9,562 matches
-
murit în 1900. După o înhumare grăbită, osemintele i-au fost mutate în cavoul aristocratului soț. De unde, autoritățile ucrainene de la Cernăuți au găsit de cuviință să le scoată. Cavoul a fost revândut unui potentat local. Rămășițele Aglaei au ajuns la groapa de gunoi a cimitirului. Nu știu nimic despre eventuala existență a unui protest oficial român. * Î ncerc să transcriu câteva mostre din textele canonicului Al. Grama de la Blaj. Demersul lui Grama a fost rejectat și-n epocă, și mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
se mai gândește la onoarea și dreptatea morților, într-un timp în care gloria încununează pe cei ce știu să bată mingea?" (citat apud B. Berceanu, "Diversiunea colonelului Al. D. Sturdza...") Acum 9 decenii, în marginea satului cu nume predestinat Gropile avea loc execuția colonelului Crăinicianu, după un ritual de-a dreptul barbar: în timp ce condamnatul era degradat și legat la stâlp în prezența regimentului ce-l comandase, fanfara militară intona un imn funebru. După ce gloanțele i-au sfărâmat colonelului țeasta, muzica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ei. Munca ta, de-o viață, obținută prin renunțări la binefacerile vieții și multe economii, poate cu lacrimi și opreliști făcute, se pierde în neant. De regretat după tine nu mai are cine s-o facă, te duce primăria la groapa comună, îmbrăcat, dezbrăcat, cum o fi, pentru salubrizare, iar dacă nu ți-ai procurat din timp coșciugul, te bagă într-un sac de plastic aruncat într-o mașină, îți iei adio de la casă - dacă ai avut-o - că mulți n-
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ani paisprezece Abia ani paisprezece Număram în vârsta mea Când din frații-unsprezece Cei zece mă pizmuiau. Știindu-mă fără vină Gândul lor nu-l cunoșteam Eu în pace și odihnă Oițele îmi pășteam. Dar de-odată năvăliră Și-ntr-o groapă m-aruncă Și ei au fugit în grabă Și acolo mă lăsă. Dar trecând drumeți pe-acolo Plânsul meu l-au ascultat Și venind în pași de fugă Ei pe mine m-au salvat! Este cântecul lui Iosif din Biblie
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cu ochii lui tirul proiectilelor era însuși tânărul preot, cum a scos capul deasupra parapetului o schijă rebelă l-a lovit drept în cap și a căzut la pământ. Cu lacrimi curgând, ostașii au și săpat, cum au putut, o groapă, l-au învăluit cu vestoanele lor și l-au îngropat singurel, lăsându-l acolo, ei luând-o la fugă în marșul lor victorios, că artileria noastră, ca și infanteria ieșiseră victorioase din lupta cea mare. Ne povestea și plângea și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
în birou. A plecat și fata în lumea ei, Maria a rămas plângând toată ziua. După un timp, Maria s-a îmbolnăvit, a zăcut vreo două-trei luni, și a decedat. A fost înmormântată de conducerea Primăriei și a căminului la groapa săracilor. Cu aceeași tristețe și recunoștință - respectând trecerea anilor - gândurile mi se îndreaptă către oameni precum Maria pentru care nu am avut nici o putere să o ajut mai substanțial, ea care, o ființă blândă și muncitoare, a muncit atât ca
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mai drag pe lume ! Caierul mi-i pe sfârșite... Mâine, poate-și curmă firul, Și-ntre patru blăni de scânduri Să mă cheme cimitirul... Jale mi-i de voi mămucă, Și visez chiar și deșteaptă, Cum, pe-o margine de groapă, Bietul taică-tău m-așteaptă... Tu odorul mamei-n urmă Să te-aduni cu frații-acasă Și să-mparți agoniseala De pe urma mea rămasă: Lui Codrin să-i dai pământul De la Moară, și cu via; Vaca, și-un pogon din Luncă, Lui
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
vii pe lume. Când și când, în miez de vară Sau de Paști, să vadă satul, Cum îmi vine, ca-n toți anii, La căsuța mea, băiatul... Și-având tihnă și odihnă, La venire sau plecare, S-aprinzi și la groapa maichii Câte-un pui de lumânare...” A tăcut apoi bătrâna, Și-a plâns mult cu lacrimi grele, Ce curgându-i râu în poală Se-mpleteau cu ale mele... După ce-am terminat patru clase, învățătoarea și preotul - că eram colegă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
