6,769 matches
-
dat cu părerea nevasta. „In care bortă să sapi, că sunt vreo șapte-opt? Si dacă ne văd vecinii? Au să spună că îl căutăm pe ducă-se pe pustii acum în mijlocul iernii.” i-a răspuns bărbatul. „Eu mă duc la mătușa Stanca, s-o întreb - poate știe cine putea să ne ieie cocoșul așa în amiaza mare” - a hotărât fimeia. Si s-o dus...I-o povestit pățania Stancăi de la cap la coadă și o întrebat-o: „Mătușă Stancă. Cine o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mă duc la mătușa Stanca, s-o întreb - poate știe cine putea să ne ieie cocoșul așa în amiaza mare” - a hotărât fimeia. Si s-o dus...I-o povestit pățania Stancăi de la cap la coadă și o întrebat-o: „Mătușă Stancă. Cine o putut să ne fure cocoșul?” „Parcă spuneai că erau și niște borți pe alături.” „Erau, dar cine știe ale cui sunt?” „Apoi acolo poate sta și ucigă-l toaca, nu numai o jivină. La asta nu te-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cine știe ale cui sunt?” „Apoi acolo poate sta și ucigă-l toaca, nu numai o jivină. La asta nu te-o dus capul? Aicea eu nu mă bag. Până la diavol! Atât!” i-a răspuns Stanca țiganca. „Un hârleț ai, mătușă Stancă?” „Am o rigină de hârleț acolo. Ia-l dacă crezi că îți poate fi de folos...” După miezul nopții, amărâtul o intrat în casă abia bleștind. „N-am găsit nimic și nu mai pot săpa. Pământul îi cremene, iar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:22 PM Page 110 Lucreția cu părinții săi Olga și Constantin Filioreanu LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:22 PM Page 111 109 Împreună cu mama și mătușa la Cernăuți La Școală primară Rădăuți (planul ÎI centru) LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:22 PM Page 112 110 Lucretia Filioreanu studentă la București LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:22
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
îndrăzneț nici nu visează... Unei tinere ce poartă fustiță cu găurele adusă din Europa Frumușică, subțirică, De s-ar aprinde chiar și popa... Măcar printr-o găurică Vreau și eu...în Europa. G.L.U.P.I. Provocarea bărbaților Așa cum știe și mătușa, Pe timpuri se-arunca mănușa. Acuma altul e antrenul: Sacoul, bluza, sutienul... Îndrăzneală limitată Azi fetele, din cât le-ascult, Se supără în mod subit, De-ai îndrăznit cumva prea mult Și-apoi mai mult n-ai îndrăznit... Unei tinere
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:22 PM Page 110 Lucreția cu părinții săi Olga și Constantin Filioreanu LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:22 PM Page 111 109 Împreună cu mama și mătușa la Cernăuți La Școală primară Rădăuți (planul ÎI centru) LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:22 PM Page 112 110 Lucretia Filioreanu studentă la București LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:22
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
poalele-n brîu la rivuluție, soro", caragializa Magda U.. Elvirica Țarcă își înfipsese în rever portretul regelui Mihai, deși l-ar fi preferat pe Carol II. Mai tîrziu, pe Alteța Sa, Duda de pe colivă. Violeta Gheorghian era tot dedicat monarhistă: o mătușă de-a ei făcuse "menazul" la palatul Elisabeta. Folcloristul Brebenel Chiriac, uitînd de amplul studiu Înjurătura ca revoltă socială, cu trimiteri dese la Marx-Engels, se considerase cel puțin frustrat cînd dăduse Hora lui Carol drept Hora lui Cuza ("un muieratic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pentru două ore, ca să treacă timpul. (sâmbătă) Nu știu nici acum de ce E. m-a invitat la ea acasă Înainte de bacalaureat. Locuia singură Într-o Încăpere mică din fundul acelei curți, unde se ridicau mai multe case ale numeroaselor ei mătuși. Totdeauna, curtea aceea mi se părea Înflorită; miresme de sezon Îmbălsămau aerul până În stradă. Trecusem adesea prin fața casei sale, numai pentru a arunca o privire spre acel cuib secret și a trage În piept miresmele grele ale curții Înflorite. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tot timpul ca pe o amuletă, având grijă să nu-l rătăcesc. Mă și mir că se mai află În bibliotecă după atâtea mutări și furturi. M-a dus pe aleea plină de flori, ținându-mă de mână. Cred că mătușile ei nu erau acasă. A căutat cheia Între glastrele colorate și a deschis, Împingându-mă să trec pragul primul. M-am trezit În semiobscuritatea unei camere galbene; tot ce se afla acolo avea această culoare sau o nuanță apropiată, perdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îmi spuneam eu lăuntric, ce-ar trebui să fac acum, poate ea așteaptă de la mine ceva foarte precis și eu sunt incapabil, sunt nepregătit să răspund la nivelul așteptărilor ei. Pe acest sentiment penibil de neputință, a venit una dintre mătuși, a bătut În geam cu discreție: „Ce faceți pe Întuneric? De ce nu aprindeți lumina?“. Cu mirare, ne-am dat seama că se făcuse atât de târziu, se Întunericise, iar noi stăm fără a face altceva decât să ne uităm muți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se amestecase printre ei, dar păstrase hieratismul gesturilor și paloarea ce mă chema amețitor către o aventură neînscrisă În gena ființei mele; de aici și biografia secretă cu care se Înconjura: nu se știe dacă avea părinți, stătea la niște mătuși scăpătate, profesoare la pensie, Într-o casă boierească cu geamlâc, În fundul unei curți cu iarbă și flori laolaltă, nu prea plivite; vara pleca din orașul nostru, mergea undeva În Apuseni, de unde Îmi scria o epistolă de o pagină și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
noastră Întâlnire Într-un cadru intim; de obicei, ne Întâlneam În parc, pe aleea Oltului etc.; dar acum era vorba despre violarea spațiului ei de intimitate, acel spațiu securizant În care nu are voie să intre nimeni; În acea zi, mătușile lipseau, cine știe dacă ea nu a pândit special această zi, mă Întreb de ce lipseau, dacă ea n-ar fi pus la cale ceva, dacă n-ar fi avut În gând un anumit lucru, desigur că n-ar fi lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tânărului transilvănean. De unde să-l mai ia acuma? Se simțea vinovat că a jignit un om care poate a crezut într-însul. Porunci servitorilor să-l reție, dacă ar reveni, sau barem să-i afle adresa. Se duse apoi la mătușă-sa, Mariuca, văduva generalului Constantinescu, care nu l-ar fi iertat nici pe lumea cealaltă dacă ar fi auzit că a umblat prin București și pe ea a ocolit-o. Era o femeie plină de bunătate, primitoare, veșnic veselă și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și ar fi trebuit. Ca să repare uitarea de ieri, Grigore stătu apoi cu Titu Herdelea până seara, îl pofti a doua zi să-l ia la masă în familia Predeleanu (pe care i-a și vestit pe când se întorcea de la mătușa Mariuca), îi promise că se va duce la Baloleanu să se intereseze dacă a făcut vreun demers la Universul și, mai presus de toate, îi propuse să fie oaspele lui la moșie pentru vreo săptămână sau două sau oricâte, până când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de curte, aproape de capul satului, înspre Ruginoasa. Îndată ce se depărtară puțin de horă, Petre întrebă: ― Marioara pe unde-o fi, mamă, că n-am zărit-o printre fete? Pe când Smaranda îi spunea că pe Marioara a luat-o la curte mătușă-sa Profira, bucătăreasa, și are o simbrie bună și muncă ușoară, Pantelimon își aduse aminte că, de dragul lui Petrică, a uitat pe Domnica. Din urmă se auzea iar cântecul lăutarilor, semn că hora reîncepuse. Pe lavița de lângă poarta ogrăzii, la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
avocat și va face ea cererea de divorț. Motivul l-a creat el: părăsirea domiciliului. N-a fost, bineînțeles, la Pitești, unde n-avea ce căuta în zilele de sărbători, ci la București, să-și mute toate lucrurile personale la mătușă-sa Mariuca, văduva generalului Constantinescu. A făcut gestul, oricât i-a venit de greu, spre a evita scandalul. Cu condiția ca ea să nu tărăgăneze divorțul. Altminteri n-ar garanta că va rămânea pasiv până la capăt. Tânărul Herdelea o va
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aștepta numai un pretext ispititor pentru a uita și a continua. Se disprețuia și se temea de slăbiciunea lui. Cel puțin în vacarmul Bucureștilor nu va fi singur. Și-a reluat camera în care a stat când era student la mătușă-sa Mariuca. A găsit-o aranjată cu o grijă meticuloasă. Văzând că-i place, mătușă-sa îi zise încîntată: ― Îți place, Grigoriță?... Eu am aranjat-o. Vreau să te simți la mine ca acasă și să nu-ți lipsească nimica
