7,581 matches
-
un senz greșit. Este omul acesta în stare să se sature vreodată?" Un an mai târziu, pe Calea Victoriei, transfigurat, fericit, concetățeanul meu mă întâmpină întinzându-mi amical ambele mâni: "Ce bine-mi pare că te văd! Nici nu știi câtă mulțumire simt când întâlnesc un ieșean de al nostru", îmi spune el. "O, Iașul nostru! Bietul nostru Iași! Așa de încântător și așa de părăsit!" Cazul acesta nu e unic, de sigur. Cine-și închipuie însă că în fața lui (sau a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aspirațiilor sau preferințelor noastre, despre tot ce nutrea speranțele și tot ce incita visele noastre. Ba dacă țineam seama că, în grupul nostru, nimeni nu fusese încă fluerat până atunci (Flaubert, Zola, Goncourt, Daudet încercaseră, cum am spus, durerea sau mulțumirea aceasta), ar fi cazul să adaog că la dejunurile noastre atmosfera era mai senină decât la faimoasele "dîners Flaubert", pentru că în ea nu se strecura nici un regret, nici o remușcare și nici un fel de revoltă. Și doar, și noi ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din timpul și energia mea. Lucrul acesta îl făceam fără multă convingere deși cu destulă sinceritate și bună voință. N-am avut niciodată vocațiunea politicei, de aceea am și părăsit-o din timp, și fără nici un regret, oricâte foloase și mulțumiri mi-ar fi adus dacă n-o părăseam. Pe atunci deci, desfășuram, cum spun, o oarecare activitate politică, făcând parte din organizația condusă de Take Ionescu. De ce din organizația aceasta a cărei doctrină era așa de departe de credințele mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
adunat laolaltă e sărbătorirea unui prieten drag și a unui ales de soartă. Și n-aș minți dacă aș zice că ne e mai drag acum, când e ales și înălțat, pe câtă vreme înălțarea lui face mândria noastră, și ne dă mulțumirea izbânzei pentru care ne-am strâns în jurul lui. Cu cât privesc mai mult, din colțul meu, în cordiala intimitate care înmoaie inimele oțelite de luptă, cu atât pricep mai bine firea aceasta pe care selecțiunea socială a ridicat-o de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Și înșirarea clipelor trecute, privirea aruncată îndărăt dau vorbelor sale o căldură sugestivă și o mare putere de îndemn: Prin muncă, prin merit și prin dreptate, acesta e principiul adevărat al vieții oneste. Pentru un suflet curat, binele obștesc e mulțumirea cea mai adâncă. Fiți buni! Numai cu acesta, voința se îndreaptă înspre mai multă sociabilitate, înspre fapte de un folos mai întins"... (De prisos s-adaog că acesta e Bădărău văzut de mine la 1905 și că dac-acest portret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Când a terminat, s-a șters la gură și a plecat mai departe, fără măcar să se mai uite la mine. M-am uita foarte atent la el, eram curios să văd dacă va da măcar din cap, în semn de mulțumire. Nu a făcut asta, dar nu m-a deranjat absolut de loc. El trăia în lumea lui, iar eu în lumea mea, și am început să filozofez în mintea mea, uite cum cartea scrisă de mine și de ceilalți doi
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
un om necăjit, șchiop și mut din gara de nord. Cam asta a fost povestea cu mutul și mă gândeam să o scriu în noua carte, ceea ce am și făcut. Am ajuns acasă la Oradea foarte obosit, dar cu o mulțumire în suflet foarte mare, mi- am pus în biblioteca personală cartea „Aventuri în insula naivilor” și m-am gândit că lângă ea trebuie să apară a doua carte, cât mai repede, deoarece mai avem încă multe de spus, atât eu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
liturghie și în timpul ei, evlavie din belșug și lacrimi. Apoi, cu mare liniște și încredințare sufletească, asemenea cuiva obosit care se odihnește bine, și pentru a nu căuta și dori nimic, considerând lucrul terminat, dacă nu cumva pentru a aduce mulțumire și din evlavie față de Tatăl și pentru liturghia Sfintei Treimi, pe care înainte mă gândisem să o slujesc marți dimineață. A PERSOANELOR ASCUNSE 1. A PREASFINTEI TREIMI 11. Marți ș12 februarieț - După ce m-am trezit, rugându-mă, nu conteneam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
evlavie față de Tatăl și pentru liturghia Sfintei Treimi, pe care înainte mă gândisem să o slujesc marți dimineață. A PERSOANELOR ASCUNSE 1. A PREASFINTEI TREIMI 11. Marți ș12 februarieț - După ce m-am trezit, rugându-mă, nu conteneam să-I aduc mulțumire lui Dumnezeu, Domnul nostru, cu multă înflăcărare, cu priceperi și lacrimi, pentru atâtea binefaceri și pentru atâta limpezime primită încât nu pot fi spuse în cuvinte. După ce m-am ridicat, căldura lăuntrică și evlavia n-au contenit, amintindu-mi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
