19,706 matches
-
foc și la pucioasă, la cazanele cu lavă fierbinte pentru păcătoși. A nu ma gândi la trecerea de la Ființă la Neființă și dacă există reincarnare . A nu mă gândi la despărțirea de cei dragi, căci frânge sufletul. zdrobește inima. A imagina doi serafimi, tata și mama, care ,zâmbind, mă-ntâmpină, își întind aripile către mine și mă poartă spre înălțimi. Deocamdată, trăiesc senină, bucuroasă. Când va veni sfârșitul, Doamne, să- mi fie blând. **** סוף לא לחשוב על האין, על ההימחקות , על
FIN/SFÂRȘIT/סוף- VERSIUNE TRILINGVĂ FRANCEZĂ,ROMÂNĂ,EBRAICĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379057_a_380386]
-
mă plâng. - Am și eu partea mea de vină, mă simt obligat să recunosc, ba aș zice că sunt mai vinovat decât tine, ca să fiu drept. Întrebarea e ce facem de acum înainte? - Nu mai există așa ceva! Dacă ți-ai imaginat că ar mai putea exista ceva între noi, te-ai înșelat. Îi așez o mână pe genunchi, iar ea sare ca friptă în sus. - Nu mă obliga să te plesnesc! Am, desigur, un șoc, dar nu renunț. O cuprind în
DRUMUL APELOR, 36 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379086_a_380415]
-
acțiune, schimbându-și înfățișarea odată cu trecerea anilor în funcție de evoluția tehnicii și specificul noilor sectoare de transport, micul cărăuș era un partener de nădejde al tuturor activităților economice. Pe vremea aceea, românii știau să facă orice. Cine și-ar fi putut imagina că peste doar trei decenii, industria avea să fie considerată drept „fiare vechi cu valoare de fiare noi”, iar țara urma să fie supusă unui proces „științific” de dezindustrializare? Ioan CIORCA Referință Bibliografică: MICUL „CĂRĂUȘ SOCIALIST” / Ioan Ciorca : Confluențe Literare
MICUL „CĂRĂUŞ SOCIALIST” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379823_a_381152]
-
aline jena din stomac ce-i înflorește ?! De aceea sunt confuz și, să mă hotărăsc, mi-e greu Dacă să scriu dramatic, prozaic sau rimat . Le-aș scrie odată pe toate și-ajuns la apogeu Ieși-va o „tocană” de ... neimaginat !!! Mai bine nu mai scriu nimic, o las așa cum este, Că, orice stil aș adopta, rămâne de... poveste !!! Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: NU ȘTIU CE SĂ FAC !... Virgil Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1672, Anul V, 30 iulie 2015
NU ȘTIU CE SĂ FAC !... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379917_a_381246]
-
dar și a sufletului și a cugetului. O cucerise de la bun început. Era sigură, s-ar fi îndrăgostit de el chiar dacă nu ar fi existat acel episod al salvării din naufragiu. El era unic, era tot ce și-ar fi imaginat și dorit pentru viață! Ca în oglindă, același lucru se petrecea și în inima curată a tânărului Hans. Pentru el, începuse o altă perioadă a vieții. De abia își mai amintea de sine de dinainte de a-i cunoaște pe Julia
LUMEA NOUĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379900_a_381229]
-
mărișor, mă punea să fac unele mici treburi. Instructajul era ultrascurt: mă, ia fii atent!.. Dacă vedea că n-am făcut, sau am făcut prost, observația era tot scurtă: vrei să-ți bășic fundul? Iar eu...mă chinuiam să-mi imaginez: cum este când ai fundul bășicat? Dar mă străduiam să fac mereu așa cum trebuie și nu aflam niciodată chestia asta. Dacă o supăram prea tare cu ceva, se repezea la mine cu pumnii strânși, șuierând: mă, te omor, mă! Cu
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
să fac mereu așa cum trebuie și nu aflam niciodată chestia asta. Dacă o supăram prea tare cu ceva, se repezea la mine cu pumnii strânși, șuierând: mă, te omor, mă! Cu mâinile mele te omor! Și iar încercam să-mi imaginez: cum e când te omoară mama cu mâinile ei? Mă străduiam să nu o mai supăr și, uite-așa, n-am aflat niciodată cum e. Târziu, când m-am făcut mare, am întrebat-o: de ce nu mi-ai bășicat niciodată
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
sufletului său! Ca întotdeauna, dar mai ales acum, parcă dinadins, era atât de frumoasă, în această zi cu cerul albastru, frumusețe de vis ce se reflecta și în ochii ei. Era un înger, o ființă cerească, de care nu își imagina că va trebui să se despartă! Julia, de-asemenea, n-ar fi vrut să se despartă vreodată de Hans al ei cel frumos, băiat cu inima de aur. Cum să-l lase să plece? L-a îmbrățișat strâns, și nu
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
