6,815 matches
-
o sumă de instanțializări și de particularizări ale faptelor de limbă generale. În cazul artei însă, printr-o operă individuală se propune ceva universal, creația artistică realizează o refacere a universalului în individual, realizează modele, tipuri de exprimare construite potrivit intuiției scriitorului, trecînd dincolo de norma limbii, dar înscriindu-se totuși în sfera sistemului. Cu toate acestea, arată Eugen C o ș e r i u − valorificînd idei întîlnite la Giambattista Vico, Benedetto Croce și Martin Heidegger −, folosirea poetică a limbii nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pe margherita "margaretă", "perlă", "mărgea de sticlă" și pe margheritina "bănuți", "mărgea de sticlă" și, eventual, din perspectiva sufixului din compunere. Se înțelege astfel de ce limbajul poetic pune în valoare de obicei cuvintele vechi și locuțiunile, mai predispuse interpretărilor prin intuiția poetică, adică elementele "transparente" ale limbii, cum le-a numit Hans-Martin G a u g e r105. În această perspectivă, limbajul poetic nu ar mai putea fi considerat o simplă deviere față de limba obișnuită, ci ar fi numai o actualizare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
funcțiile lui,"este identic cu poezia", precizează Coșeriu 106. Se pune însă problema dacă nu tocmai această uzare de "toate funcțiile limbajului" reprezintă o deviere față de întrebuințarea de zi cu zi a limbii, adică de funcționarea ei sincronică, lipsită de intuițiile ce sondează dincolo de limitele desemnării și semnificării spre o motivare a semnului lingvistic în vederea constrîngerii lui să vorbească despre sine, iar nu despre realitatea desemnată. Norma limbii, avînd caracter istoric, regional și social, se diversifică în funcție de timp, de spațiu și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
activității rațiunii care produce concepte, în vreme ce cunoștința intuitivă provine din activitatea fanteziei care produce imagini. Aceste imagini reprezintă însă o cunoștință a individualului sub forma unor impresii care pentru a se determina se reflectă în expresie și se clarifică în intuiție. Ca atare, în intuiții, impresiile se obiectivează în expresie, se organizează căpătînd formă și, în acest mod, omul "se eliberează" de ele și le poate privi ca pe ceva de sine stătător și în afara lui, deși ele sînt, în ultimă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
concepte, în vreme ce cunoștința intuitivă provine din activitatea fanteziei care produce imagini. Aceste imagini reprezintă însă o cunoștință a individualului sub forma unor impresii care pentru a se determina se reflectă în expresie și se clarifică în intuiție. Ca atare, în intuiții, impresiile se obiectivează în expresie, se organizează căpătînd formă și, în acest mod, omul "se eliberează" de ele și le poate privi ca pe ceva de sine stătător și în afara lui, deși ele sînt, în ultimă instanță, un produs al
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
același lucru, iar nu entități distinctibile și, ca urmare, lingvistica și estetica coincid, fiind aceeași disciplină. În același mod, filozofia limbii și filozofia artei se contopesc (idee susținută în Capitolul XVIII din Estetica). Acest principiu se întemeiază pe faptul că intuiția este activitatea cea mai pură a spiritului omenesc, activitate al cărei rezultat este exprimarea ce se concretizează în expresie. În filozofie, prin intuiție se înțelege cunoașterea nemijlocită a adevărului, fără intervenția rațiunii și, ca atare, ea se desfășoară individual, nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
artei se contopesc (idee susținută în Capitolul XVIII din Estetica). Acest principiu se întemeiază pe faptul că intuiția este activitatea cea mai pură a spiritului omenesc, activitate al cărei rezultat este exprimarea ce se concretizează în expresie. În filozofie, prin intuiție se înțelege cunoașterea nemijlocită a adevărului, fără intervenția rațiunii și, ca atare, ea se desfășoară individual, nu este un produs colectiv. Numai ceea ce este comunicat, explicat, impus sau imitat, acceptat, deci numai ceea ce antrenează prelucrarea cu ajutorul rațiunii devine un fapt
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
atare, ea se desfășoară individual, nu este un produs colectiv. Numai ceea ce este comunicat, explicat, impus sau imitat, acceptat, deci numai ceea ce antrenează prelucrarea cu ajutorul rațiunii devine un fapt colectiv, la definitivarea căruia pot, eventual, să participe mai mulți indivizi. Intuiția poate fi empirică atunci cînd se raportează la un obiect al lumii, dar poate fi rațională atunci cînd reprezintă o sesizare nemediată a unui raport între două idei. Ca atare, orice intuiție este descoperirea unui obiect al lumii, a unei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
