispăruți. Italienii au pierdut cam 3.000 de soldați uciși în luptă, iar alte câteva mii au fost răniți sau s-au îmbolnăvit. Cele mai multe garnizoane italiene au fost obligate să capituleze. Victoria de la Keren a fost una decisivă din punct al obiectivelor strategice ale forțelor Aliate. În cinstea acestei victorii, în momentul în care generalul Wavell a fost înnobilat, el a primit titlul de „viconte
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
malul mării. Pe flancul stâng al brigăzii a 101 se afla „Forța Briggs”, care se deplasa pe jos dinspre Keren spre Massava de-a lungul litoralului. Contraamiralul Mario Bonetti, unul dintre comandanții flotei italiene a Mării Roșii și comandant al garnizoanei din Massawa, a primit ordin din partea lui Mussolini să aprere orașul cu orice preț. Italienii dispuneau de aproximativ 10.000 de soldați și cam 100 de tancuri și mașini blindate de diferite tipuri pentru apărarea Massawei. Cam 1.000 dintre
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
cele patru submarine au ajuns cu bine la Bordeaux între 7 și 20 mai. Elementele Diviziei a 5-a indiene venite din Asmara și Forța Briggs s-au apropiat pe direcții convergente de Massawa. După câteva lupte dure de apărare, garnizoana italiană din Massawa, lipsită de combustibil, muniție și hrană, a cedat. Unitățile franceze din Forța Briggs au peluat controlul asupra Montecullo și Fort Umberto pe 7 aprilie și au întrat în Massawwa pe 8 aprilie. Colonelul Monclar din semibrigada a
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]