8,009 matches
-
exemplare - în numele noii autenticități, polemizând cu senzaționalul cultivat de literatura epocilor trecute -, aceștia rămânând oameni obișnuiți, striviți de mediul în care trăiesc. Dotat cu ureche fină, romancierul înregistrează fidel limbaje diverse, cărțile sale cuprinzând nenumărate portrete vii, memorabile. SCRIERI: Moartea măștilor, București, 1971; Lumină pentru cei singuri, București, 1975; Iarna e o altă țară, Cluj-Napoca, 1980; Martiriu parțial, București, 1991; Schiță de portret pentru cap de familie, București, 1995. Ediții: Mihai Gafița, Studii de istorie literară, pref. Aurelia Batali, București, 1979
GAFIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
perioadă se va lansa într-o activitate culturală intensă, desfășurată îndeosebi în fostul spațiu iugoslav: traduce din Aco Sopov, Boris Visinski, Streten Petrovici, Petre Bakevski și își publică aici o serie de volume de poezie: Strigătul memoriei, 1985 (în macedoneană), Mască pentru voce, 1987 (în sârbă), Zero dinamic, 1994. De asemenea, participă la Serile de Poezie de la Struga, valorificând textele acelor reuniuni în antologia Poezie și umanitate (1986). Poezia lui D. articulează o simbolistică multiplă dintr-un topos romantic. Un volum
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
cultural, desfășurările unor destine umane. SCRIERI: Aparat de fotografiat sufletul, în Unsprezece poeți, Iași, 1981; Vasul de brumă, București, 1985; Krik vo sekiavanieto [Strigătul memoriei], tr. Save Manasievski și Florin Filiuță, pref. Blaje Koneski, Skopje, 1985; Eternitatea clipei, Craiova, 1986; Mască pentru voce, Cetinje, 1987; Poezie și epocă, Novi Sad, 1989; Gramatica întâmplării, Craiova, 1991; Introducere în retorica juridică, Craiova, 1993; Zero dinamic, Craiova , 1994; Retorica oglinzii, București, 1995; Ademenirea, Brâncoveni, 1995; George Bacovia sau Monologul pe mai multe voci, Iași
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
Gavril Istrate, O ediție necunoscută din opera lui Creangă, CL, 1998, 10; Dicț. analitic, I, 33-36, III, 104-106, 401-403, IV, 675-679; Constantin Parascan, Ion Creangă și lumea în care a trăit, Iași, 1999; Dicț. esențial, 217-223; Constatin Parascan, Ion Creangă. Măștile inocenței, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, postfață Liviu Leonte, Iași, 2000; Sorescu, Lumea, 86-118; Dan Mănucă, Opinii literare, București, 2001, 81-90; Mircea Bertea, Creangă înainte de Creangă, postfață Doina Curticăpeanu, Cluj-Napoca, 2002; Theodor Cazaban, Eseuri și cronici literare, București, 2002, 23-34; Serghei Coloșenco
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
stilul lor existențial se refuză suavităților, gingășiilor, concesiilor de orice fel. Nu atât oameni vechi, anacronici, cât arhaici, îndărătnici ca mentalități, mișcându-se într-un mediu rudimentar; nu atât misterioși (ca taciturnii lui Mihail Sadoveanu), cât refractari, netransparenți, păstrând sub măștile lor neutre gânduri ascunse. Nimic poetizat în comportamentul lor; reacțiile aspre, gestica violentă, limbajul stâncos, instinctele fruste - acestea par comentate de către un Giovanni Verga transilvan, vădit ostil idealizării, „crud” în verismul său. Tangențele cu Ioan Slavici, cu Liviu Rebreanu, mai
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
se repliază într-o indescifrabilă complezență, contrariind până și pe cei mai apropiați, care ajung să-l suspecteze de trădare; însingurarea lui îndurerată ascunde însă cheia ingenioasei manevre la care părtaș va fi doar taciturnul sfetnic Român Gruie. Cu o mască - poate prea accentuată - de smerenie și falsă umilință, de resemnare și molatecă supușenie, Vlaicu își asumă rolul ingrat al unui domnitor aparent bicisnic, temător și șovăielnic. Astfel poate urzi, la adăpost de rele, țesătura unui plan pe care îl înfăptuiește
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
1963 (în colaborare); H. G. Wells, Opere alese, II, București, 1963 (în colaborare cu C. Vonghizas), Primii oameni în lună, București, 1966; E. A. Poe, Poezii și poeme, București, 1964, Scrieri alese, București, 1968 (în colaborare cu Ion Vinea și C. Vonghizas), Masca Morții Roșii, îngr. și introd. Liviu Cotrău, Iași, 2003 (în colaborare cu Liviu Cotrău și Diana Cotrău); John Steinbeck, Iarna vrajbei noastre, București, 1967 (în colaborare cu Tatiana Malița). Repere bibliografice: Lucian Raicu, Poezie și narațiune, VR, 1955, 3; D.