căruia pot, eventual, să participe mai mulți indivizi. Intuiția poate fi empirică atunci cînd se raportează la un obiect al lumii, dar poate fi rațională atunci cînd reprezintă o sesizare nemediată a unui raport între două idei. Ca atare, orice intuiție este descoperirea unui obiect al lumii, a unei idei sau analiza unui sentiment, dar ea nu rezultă dintr-o interpretare realizată de rațiune, ci apare, pur și simplu, solicitînd o exprimare, o antrenare a mijloacelor limbii, fiindcă spiritul, în general
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
obiect al lumii, a unei idei sau analiza unui sentiment, dar ea nu rezultă dintr-o interpretare realizată de rațiune, ci apare, pur și simplu, solicitînd o exprimare, o antrenare a mijloacelor limbii, fiindcă spiritul, în general, și, deci, și intuiția nu se poate manifesta fără limbă. Dar, crede Croce, întrucît intuiția și expresia se nasc simultan, ele devin identice, astfel încît, o dată cu intuiția unui obiect, se profilează și forma lui în minte. Fiind identică cu expresia, intuiția este identică și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ea nu rezultă dintr-o interpretare realizată de rațiune, ci apare, pur și simplu, solicitînd o exprimare, o antrenare a mijloacelor limbii, fiindcă spiritul, în general, și, deci, și intuiția nu se poate manifesta fără limbă. Dar, crede Croce, întrucît intuiția și expresia se nasc simultan, ele devin identice, astfel încît, o dată cu intuiția unui obiect, se profilează și forma lui în minte. Fiind identică cu expresia, intuiția este identică și cu arta, căci arta înseamnă expresie, și, de aceea, între intuiția
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și simplu, solicitînd o exprimare, o antrenare a mijloacelor limbii, fiindcă spiritul, în general, și, deci, și intuiția nu se poate manifesta fără limbă. Dar, crede Croce, întrucît intuiția și expresia se nasc simultan, ele devin identice, astfel încît, o dată cu intuiția unui obiect, se profilează și forma lui în minte. Fiind identică cu expresia, intuiția este identică și cu arta, căci arta înseamnă expresie, și, de aceea, între intuiția omului obișnuit și cea a artistului nu sînt decît deosebiri cantitative, empirice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și, deci, și intuiția nu se poate manifesta fără limbă. Dar, crede Croce, întrucît intuiția și expresia se nasc simultan, ele devin identice, astfel încît, o dată cu intuiția unui obiect, se profilează și forma lui în minte. Fiind identică cu expresia, intuiția este identică și cu arta, căci arta înseamnă expresie, și, de aceea, între intuiția omului obișnuit și cea a artistului nu sînt decît deosebiri cantitative, empirice, pe care estetica nu le cercetează, fiindcă ea este o știință a calităților. După
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
intuiția și expresia se nasc simultan, ele devin identice, astfel încît, o dată cu intuiția unui obiect, se profilează și forma lui în minte. Fiind identică cu expresia, intuiția este identică și cu arta, căci arta înseamnă expresie, și, de aceea, între intuiția omului obișnuit și cea a artistului nu sînt decît deosebiri cantitative, empirice, pe care estetica nu le cercetează, fiindcă ea este o știință a calităților. După Croce, numai puțini lingviști s-au putut apropia de adevăr și anume numai aceia
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
orice inovație, fie la nivelul limbii populare, fie la nivelul limbii literare, pe seama creației individuale, excluzînd necesitatea delimitării între o lingvistică a limbii populare și una a limbii literare. Este, de fapt, același postulat crocean al lipsei de distinc-tibilitate între intuiția omului obișnuit și cea a artistului și aceeași respingere a pozitivismului, care acorda prioritate cercetării limbilor populare, neglijîndu-le pe cele literare, atribuind un rol determinant colectivității în evoluția limbii și eludînd rolul individului în acest sens. Spre deosebire de Croce însă, C
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
anumit sens, în concepția lui Wittgenstein, limba și gîndirea se autodetermină și se autoconstituie din interior și că, prin urmare, realitatea nu este independentă de limbaj și de gîndire. Pe de altă parte, se poate constata similitudinea, datorată lecturilor sau intuiției, între Ferdinand de Saussure și Ludwig Wittgenstein în a asemăna funcționarea limbii cu jocul de șah, unde contează regulile, iar nu materialul din care sînt făcute piesele, mărimea pieselor etc. Punînd accent pe reguli, deci pe felul în care se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a relației gîndire-limbă, relație avută deseori în vedere în epoca postsaussureană și dominată de ideea imposibilității separării celor două realități. Pe o altă cale și cu alte mijloace, Benedetto C r o c e ajungea la același rezultat cînd identifica intuiția cu expresia. După Heidegger, limba este un fenomen originar, iar nu o facultate a omului, alături de altele, și, pentru a fi ceea ce sîntem, trebuie să rămînem în limbă, fiindcă nu putem niciodată ieși din ea pentru a o privi dintr-
