7,834 matches
-
lipite pe ușa camerei copilăriei mele. Mi-ați călăuzit pașii, dorindu-mi să merg pe același drum... Ați publicat peste 50 de cărți de poezie, traduceri, eseistică, proză. Întotdeauna a fost de partea Dvs. timpul? Timpul a fost poate (prea) generos cu mine, ajutându-mă să ajung la o vârstă venerabilă, cu mansardă încă funcționând deși etajele inferioare sunt șubrede și degradate. Drept care, dacă regret ceva, e pierderea tinereții (cea fizică, bineînțeles). Cea ireversibilă. A.B.Dar, să începem cu începutul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
În fond era un om tânăr, dar probabil, marele sau consum pentru poezie și felul sau de a se dărui și prietenilor, l-a consumat mai mult decât arată vârsta. Se știe, Nichita era un om foarte darnic, bun și generos. A.B.După părerea Dumneavoastră, astăzi la început de secol XXI se mai citește poezia lui Nichita Stănescu? Eu am constatat, cu bucurie, că se citește astăzi poezie, în comparație cu alți poeți, care nu prea mai sunt citiți, Nichita este un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un recital de poezie, el citind, eu cântând, și realmente am adus sala într-o stare de delir. A fost un moment unic și uluitor, pe care nu am putut să-l uit. El era genul neprevăzut și un mare generos... Datoria noastră acum este să-l edităm, să apară niște poezii din antologia lui, sau inedite, care să-i facă o anumită dreptate pe care nu prea i-au făcut nici critica literară, nici contemporanii. A.B.S-au împlinit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și, în continuare, dialogul cu Al. Protopopescu, despre scriitori și probleme literare. Cum era acea perioadă și ce nume de referință ați impus în literatură? Constanta, oraș de primă însemnătate al țării, nu e în aceeași măsură și un furnizor generos de talente. Cel puțin în literatură. Pot fi numărați pe degetele de la o mână prozatorii și poeții afirmați acolo în ultimele decenii. Stagii mai lungi sau mai scurte i-au adus pe unii, străini de loc, la "Tomis", unde au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
aer liber, are și un mic magazin din care luăm câteva amintiri. După o scurtă distanță, pe o ploaie torențială, intrăm În curtea facultății de agronomie a orașului La Fayette Ville. E prima localitate pe care o Întâlnim purtând numele generosului general francez La Fayette, care a luptat alături de Washington pentru independența americanilor. Când generalul Pershing, comandantul armatei americane din primul război mondial a debarcat cu diviziile sale În Franța, a exclamat: „La Fayette, nous voilấ” (La Fayette, iată-ne). Era
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
imagini pe retină mi-a îndreptat atenția spre Kundalini, Cea ce ne ghidează, conștient sau nu, căutările spre Absolut. Dorina (componentă a grupului Nirmal Bhakti) picura din mers pe șosea apă vibrată. În aceeași seară, în frumoasa casă cu spații generoase în care am fost găzduiți la Craiova, s-a făcut un havan pentru Shri Hanumana, s-a cântat și am fost... alintați cu câteva salate exotice delicioase, cu prăjituri și cu ceai. A doua zi, la spectacolul de la Casa Studenților
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ne întâlniserăm niciodată. Deci, în urma acelui articol, a luat decizia să-mi schimbe viața. Câteva săptămâni mai târziu m-am dus la Paris, unde i-am întâlnit pe Monica Lovinescu și pe Virgil Ierunca, care au fost din prima foarte generoși cu mine. Au publi‑ cat niște texte din acelea superentuziaste chiar la înce‑ putul anilor ’90. Cum au publicat mai târziu despre Horia Patapievici. Numai că eu nu le-am republicat pe ale mele. Nu sunt așa cunoscute. Dar Ierunca
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Bertelsmann, care e mai celebră, dar care a început să dea bani din anii ’70. În orice caz, eu câștig și multe proiecte europene, așa că per total am adus mai mulți bani decât am câștigat, deși ei au fost foarte generoși. V.A. : Și ce predați acolo ? A.M.P. : Catedra mea se cheamă studii ale democrației. Eu asta am fost angajată să predau. Mai ales tranziție, studii ale transformării și democrației. Școala este foarte pretențioasă. Le cerem foarte mult studenților și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
greu la mașină“. V.A. : Dar Europa nu mai este ce a fost. A.M.P. : Așa e. Revenind la prognoza mea cum că Europa de astăzi e obligată, din păcate, să se transforme, iar transformarea nu va face UE mai generoasă decât acum, că vremurile sunt grele și lupta cu Rusia o să ne coste, suntem forțați ca fiecare, pentru el și ai lui, să încerce să dezvolte capacitatea astfel încât momentul favorabil să ne găsească pregătiți. În politica publică există așa-numita