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
a unor muncitori navetiști, pentru a evidenția resorturile interioare ale personajelor, iar în Cora (1977), problemele vieții într-un mare combinat se inserează în experiența unei iubiri „naive” sortite eșecului. Problematica, personajele și tehnicile narative favorite se regăsesc și în Măștile (1979; Premiul Asociației Scriitorilor din București), roman al educației afective, în care ancheta orchestrată de un narator-martor, înzestrat cu fervoare analitică, declanșează confesiuni și rememorări care tind spre asumarea responsabilității morale într-o lume amenințată de proliferarea apatiei. Ciclul de
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
totalitate, opera lui D. se impune mai ales printr-o pătrunzătoare, chiar dacă uneori fastidioasă, capacitate analitică. SCRIERI: Povestiri din provincie, București, 1967; Catedrala, București, 1969; Anchetatorul apatic, București, 1971; Deruta, București, 1973; Al doilea pasaj, București, 1975; Cora, București, 1977; Măștile, București, 1979; Războiul amintirilor, București, 1981; Hărțuiala, București, 1984; Oglinda salvată, București, 1986; România, sfârșit de decembrie, București, 1991; Alvis și destinul, București, 1993; A trăi în păcat, București, 1996; Viață cu efect întârziat, București, 1998; Șase femei, București, 2002
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
Lucian Gruia, „Patru povestiri”, ST, 1985, 1 ; Ștefan Ion Ghilimescu, Minunatele „povestiri” ale lui Dan Grădinaru, LCF, 1992, 22; Mariana Codruț, Povestiri din sertar, CNT, 1992, 13; Cristea, A scrie, 222-226; Diana Adamek, Provocarea realului, TR, 1992, 39; Daniel Cristea-Enache, Masca lui Creangă, ALA, 2002, 628, 630, 631. R.D.
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
onirice, impresii de călătorie (geografie sentimentală), reverii și melancolii autoironice, vag moralizatoare - sunt câteva din temele acestei lirici. Cu Poeme scrise pe un geamantan (1995) se definește mai pronunțat un stil: „O atmosferă ireală - / De bal, / Un carnaval / Senzațional! / Al măștilor, / Cuvintelor - / Și-un claun adus / Cu mari eforturi din Apus. Cuvinte fără dop - / Limbajul pop.” Prozodia alertă, adecvată, care nu ocolește zonele „pop” ale vieții, face ca această poezie să pară o șaradă copilărească, cu un scenariu sentimental și ironic
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
prea puțin teoretizatele raporturi ale femeii cu scrisul. SÎnt raporturi În care femeia reușește prea puțin - și tocmai de aceea nici nu ține foarte mult - să se deghizeze, dacă acceptăm că „minimalismul” sau „realismul magic” de pildă nu reprezintă decît măștile pe care scriitorul, potrivindu-și-le perfect pe figură, le folosește ca arme În lupta cu morfeicul limbaj. Pugnacitatea unei anume literaturi feminine, de exemplu, nu rezultă decît din manifestarea imediată și evidentă a autorului În text. Scriitoare ca Lydie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literaturii, Ricoeur. Rămîne deschisă În acest moment problema autenticității, a unui nou vitalism - preluat de logistica tardo-capitalismului pentru a-i eficientiza turnoverul? - pe care o pune gîndirea lui Sloterdijk. La Începutul perioadei postbelice, proza franceză acuză puternic șocul războiului devastator. Măștile literaturii cad, pentru că nu mai există motivații pentru ca ele să fie păstrate pe o figură socială devastată. Moartea de masă face inutile pretențiile oricărui paraître, iar mult Îmbrățișatul estetism al vieții Își vede Înecate toate orgoliile. Literatura rămîne perplexă În fața
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Scriitorul ei, „nou”, „accedînd la clasic, devine epigonul creației sale primitive, societatea Își face din scriitura lui o manieră și Îl face pe scriitor proizonier al propriilor mituri formale.” Cu alte cuvinte, gradul zero al scriiturii devine manieră și, astfel, mască. Scriitorul este „Înghițit” de literatură, și astfel, de societatea care-l vede contunuatorul unei tradiții și nu inițiatorul unei revoluții. Nu există, la drept vorbind, o scriitură ca să spunem așa literală care să ascundă un mesaj inalienabil, imposibil de adus
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
seulement la main en hauteur, agite les clés au-dessus de Milo, et prend un air condescendant, cortina, actul II, nu: deznodământ fals. Căci Andrew Îl ucide În final pe Milo, italianul, a cărui groază Întipărită pe față este ascunsă sub masca de clovn. Milo se prăbușește pe scări - În sfârșit, cortina, actul II Începe acum. Două zile mai târziu, un inspector de poliție foarte sigur pe el intră la Andrew pentru anchetă - avec la logique tout devient clair. Doar că Andrew
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poliție foarte sigur pe el intră la Andrew pentru anchetă - avec la logique tout devient clair. Doar că Andrew nu-l omorâse pe Milo, trăgând un glonte orb, iar ultimul, pentru a se răzbuna, se Întoarce travestit (de data asta masca e adevărată) În inspector de poliție, după ce, În absența stăpânului, intrase În casa lui Andrew și depusese patru indicii care să ateste presupusa crimă. Scorul a fost egalat, e 1-1, Andrew e convins de a fi comis o crimă necomisă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aceeași factură pronunțat eseistică, astfel încât adoptă un macroformat apropiat. Pe pagina întâi, centrat impunător, e așezat editorialul, iar în dreapta jos, la încheierea lecturii lui, ochiul zăbovește pe unica imagine foto inclusă în număr, reproducere a câte unei opere plastice - o mască mortuară din Nereju, un desen de Rafael cu chipul lui Aristotel, un altul de Brâncuși, „exponent cu prestigiu universal” al unei „sinteze” românești, o sculptură de Michelangelo, o gravură de Goya, fiecare comentată în filele următoare de H.H. Stahl, Mircea