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în condiția dobîndirii pentru prima dată a unei viziuni asupra lumii obiective, ci pentru el această lume are deja o formă ca rezultat al cunoașterii limbii materne, care i-a modelat într-o anumită măsură celelalte activități ale sale. Percepțiile, intuițiile și conceptele sale s-au interrelaționat cu cuvintele și formele limbii lui materne, iar pătrunderea în spiritul unei limbi străine înseamnă apropierea de o lume nouă care are o structură intelectuală proprie. Totuși, prin cunoașterea unei (unor) limbi străine se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
posibilitatea sa de a recunoaște și de a înțelege frazele alcătuite după regulile gramaticii, de a interpreta frazele ambigue, de a determina frazele incorecte și de a produce fraze noi. Această interiorizare (internalizare) a normelor limbii este în relație cu intuiția subiectului vorbitor, dîndu-i posibilitatea de a emite judecăți asupra enunțuri-lor pe care le receptează. Conceptul de "competență" a apărut pe terenul gramaticii generative și corespunde, în parte, conceptului de "limbă" din lingvistica structurală. Noam C h o m s k
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
reda și să poată produce sentimentul 346. De aceea, poezia poate face loc elementelor conceptuale, dar dobîndește "plenitudine intuitivă"347 numai prin corpul cuvintelor și prin îmbinarea lor, încît să se poată realiza prin acest corp și prin această îmbinare intuiția ideatică, iar prin conținutul exprimat o structură ideatică. Poezia este, deci, la fel ca filozofia, dincolo de realitate și mai presus de realitate, fiindcă realitatea nu este nici poetică, nici filozofică, ci devine astfel numai cînd este prelucrată de spiritul creator
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de filozoful Edmund H u s s e r l. Potrivit acestui gînditor, cunoașterea conceptuală se poate realiza prin individual și, în acest caz, individualul poate fi luat ca universal. Aceasta se întîmplă deoarece printr-un singur exemplar se creează intuiția unui mod de a fi, a unei esențe care clasifică obiectul individual împreună cu alte obiecte, căci un individ este și un mod general de a fi, și, prin urmare, un individ nu este numai și exclusiv individ, ci conține în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
83-85 general nedistinct 64 gîndire 241-249, 255, 304 glosocosmos 64, 149, 253, 255, 256, 261, 272, 273, 278, 286, 350, 351 imaginar lingvistic 213 imagine acustică 58, 60 instituirea normei 193, 195, 198 intensiune 60 intersubiectivitate 45, 66, 116, 328 intuiție 56, 57, 106, 107 lecția limbii 46, 286, 325, 327, 331 lege 172, 181-186 libertate lingvistică 32, 163-268 limbaj 11-18, 31, 66, 102, 114, 115, 150, 222, 169, 287; limbaj filozofic 331-334 limbă 11-17, 19, 29-32, 36, 66, 114, 115
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
identificat de realiștii clasici drept trăsătură centrală a relațiilor marilor puteri din lumea post-Război Rece. O ultimă temă recurentă în această lucrare este încercarea de extindere a argumentului liberal privind pacea democratică la nivelul sistemului prin crearea de legături cu intuițiile constructiviste. Literatura despre pacea democratică a apărut ca o reacție directă la succesul neorealismului de a dezvolta analize la nivel sistemic asupra politicii internaționale. Ea era vădit reducționistă, în sensul că punea accent pe importanța nivelului intern ca determinant cauzal
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
către interdependență și normele păcii democratice (Wendt, 1999). Nu toți constructiviștii îl urmează pe Wendt, și nu există neapărat o afinitate între argumentele constructiviste și cele liberale. Cu toate acestea, lucrarea amintită subliniază complementarități distincte între constructivismul lui Wendt și intuițiile direcției sociologice din tradiția liberală. Așadar, vom folosi intuițiile lui Wendt pentru a produce o formulare a teoriei liberale mai sistemică decât cele existente în rândul formulărilor ortodoxe ale păcii democratice. Recunoaștem că dinamica socializării cunoaște o variație în plan
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
toți constructiviștii îl urmează pe Wendt, și nu există neapărat o afinitate între argumentele constructiviste și cele liberale. Cu toate acestea, lucrarea amintită subliniază complementarități distincte între constructivismul lui Wendt și intuițiile direcției sociologice din tradiția liberală. Așadar, vom folosi intuițiile lui Wendt pentru a produce o formulare a teoriei liberale mai sistemică decât cele existente în rândul formulărilor ortodoxe ale păcii democratice. Recunoaștem că dinamica socializării cunoaște o variație în plan intern, însă această formulare consideră că normele sistemice pot
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]