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
temea de slăbiciunea lui. Cel puțin în vacarmul Bucureștilor nu va fi singur. Și-a reluat camera în care a stat când era student la mătușă-sa Mariuca. A găsit-o aranjată cu o grijă meticuloasă. Văzând că-i place, mătușă-sa îi zise încîntată: ― Îți place, Grigoriță?... Eu am aranjat-o. Vreau să te simți la mine ca acasă și să nu-ți lipsească nimica, să nu regreți că... Tăcu. Știa că Grigore știe cât n-a iubit-o ea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îndelung cu maică-sa, care se arătă foarte bucuroasă de gândurile feciorului. Ea l-a îndemnat destul și, de-ar fi ascultat-o, azi ar fi așezat gata. Smaranda începu a doua zi tocmeala cu mama Marioarei și apoi cu mătușă-sa Profira. Fiindcă se afla în toiul tocmelii când l-a întîlnit Chirilă Păun și i-a spus lui ce-a pătimit de la arendaș, Petre i-a răspuns scrîșnind: ― De, nea Chirilă, eu nu I-aș fi iertat, măcar de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nimic! 7 Pe la ora șase Bucureștii răsunau de strigătele țigănușilor: ― Ediție specială!.. Noul guvern!... Manifestul către țară! Grigore Iuga, de când se întorsese de la țară, mânca în fiece seară la Predeleanu. I-ar fi fost peste putință să stea acasă cu mătușă-sa Mariuca, să-i asculte fleacurile clevetitoare, sau pe la restaurante, ori la club cu prieteni care până ieri mureau de dragul țărănimii și propovăduiau împărțirea moșiilor, cu gândul ascuns că tot nu se va întîmpla și cu mândria că totuși pot
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rămase astfel, cu mapa înțesată de lozuri la subsuoară, precum Moise cu Tablele Legii. Doar câteva clipe de măreție, căci apoi, încovoiat și cu umerii căzuți, redeveni Ioan al ultimei zile sau Jenică, cum i-a spus, în pruncie, o mătușă care își dădea aere că știe franțuzește și așa i-a rămas numele. Își prinse bărbia în palme, cu ochii îngustați. Atunci îl vedea, ședeau față în față, moțăind amândoi resemnați, el de o parte, norocul de alta. Semănau în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu frunze uscate. Singura mea problemă e că nu sunt sigură dacă e înțelept să îl păstrez. Dacă e un lucru furat... Face o pauză. Mâna ei trasează în aer o funie pentru spânzurat. — Hai să mergem la altă casă, mătușă. Mă întind să iau acul de păr. — Așteaptă! Patroana își pune mâna peste a mea. Cu delicatețe, dar ferm, ea ridică acul de păr, în timp ce chipul ei se transformă într-un trandafir zâmbitor: Vai, draga mea copilă, să nu îndrăznești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
păr. — Așteaptă! Patroana își pune mâna peste a mea. Cu delicatețe, dar ferm, ea ridică acul de păr, în timp ce chipul ei se transformă într-un trandafir zâmbitor: Vai, draga mea copilă, să nu îndrăznești să o faci de râs pe mătușa ta. N-am zis că nu-l vreau, nu-i așa? E bine că ai fost adusă la mine, deoarece eu sunt singura femeie din oraș care îți poate oferi ceea ce vrei. Copila mea, îți voi da o lecție pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
senzație de jinduire care aproape mă făcea să plâng". Această necunoaștere a corpului, a trăirilor și codurilor erotice provoacă un episod încă și mai bizar în viața tinerei. Aveam în jur de șaisprezece ani, povestește Simone de Beauvoir, când o mătușă ne-a dus pe sora mea și pe mine la cinematograful Pleyel, unde rula un film de călătorie. Toate locurile pe scaune erau ocupate, așa că am rămas în picioare pe culoar. Am simțit cu uluire mâinile cuiva pipăindu-mă prin
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
am întâlnit când ne duceam la tenis [...]. Acum stăm toate trei în cortul lui, pe plajă, însă urmează să ne mutăm cu el la hotel..". Din nefericire, scrisoarea aceasta "gratinată" nu îi parvine imediat destinatarei. Este interceptată pe traseu de mătușa tinerei, care este oripilată. "S-a apucat și i-a scris pe loc cumnatei sale, își amintește Bab, că ea nu-și putea lua răspunderea de a adăposti o tânără cu un asemenea anturaj și a expediat-o pe Janine
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]