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
Botta, I.I. Cantacuzino. Din pagina a doua se deschide suita rubricilor (frecvent și cu statut de titlu al textului), gândită ca un arpegiu cu variațiuni; tema de bază o expune primul număr: „o carte”, „o idee”, o operă plastică, „o mască”, „... și câteva puncte de vedere”, formulă modulată și îmbogățită ulterior: „o carte”, „un om”, „o gravură”, „... și câteva puncte de vedere” sau: „două probleme”, „o statuie”, „o idee”, „un sistem”, „...și câteva puncte de vedere”. Dintre editoriale se remarcă Prilej
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
de film, cărțile de învățătură pentru pionieri, textele omagiale, romanele populare, poeziile patriotice și revoluționare, folclorul nou, piesele de teatru partinic, documentarele propagandistice, povestirile eroice pentru copii, antologiile și abecedarele. Te fascinează să citești în altă cheie texte care, sub masca onorabilității, au avut o certă intenționalitate ideologizantă, partinică, festivistă. Autorii acestei recuperări își propun să contracareze operația de „ștergere a urmelor”, pe care unii dintre autorii sau comentatorii acestor opere o încearcă astăzi, prin minimalizarea efectului sau expedierea lor pudibondă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
care se evidențiază în cursul conviețurii oamenilor în cetate, așa cum susținea Teofrast. Totuși, deși caracterizarea unei persoane prin trăsături și prin caracterul moral sunt paralele până la un punct, se pot intersecta în multe zone, după cum se și pot asimila reciproc, masca sau potența. 1.6. Tipologia eroilor de ficțiune Există un alt plan de caracterizare a oamenilor, care se desfășoară în primă instanță în planul logosului, al eroilor de ficțiune, al considerării persoanei ca erou de narațiune de un anume tip
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de caracter, cu puțin până la sintezele lingvistice și conceptuale din secolul XX, în care s-a încercat să se constituie și o psihologie a persoanei. După cum se știe, termenul de „persoană” derivă din latină (persoanaă unde se referea inițial la masca purtată de actor la teatru, pentru a se încadra în generalitatea unui tip de erou, vesel sau trist. Masca avea și calitatea de a amplifica sunetul (etimologiaă, persona derivă de la personare. Este vorba deci de o „față” simbolică, de reprezentare
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
constituie și o psihologie a persoanei. După cum se știe, termenul de „persoană” derivă din latină (persoanaă unde se referea inițial la masca purtată de actor la teatru, pentru a se încadra în generalitatea unui tip de erou, vesel sau trist. Masca avea și calitatea de a amplifica sunetul (etimologiaă, persona derivă de la personare. Este vorba deci de o „față” simbolică, de reprezentare a unui erou fictiv. Echivalentul grec era prosopon care înseamna, de asemenea, „fața” a ceva, a unei armate, nave
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
persona derivă de la personare. Este vorba deci de o „față” simbolică, de reprezentare a unui erou fictiv. Echivalentul grec era prosopon care înseamna, de asemenea, „fața” a ceva, a unei armate, nave, inclusiv a unui om, dar și figură artificială, mască de teatru. Termenul de prosopon a rămas celebru prin imprimarea feței lui Isus pe un ștergar pe care i l-a dat Maria Magdalena pe Golgota, prosop care, în România, se pune în jurul icoanelor. De la început „persoană” s-a referit
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în jurul icoanelor. De la început „persoană” s-a referit la reprezentare a cuiva de către cineva, nu doar pentru sine ci și pentru alții. Suntem într-un domeniu care nu e cel al manifestării nemijlocite a individului, ci într-unul mijlocit prin mască - față, chip - și personaj - personaj care se afirmă, există de fapt în instanța povestirii relatate, a piesei reprezentate, a mitului invocat, a unui text lecturat, dar și al biografiei sau autobiografiei potențiale a fiecărui om. Conceptul de „persoană” în jurisprudență
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sine, eu și conștiință. Conceptul de „subiectivitate” (conștientăă este unul care a apărut în istoria omului european (fiind strâns corelat cu cel de persoanăă pornește de la dimensiunea biologică ca o contrafață înspre intimitate, a manifestării și expresivității publice de tip mască și a reprezentării sociale a acesteia. Subiectivitatea este necesară pentru a contracara permanenta tentație de alunecare spre „impersonal”. În franceză, de altfel, termenul „personne” înseamnă „nimeni”. Conceptul de „psihism al persoanei umane” le include pe toate, cu specificația că psihismul
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]