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
din acei ani s-a grupat în jurul familiei Hurmuzachi, pe care dr. I.G. Sbiera o caracteriza astfel: „Tustrei - adecă Eudoxiu, George și Alexandru erau de o inteligență rară, inspirați de idei înalte și liberale și conduși de simțăminte nobile și generoase. Pe lângă aceste calități comune mai avea fiecare câte una particulară; În Eudoxiu era încarnată temeinicia, în George iscusința diplomatică, iar în Alexandru inițiativa și spiritul motor și ațâțător.” (dr.I.G. Sbiera, „O pagină din istoria Bucovinei din 18481850 dimpreună cu niște
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și administrația - Piața Unirii nr. 3 (Palatul Național) Cernăuți. Editor și proprietar Societatea „Unirea” care își motivează alegerea numelui foii pe două considerente: a) În timpul stânjenirii aproape depline a vieții românești pe acest pământ, atunci, când la 1848 un curent generos de idei noi, umanitare, a străbătut până la ruginitul imperiu austriac, s-au ivit frații Hurmuzaki ca apostoli fervenți ai acestui curent - organul lor a fost Bucovina care a trăit puțin timp; Bucovina a luminat ca un far nestins și generațiile
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
continuă să dea contribuția condeiului lor până azi. O mulțime de tineri ai literaturii bucovinene au fost împinși, dacă nu toți, într-un public mai larg, cel puțin în cercurile din 119 Bucovina datorită în bună măsură, tot acestui prea generos cotidian. Nume ca Iulian Vesper (Toader C. Grossu), Traian Chelaru, E. Ar. Zaharia, Petru Iroaie, Traian Cantemir, frații Em. și M.Haivas, G. Stratoiu, Ion Roșca, Cristofor Vitencu etc. se poate zice, fără teamă de a greși, că au fost
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
La comemorarea a 10 ani de la moartea lui Al. Vlahuță, organizată de Societatea Studențească „Dacia”, printrun festival la Teatrul Național, C. Loghin scria în Tribuna din 21 decembrie 1929: „Vlahuță a fost un cântăreț al vieții, un semănător al ideilor generoase, un artist al stilului, un eliberator al poeziei românești din cătușele pesimiste ale eminescianismului, un deschizător de orizonturi noi. El a fost cel mai autentic afirmator al sufletului românesc, încântat și generos.” Viața artistică la Cernăuți - o pagină (nr.46
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
un cântăreț al vieții, un semănător al ideilor generoase, un artist al stilului, un eliberator al poeziei românești din cătușele pesimiste ale eminescianismului, un deschizător de orizonturi noi. El a fost cel mai autentic afirmator al sufletului românesc, încântat și generos.” Viața artistică la Cernăuți - o pagină (nr.46 din Tribuna) cu Ailim de Victor Eftimiu, pe scena Naționalului de C. Loghin; Teatrul Național din Cernăuți după o jumătate de stagiune, convorbire cu prof. univ. Eugen Bădărău, directorul teatrului, de Eugen
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Teologie 400.) Tocmai am vorbit cu dl Riesenfeld 1, decanul Facultății de Teologie, care mi-a confirmat că totul se decisese deja din mai - poate că este o neînțelegere între dvs. și Widengren înprivința datelor. Veți alege, bineînțeles, subiecte mai generoase pentru teologi, dar este de așteptat ca același auditoriu să vină la toate conferințele. Ca și Riesenfeld, prefer să vorbiți în franceză. Sper că veți obține viza fără dificultăți. Dacă veți avea dificultăți, adresați-vă atașatului nostru de presă, dl
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și amabilitatea dvs., foarte drag coleg Lombard. ș...ț Eugen Lozovan către Stig Wikander* Itc "Eugen Lozovan către Stig Wikander* I" Skodsborg, 5 februarie 1968 Dragă domnule și coleg, Vă mulțumesc pentru scrisoarea dvs. și trimiterea articolului dvs. Sunteți foarte generos în aprecierea lucrului meu. De fapt, nu cunosc sursele orientale decât la mâna a doua, întrucât au fost traduse (în general, cunosc J. Bronsted). Nu știu nici turca, nici araba, am cunoștințe rudimentare de ebraică. Dar mă voi apuca de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ne invită la un exercițiu de o cu totul altă calitate. Această corespondență, susținută de-a lungul a aproape treizeci de ani, este în primul rând, și acesta este esențialul, o frumoasă mărturie umană, aceea a unei prietenii nobile și generoase între două genii inconfortabile, care din primul moment au știut să se recunoască și să se prețuiască reciproc. Nimic nu a umbrit vreodată această relație, cu excepția încercărilor suportate dinexterior - avataruri de carieră, atacuri împotriva operelor, iar pentru Wikander, drame familiale