care mi-a venit în zori, și anume aceea de a avea numai pentru biserică, primind multă limpezime și pricepere și multă evlavie; dorind să termin odată cu acel lucru, într-o mare pace și în deplină cunoștință și aducere de mulțumire Persoanelor dumnezeiești, deopotrivă cu o mare evlavie. Fie că a fost o ocazie șjustificatăț sau nu, zarva din sală m-a făcut să mă ridic de la rugăciune și să merg să fac liniște. Și apoi, mergând la liturghie și în timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cei ce ascultau liturghia. O dată terminată liturghia, după ce am privit acel lucru, am rămas așezat și cu evlavie.)3 A STĂPÂNEI NOASTRE 12. Miercuri ș13 februarieț - Băgând de seamă că am greșit mult neglijând Persoanele divine în momentul aducerii de mulțumire din ziua trecută și dorind să renunț la liturghia Sfintei Treimi, pe care vrusesem să o celebrez, și luându-i drept mijlocitori pe Mamă și pe Fiul ei, pentru ca greșeala să-mi fie iertată și să-mi fie redat harul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și cu o evlavie puternică, cu sughițuri și daruri spirituale, încep pe dată să fac ofranda de a nu avea nimic nici pentru biserică, fără a mai dori să privesc la ele decât, în următoarele două zile, pentru a aduce mulțumire și a reface aceeași ofrandă, sau șde a o faceț într-un mod mai îngrijit; și o fac cu belșug de lacrimi, înflăcărare și evlavie lăuntrică; apoi, necontenind aceasta, mi se părea că nu mă voi putea ridica, dorind mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
începând să lăcrimez puțin, socotind că este o ispită, m-am pus în genunchi, oferind faptul de a nu mai privi la alegerile asupra acestui lucru, ci să iau cele două zile, adică până luni, pentru a spune liturghia aducând mulțumire și repetând ofranda. În timpul acestei ofrande și jertfe, din nou atâtea lacrimi și atât de îmbelșugate, cu mulțime de sughițuri și daruri spirituale, încât, după ce am făcut șofrandaț Tatălui în prezența Stăpânei noastre, a îngerilor etc., necontenind lacrimile etc., am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
belșug de lacrimi pline de căldură și savoare lăuntrică, neprimind nici o pricepere, am considerat lucrul dus la bun sfârșit și mi s-a părut bine primit de Dumnezeu, Domnul nostru. Ridicându-mă și întorcându-mă să pregătesc liturghia și aducând mulțumire Maiestății Sale dumnezeiești și oferindu-I jertfa făcută, nu fără evlavie sau mișcări cu lacrimi 1; ieșind la liturghie, la pregătirea altarului, la îmbrăcarea veșmintelor și la începutul liturghiei, șm-a potopitț mulțime de lacrimi, în timpul liturghiei, foarte puternice și îmbelșugate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
primi priceperi sau deslușiri sau percepere a vreunei Persoane, cu o iubire înflăcărată, căldură și multă savoare pentru cele dumnezeiești și cu mare desfătare sufletească. Odată terminată liturghia, în capelă și după aceea, în odaie, în genunchi, dorind să aduc mulțumire pentru atâtea daruri și haruri primite, mi-a pierit dorința de a mai oferi încă o dată jertfa făcută (cu toate că o făceam mereu, și nu fără evlavie), considerând lucrul deja hotărât, iar pe de altă parte marea evlavie pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
hotărât cu multă pace să ies, simțind îndeosebi mișcări lăuntrice și lacrimi, chiar dacă mi se părea că aș mai fi putut zăbovi; și cu mare îndestulare sufletească, am pornit cu hotărârea de a termina mâine, cel târziu înainte de masă, aducând mulțumire, cerând puteri și repetând jertfa de mai înainte din evlavie față de Preasfânta Treime, spunând liturghia în cinstea ei. A PREASFINTEI TREIMI ȘI ÎNCHEIEREA 17. Luni ș18 februarieț - Noaptea trecută, cu puțin înainte de a mă culca, evlavie și mare încredere în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