apucară grijile. Veni iarăși noaptea, poate cumva prea devreme. El mai avea ceva parale pentru încă o singură noapte ca să doarmă la han. Dar, după aceea, oare ce va face? Hotărât lucru, treburile nu mergeau în direcția în care-și imaginase. De aceea, a doua zi, încercă să coboare prețul tablourilor sale. Coborî prețul chiar sub jumătate. Dar nici așa, nimeni nu cumpără vreun tablou de-al său. Vându doar unul, cel mai mic, pentru care primi mai nimic, doar cât
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
sale. Coborî prețul chiar sub jumătate. Dar nici așa, nimeni nu cumpără vreun tablou de-al său. Vându doar unul, cel mai mic, pentru care primi mai nimic, doar cât îi trebuia să-și procure ceva de mâncare. Nu-și imagina de ce lumea aceea de la oraș nu cumpăra tablouri de la el. Această nouă situație îi frământă mintea neîncetat, și nici nu mai putea dormi de grijă. Dimineața se trezi cu capul tulbure. După încă vreo câteva zile petrecute în același mod
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
Lucra din zori ți până se lăsa noaptea. Zugrăvi cu peisaje minunate saloanele de la intrare. Realiză și tablouri minunate pentru fiecare cameră, luate la rând. Saloanele cele mai mari le lăsă pentru zugrăvit la sfârșit, ca să aibă timp să-și imagineze cele mai frumoase scene. La început lucra cu migală, de frică să nu greșească ceva care s-o supere pe stăpână. Dar, mai apoi, toate decurgeau cât se poate de firesc. Tot ce făcea era pe placul stăpânii. Chiar și
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
boieroaica își spori pretențiile în privința realizării tablourilor. Acum totul trebuia să fie măreț. Totul trebuia să impresioneze încă de la prima vedere. Nerun era nespus de voios că putea să-i îndeplinească toate dorințele acesteia. Își tot făcea socoteli, în minte, imaginându-și banii cei mulți care urma să-i primească la sfârșit de la stăpâna conacului. Dar, de la o vreme, când cele mai multe dintre saloanele mari ale conacului erau deja zugrăvite și după ce tânărul așternu o bogăție de tablouri pe care le aranjă
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
cunoștință stăpânei că el a cam terminat ce era mai important de făcut la conac ei și că acum ar vrea să fie plătit. Această veste nu-i pică deloc bine boieroaicei, care intră numaidecât în panică. Nu-și putea imagina de ce tânărul era așa de neliniștit, de ce vroia plata muncii lui așa de repede și de ce se grăbea să plece. Într-o altă zi, stăpâna conacului se opri drept în fața lui Nerun mărturisindu-i că îi este foarte drag și
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
tale bune! Dar nu pot accepta să mă însor cu tine. Am jurat credință veșnică alteia și nu-mi pot călca jurământul, orice s-ar întâmpla! Stăpâna simți că i se clatină picioarele la auzul acestei vești. Nu-și putea imagina că este refuzată de un sărăntoc. Pe fața ei apăru dintr-odată mânia. Dar se trezi repede din amorțeală. În sine își zise că nu-l va plăti pe Nerun până ce acesta nu va face totul după vrerea ei. Doară
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > GHEORGHE GRIGURCU, PREFAȚĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1672 din 30 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Pe poetul Teodor Dume nu mi-l pot imagina decât pe fundalul orașului său, care timp de aproape trei decenii a fost și al meu, Oradea. Oraș subtil și cochet, neîndoios, cu o tradiție barocă filtrată printr-un secession melancolic, fumuriu, dar și cu o prospețime indicibilă a văzduhului
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
curând vei apărea Mă ține treaza, cu privirea-ncremenită. Tresar la gândul că ne vom vedea, Că îmi vei cere să iți fiu iubita, Că n-aș putea dorinței rezista, De sărutări când fi-voi copleșită. Cu ochii-nchiși îmi pot imagina Ca-n brațul tău deplin sunt fericită. E doar un vis ce se va destrăma.... Departe-i clipă când voi fi-mplinită! Mă-ndrept spre geam din nou și pot vedea Ca cerul prevestește-o zi-nsorită, Iar eu aștept, tresar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
era strâns legată de fenomenul dedublării stelei albastre, atât din punct de vedere al locului unde se petrecuseră, cât și ca interval de timp. Apăruseră cam în aceeași perioadă de timp și, cu siguranță, au dispărut aproape concomitent. Mi-am imaginat niște raze provenind de la o galaxie ascunsă, care s-au curbat când au trecut prin preajma stelei albastre. Mi-am imaginat cum aceste raze au suferit devieri miraculoase, căpătând astfel o concentrare deosebită, ceva ca un laser. Mi-a trecut prin