în încleștarea de la Mărăști-Mărășești-Oituz, Vasile Lazăr a fost împușcat la ambele picioare sub poala pădurii, într-o văiugă adâncă, lângă un sat, la Mărăști, a fost luat prizonier de austrieci, a murit la Viena. Și-a fost aruncat într-o groapă comună, care astăzi nici nu se mai cunoaște. -2 În 1967, când se împlineau 50 de ani de la luptele de la Mărăști-Mărășești-Oituz, s-a întâmplat să merg cu studenții într-o excursie, care a inclus în itinerariul ei și cele trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
plini de ură, ca ai lui Lucifer, iar lângă acest chip al morții cu coasa erau conturate provinciile vastului său imperiu, cu mormane de cranii pierdute în zare și stoluri de corbi, urmărindu-l și însoțindu-l cu refrenul: "oricâte gropi ai să sapi, așteptăm să ne ospătăm cu carnea oaselor tale; fiindcă de noi, nici Tu, Timur Lenk, n-ai să scapi!" Marele "conducător" s-a uitat o dată, de două ori la tablou, l-a mai privit din nou, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
înzorzonate, încărcate cu tot felul de ornamente și citate unele din acestea din urmă de-a dreptul capabile să rezume întreg secretul unei vieți în patru versuri, ce pot convinge pe oricine că românul s-a născut poet: "În această groapă Zace un sicriu. În sicriu e-un popă Și-n popă... rachiu." În cimitirul suedez contemporan pare să se fi realizat acea pace și egalitate la care visa odinioară Emmanuel Kant atunci când, plimbându-se seara pe străzile orașului său natal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
revii la normal după 2-3 zile de odihnă bună. Însă, pentru a ușura și scurta drumul cu omnibuzul, de la București până la vama Nădlag care înseamnă o noapte și trei sferturi din zi, pe niște șosele ca dracu de rele, cu gropi, hopuri, serpentine înguste, coborâșuri și suișuri prin munți, dealuri și văi te urci mai bine în acceleratul Iași-Timișoara, de la orele 1630 din Suceava, la vagonul de dormit, mergi și dormi boierește, iar dimineața, la 7, când te trezești, ești în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sărmana, a pierdut și ea o aripă când avea numai 28 de ai, fiindcă soțul ei, Vasile Lazăr, a căzut împușcat prin ambele picioare la Mărășești, a fost luat prizonier și s-a stins la Viena, fiind aruncat într-o groapă comună. Băiatul Corinei și al lui Bițu, Florinel, avea, când s-a stins mama sa, 28 de ani. Ședea însă la casa soției, împreună cu părinții acesteia. Aveau și ei o fetiță Cris brunețică, delicată, frumoasă ca o făptură de vis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a lăsat, da, Voicu m-a lăsat singură cu lumea asta proastă, și iar Își aminti pentru ce sunt acolo și-mi spune cum Năsoasa a prins momentul și i-a furat actul din geantă tocmai când Își băga În groapă comoara ei de avocat, Aurele, păi dacă trăia Voicu nu mai eram io acuma așa. A tot pândit-o cățeaua aia de Năsoasa, vezi, și-acuma ține cu dinții de țidulă. N-ar fi mare lucru să se preteze la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
doar c-aș avea, că am neapărată nevoie, uite, sunt cu mama pe masă, fără să fiu poate Îndeajuns de ferm de vreme ce Năsoasa mi-a spus că ea n-a văzut cum arată actul nici când l-a dus la groapă pe Gheorghiță al ei. Atunci a umblat cu actele pentru Înmormântare Traian, bărbatul Tarantoacei, că ea a zăcut o săptămână Încheiată de focul lui Gheorghiță, i s-au luat picioarele, o săptămână nu s-a mai putut da jos din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
un loc de verdeață și răcoare unde nu-i mâhnire și durere, și Încă Încerc să Întrevăd locul acela În atmosfera de amurg perpetuu a dimineții, Încă sunt aici și lupt cu pornirea irezistibilă de a le face vânt În groapa mămicii mele, Felicia, Năsoasei, Tarantoacei și Motănicăi, eh, ca și cum ele ar avea vreo vină. * Banii ăia erau ca și un dar de la mama. I-am folosit așa cum ea și-ar fi dorit. Mi-au fost de-ajuns două mii de lei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Mai cu seamă Însă pe fondul unei fericiri intense organismul devine vulnerabil. Dar tot așa se Întâmplă și invers. Cum adică invers? vrea să știe ea. Îl măsoară cu o Îngăduință rece pe tipul ăsta arătând ca ieșit dintr-o groapă de gunoi, special pentru a-i produce te miri ce revelații. Când te complaci adică În cealaltă extremă: când te-ai săturat și ți s-a acrit de viață, se satură și viața de tine. Bolile fundamentale, moartea pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