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
înseamnă suprema onoare pentru orice scriitor care concepe și scrie liber și independent, în demnitate: transformarea sa în funcționar literar și instrument docil de propagandă". Să revenim la interviul d-nei Lovinescu care ne atenționează: "Ideologia comunistă nu a fost niciodată generoasă, înșelătoare, da, generoasă, nu. Valurile de sînge erau anunțate din chiar principiul de bază; e imposibil să instalezi o dictatură absolută (fie ea și cea dorită, a proletariatului) fără vărsare de sînge. ...dictatura n-a fost nici măcar a proletariatului, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru orice scriitor care concepe și scrie liber și independent, în demnitate: transformarea sa în funcționar literar și instrument docil de propagandă". Să revenim la interviul d-nei Lovinescu care ne atenționează: "Ideologia comunistă nu a fost niciodată generoasă, înșelătoare, da, generoasă, nu. Valurile de sînge erau anunțate din chiar principiul de bază; e imposibil să instalezi o dictatură absolută (fie ea și cea dorită, a proletariatului) fără vărsare de sînge. ...dictatura n-a fost nici măcar a proletariatului, ci asupra proletariatului, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
personale. A fost numai combătut". Numai atît? Să fi uitat, cu intenție, în fața organelor, că a fost alungat de la catedră, că, de la schimbarea regimului, n-a publicat decît traduceri, că a ratat premiul Nobel ș.c.a.l.? Tov. Joja, generos, în final, îl asigură că "i se vor publica deocamdată în reviste, acele poezii pe care exigența critică a regimului le acceptă". O concluzie tristă, nu lipsită de tragism, este transmisă prietenului-trădător: "Dorește însă și el să-i apară volumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dacă e pusă în situația de a servi semenul, dezvăluindu-i ceea ce-i fundamentează adevărata statură de om, față de sine și față de Dumnezeu, poate pune în paranteză o operă, mai ales cu conștiința sau cu vulgara fală. De unde și istovirea generoasă printre științe, metode, înțelepciuni și semne a acestui părinte risipitor." Pe urmele lui G.M. Cantacuzino, afirmă că realitatea-îndreptar îl călăuzește în acțiunea sa de asanare a culturii naționale, credința că "estetică fără etică nu se poate". O viziune sintetică asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Cronica", iar "Iașul literar" își va schimba titlul, preluînd numele revistei junimiste "Convorbiri literare". Tot în această perioadă de mic dezgheț va fi publicat în "Iașul literar", în premieră, după o lungă perioadă de interdicție, Lucian Blaga. Prin 1958, U.S., generoasă, comunică, în urma unei solicitări: "cu ocazia vizitelor scriitorilor de peste hotare puteți oferi cafele și coniac sau lichior pe care să le procurați de la magazinele de stat. Actele de cheltuieli să fie însoțite de un referat în care să se arate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Scîrnavă făptură!" Omul pozitiv, dacă nu ai redat altul, trebuie să fii măcar tu, scriitorul, despre care cititorul să poată spune: "Bine zice, are dreptate!"". Se explică ce se cere efectiv comunistului: "un uriaș devotament față de cauza partidului și o generoasă dăruire a forței și energiei sale pentru marile idealuri umaniste. În consecință, pe un astfel de om nou trebuie scriitorii să-l aibă ca model, unde ideologia are un rol de busolă. Realizînd că trebuie să fie și mai explicit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a încheiat procesul grupului Noica și cei douăzeci și trei de inculpați vor primi pedepse de la douăzeci și cinci de ani (Noica și Pillat) la douăzeci, optsprezece, cincisprezece, paisprezece, zece pentru ceilalți. Grele pedepse pentru citirea unor cărți. Articolul 209 era extrem de generos. Pe astfel de considerente întreaga populație a României putea fi condamnată politic. Canalul morții, titlul unui alt episod al tragicului Memorial al durerii, este Canalul Dunăre-Marea Neagră. Aprobat în iulie 1949, abia în martie 1950 este emis decretul de organizare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
românesc. Este condamnat de un tribunal sovietic la șaptezeci și cinci de ani de închisoare. Deportat în Siberia, va tranzita prin o sută patruzeci de lagăre. Trimis în Țară, Securitatea, la rîndul ei, îl condamnă pe colonelul Ion Tobă, dovedindu-se mai generoasă, la peste două sute de ani de temniță grea. Context care îndreptățește suplimentar neiertarea lui Tudor Greceanu. Despre saga Moșului, cum era supranumit Ion Gavrilă Ogoranu, am scris în primul episod. " În timp ce în cazierul de astăzi, e vorba de anul 2005
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]