luându-i drept mijlocitori pe îngeri, pe Sfinții Părinți, pe apostoli și pe ucenici, pe toți sfinții etc., prin Stăpâna noastră și Fiulei, și rugându-mă din nou lor pe îndelete ca a mea consfințire nestrămutată și aducerea mea de mulțumire să se ridice dinaintea tronului Preasfintei Treimi și așa mai departe, cu o mare revărsare de lacrimi, mișcări și sughițuri lăuntrice; astfel, părându-mi-se că îmi simt venele sau părți ale corpului, am făcut consfințirea mea nestrămutată Preasfintei Treimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Treimi și așa mai departe, cu o mare revărsare de lacrimi, mișcări și sughițuri lăuntrice; astfel, părându-mi-se că îmi simt venele sau părți ale corpului, am făcut consfințirea mea nestrămutată Preasfintei Treimi dinaintea întregii Sale curți cerești, aducând mulțumire cu multă și adâncă iubire, mai întâi Persoanelor dumnezeiești, apoi Stăpânei noastre și Fiului ei, apoi îngerilor, Sfinților Părinți, apostolilor, ucenicilor, tuturor sfinților și sfintelor și tuturor persoanelor care m-au ajutat în acestea 1. Apoi, la pregătirea altarului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
am simțit că mă părăsește dorința de a trece mai departe, îndeosebi după acea liniște mare sau desfătare a inimii, părându-mi-se că nu aveam pentru ce să continui cu liturghiile în cinstea Preasfintei Treimi, decât pentru a aduce mulțumire cu prisosință, nu din nevoia de a primi confirmare pentru lucrul făcut. A PREASFINTEI TREIMI 20. Joi ș21 februarieț - În rugăciune, tot timpul, neîntreruptă și foarte mare evlavie, limpezime caldă și savoare spirituală, purtând cumva spre un gen de înălțare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-se că, cu mai puține lacrimi, mă găseam mai îndestulat și mulțumit de a mă lăsa ocârmuit de Maiestatea dumnezeiască, de care ține a da și a retrage harurile cum și când e mai potrivit; și cu acestea, la foc, mulțumirea mea creștea, cu o înnoită mișcare lăuntrică și iubire pentru Isus, nemaigăsind în mine acea împotrivire trecută față de Preasfânta Treime, și astfel, tot timpul liturghiei, șfiindț cu multă evlavie față de Ea. A PRIMEI ZILE DIN POSTUL MARE 26. Miercuri ș27
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
toată ziua, deosebită evlavie. A SĂRBĂTORII 29. Sâmbătă ș1 martieț - La rugăciunea obișnuită, însoțit de multe haruri și evlavie în timpul acesteia, iar la liturghie, multă liniște și evlavie și cu unele înclinații spre a lăcrima, până la prânz având o mare mulțumire sufletească, iar după aceea, ad utranque partem 1. A ZILEI 30. Duminică ș2 martieț - În timpul rugăciunii obișnuite, însoțit șfiindț de multe haruri și evlavie, amestecate cu o anumită limpezime și căldură. Apoi, am ieșit din cauza gălăgiei și, la întoarcere, eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
bine, nici rău, nici șnu știamț cui să mă încredințez; în cele din urmă, îndreptându-mă mai mult spre Isus, la rugăciunea pregătitoare, în odaie, am simțit în ea slabe mișcări spre evlavie și spre dorința de a lăcrima cu mulțumire sufletească și cu mare încredere în Isus, care mă atrăgea să mă încred în Preasfânta Treime; astfel intrat în capelă, m-a învăluit o mare evlavie față de Preasfânta Treime, cu o iubire foarte mare și potop de lacrimi, fără a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
simțeam dorința de a afla evlavie, decât de puține ori, întrucât celelalte Persoane mi se înfățișau în El; astfel încât, mediate vel inmediate 4, totul se vărsa în Preasfânta Treime. O dată terminată liturghia, după ce mi-am dezbrăcat veșmintele, la rugăciunea de mulțumire, șam simțitț iubire atât de puternică, suspine și lacrimi, toate sfârșind în Isus și, prin urmare, ajungând la Preasfânta Treime, cu un fel de ascultare respectuoasă; mi se părea că, dacă nu ar fi fost evlavia liturghiilor de spus, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de lacrimi îmbelșugate; astfel, de fiecare dată când, la liturghie și înainte, primeam vizite spirituale deosebite, toate sfârșeau în Preasfânta Treime, ridicându-mă și atrăgându-mă la iubirea Sa. O dată terminată liturghia, după ce mi-am scos veșmintele, la rugăciunea de mulțumire, multe sughițuri și revărsare de lacrimi, toate sfârșind în iubirea pentru Preasfânta Treime, încât mi se părea că nu doresc să mă ridic, simțind atâta iubire și suavitate spirituală. Apoi, de mai multe ori, la foc, iubire lăuntrică în Ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îmbrăcat veșmintele, neștiind cu cine să încep, și după ce L-am luat pe Isus drept călăuză, și îndreptând rugăciuni fiecăreia șdintre Persoaneț, am petrecut până la a treia parte din liturghie cu mare însoțire a harului și cu evlavie caldă, cu mulțumire sufletească, fără lacrimi și, cred, fără o dorință de a le avea, mulțumindu-mă cu voința Domnului; cu toate acestea spuneam, îndreptându-mă spre Isus: „Doamne, încotro merg, sau încotro etc.; urmându-Te, Domnul meu, nu mă voi putea pierde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]