copii, salaru-i salariu, nu vă doare burta cât trăiește moșu’ vostru. Primise o comandă pentru un closet, și că n-a apucat să-l Întrebe p-ăla dacă are oameni să i-l sape și să-i lase tuburile-n groapă, da’ când vine să și le ia poate aranjează să ne trimită acolo-n Rahova la el, să ne mai scoatem de-o fripturică pe lângă alea patru sute. Vai de sufletul moșului, cât se mai frământa pentru noi. Tot scărpinându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tramvaiul ăla am mai avut destule de povestit cât am mers printre niște blocuri În construcție din marginea unui pâlc de case de paiantă. Am trecut de ele și am ieșit Într-un câmp arătând ca arat de buldozere, cu gropi de fundații și grămezi de moloz și fiare răsucite ieșind din pământ. Ceva mai Încolo erau niște blocuri cu patru etaje, din plăci de beton netencuite și nezugrăvite. Într-unul din blocurile alea stătea omul nostru. Aici, la etajul doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să-l tundă des. Până să facă rost de ea i-l cam chinuiau și-l sugeau dihăniile alea de lindini, și-l mai bușesc și țiganii ăștia de sus și se mai umple de julituri jucându-se prin toate gropile și șantierele astea dimprejur. Nu poate să-l țină În casă cu nici un chip. Numai când o da frigul, da, atuncea vrând-nevrând o să se mai liniștească, iarna ce i se mai vindecă rănile, vezi bine... Vedeam, da, n-avea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ne va păzi...!”, ne rugam în gând, înălțându-ne ochii spre Cer, așteptând de acolo să vină mântuirea. Preț, de o oră a ținut moartea atotputernică... Gara de Nord fu transformată într-un morman de moloz și ruine... Peroanele au ajuns uriașe gropi și fiare îndoite, locomotive și vagoane sfârtecate, garnituri întregi de tren spulberate... Nici centrul orașului, n-a scăpat de dezastru. Au curs râuri de sânge nevinovat din vieți tinere, din vieți la apusul vieții, copii morți, mame înnebunite de durere
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
începu să mă chinuie, și, nu înțelegeam de ce... Gara ne-a primit ca o străină... cu o răceală care ne pătrundea în oase... Chipul hâd al neprevăzutului începea să se arate. Privirea îți rătăcea încețoșată peste locurile virane pline de gropi și ruine, din jurul gării, cu mormane de moluz și gunoaie, ziduri dărăpănate, fără acoperiș, cu ferestre căscate larg, cu hornuri singuratice... Alei năpădite de bălării duceau spre maidane unde înainte fuseseră case arătoase cu grădini frumoase, acum în paragină. Erau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
care refuzau să intre în colectivă. Și astfel s-a făcut „colectivizarea forțată”... Mulți dintre țărani au luat drumul orașelor... Satele rămâneau pustii de urlau câinii. Se punea întrebarea... „cine va munci pământul ?!” Câmpurile erau brăzdate de șanțuri, tranșee și gropi.. tot ce se vedea în jur era jalnic... dezolant. S-a făcut recensământul vitelor, orătăniilor și produselor agricole... S-au introdus cotele obligatorii, sărăcindu-l pe țăran până la ultima sită de făină... Ziarul opoziției, „Dreptatea”, miercuri 5 februarie, publica un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
istoricului Gheorghe Brăteanu ?!”, murmurau în bezna celulelor, în tremur de inimă, ceilalți deținuți. „Becurile” se stingeau la Sighet... unul după altul, căruța trasă de un cal șchiop și costeliv îi căra noaptea, ca furii, sus pe deal, și zvârliți în groapa fără nume. Elita țării se stingea, și, odată cu ea și țara... Întunecimea în care intra țara, nu se va risipi prea curând... „ - De ce, oare, Dumnezeu a îngăduit așa nelegiuiri ?!”. ...Pios omagiu luptătorilor din munți.. și, martirilor de la Sighet, care s-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Preotul”, pe întuneric cu ochii închiși, rosti din memorie, rugăciunea pentru îngropăciune... „Miluiește-ne Doamne, după mare mila Ta... Auzi ne și ne miluiește...!” „ - Cât de neînsemnate sunt toate... pe lângă acest adevar.. singurul adevăr... moartea !”, gândi Baltă, încremenit pe marginea gropii.. Și, gândul îl purtă la discuțiile lor, din iarna trecută, în ascunzătoarea de sub „Toaca”. „ - Ce înseamnă dreptatea fără adevăr ?!, se întreba Neagu-filologul. Adevărul există.. e deasupra noastră.. el nu trebuie demonstrat !”... „Ca și pentru dreptate, tot așa și pentru adevăr
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]