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379956_a_381285]
-
ca interval de timp. Apăruseră cam în aceeași perioadă de timp și, cu siguranță, au dispărut aproape concomitent. Mi-am imaginat niște raze provenind de la o galaxie ascunsă, care s-au curbat când au trecut prin preajma stelei albastre. Mi-am imaginat cum aceste raze au suferit devieri miraculoase, căpătând astfel o concentrare deosebită, ceva ca un laser. Mi-a trecut prin minte, așa dintr-odată, că este posibil ca niște nave cosmice ale unor civilizații extraterestre să exploateze exact aceste raze
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379956_a_381285]
-
lăsat în pace, le-am zis că sunt doar răcit, sau gripat, atâta tot și nimic mai mult. În cele din urmă, văzând că zilele mele de boală se prelungesc, mi-am zis că ceva e mai grav decât îmi imaginam eu și, de ce nu, poate că de vină ar putea fi totuși radiațiile acelea. Până la urmă m-am decis să mă internez, chiar de-a doua zi. În noaptea de dinaintea internării în spital am dorit să mai trec odată pe la
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (7) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379957_a_381286]
-
apoi pe Adelina. A fost nevoie ca doctorul să intervină prompt și să restabilească liniștea în salon: - Gata! Stăpâniți-vă! Nu faceți atâta gălăgie, de parcă ați fi singuri în salon! Mai sunt și alți bolnavi prin spital! Cine-și putea imagina fericirea fără de margini de care am fost cuprins? Parcă am renăscut atunci! Ce clipe extraordinare! Iar Adelina era lângă mine! Prin ce coșmar îngrozitor trecusem! - Adelina, ce nătâng am fost că te-am speriat în halul ăsta! Te-am făcut
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (7) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379957_a_381286]
-
lucioasă și grasă, ca s-o scalde soarele cu razele lui până la lăsatul serii... Pentru că era foarte cuminte și învăța bine, când a venit vremea, părinții au hotărât ca fiul lor cel mare să meargă la liceu. Nu și-au imaginat că băiatul avea cu totul alte gânduri și că ar avea curaj să le susțină cu destulă înverșunare. El dorea să fie tractorist și le-a cerut să-l înscrie la o școală profesională de profil. După mai multe discuții
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
făcute în timp. La ultimul gând a tresărit și s-a uitat speriată la bărbatul ei, dar tocmai plecase, parcă mai îngândurat decât ea... În acel an, la București, Gabriel s-a simțit mult mai în largul său decât își imaginase în ultima vacanță de vară pe care a petrecut-o, cât era ziua de lungă, pe câmp, ajutându-și părinții. În felul ăsta scăpa și de Gavrilă. S-a apropiat mai mult de colegii bucureșteni și a ieșit de mai
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
acum ideiile transparenței totale a minții prin controlul periodic al gândurilor prin expunerea proprie în fața unui mentor cu abilități de psiholog, pentru evaluarea și corectarea personală conformă cu normele sociale în vigoare. De puțină vreme un psihofilozof de renume mondial imaginase un sistem social utopic în care toți indivizii ar fi capabili de a cunoaște gândurile celorlalți subiecți, acest lucru generând o solidaritate unanimă și globală din care societatea nu avea decât de câștigat. Mai marii lumii libere luaseră act de
FORTĂREAŢA, PARTEA I-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380022_a_381351]
-
meu!" De ce căutări sterile când Dumnezeu ne-a invitat la cină Fiului de Împărat , cănd Hrisos merge cu noi spre Emaus? Am putea noi la Frângerea Pâinii să-L lăsăm cu mâna întinsă spre noi și să-I refuzam darul? Imaginați-vă noaptea Învierii! Împărăția lui Dumnezeu a coborît între noi. Prin „Hristos a înviat!" ni s-au deschis ușile raiului. Toți au lumânări aprinse în mâini. De Florii aceste lumânări erau de salcie. În Duminică Ramurilor I-am cântat Împăratului
HRISTOS A INVIAT DIN MORTI! de MIRON IOAN în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380049_a_381378]
-
luat sticla de la gură a simțit că-i curge sânge din nas. S-a șters cu podul palmei și s-a convins. Și-a întors foarte încet trupul către ea, a privit-o pe sub sprâncene cu o cruzime greu de imaginat și s-a pregătit să sară. În acea clipă a sunat mobilul din buzunarul pantalonului. La scos cu mișcări nervoase, rămânând în aceeași poziție. A răspuns imediat. - Da, barosane, să trăiți!.... Cum să nu! Am marfa la mine... Am adus
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]