7,852 matches
-
fi, scrie Stingo, o "drăcoasă de nimfă". Fiecare părticică a ei o evocă pe frumoasa Lotis, după care tânjea atâta Priap, zeul fecundității cu mădularul imens. Sau, legănată ușor de unde și zefir, pe Venus născută din ape... Culmea fericirii pentru narator, atitudinea lui Leslie pare și ea să aparțină unui alt timp, acelei vârste de aur din imaginarul colectiv, epocii mitice dinaintea creștinismului, când interdicțiile sexuale nu îi apăsau atât de mult pe oameni. Și când zeii înșiși, începând cu Jupiter
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de un "amestec de oroare zilnică cu o atmosferă de vacanță perpetuă". În Des feux mal éteints își povestește propria istorie de tânăr jurnalist parizian angajat să lucreze la Djebel, un hebdomadar militar din Alger. În fiecare zi, își amintește naratorul, "exploziile bombelor cu plastic" și uciderile care aveau loc la câțiva pași distanță secerau vieți. Infernul era la ordinea zilei. În ciuda acestui lucru, de cum venea primăvara, "vremea era caldă. Parfumul de glicine venind dinspre parcuri se împletea cu mirosul de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în care toate vicleșugurile și toate farmecele acestui oraș și acestei țări aveau asupra ta efectul cel mai violent, ca o dorință îndelung înfrânată". Însă aceste pofte carnale trebuiau ori stăpânite, ori lăsate să se manifeste în bordeluri. Desigur, admite naratorul, "a existat vreme de câțiva ani o amplă etapă de fraternizare [...], ca o lungă poveste de iubire, un flirt fără margini între fetele acelei țări și băieții veniți de aiurea [...]. Familiile îi întâmpinaseră cu brațele deschise, așa cum numai acești pieds-noirs
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
închis ușile și brațele. Pentru soldații din contingent, nu se mai punea problema poveștilor de iubire, și nici măcar a flirturilor, mai ușoare sau mai avansate, cu fetele de prin partea locului. În așteptarea catastrofei sau a cataclismului final, își amintește naratorul, familiile se închiseseră în ele însele, [...] acum contingentul era privit cu suspiciune [...]. Iată de ce nu ne mai întâlneam decât cu fete de-ale noastre, iar cele din jurul nostru ni se păreau distante și inaccesibile; în limbajul și în gesturile lor
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
adevărat că aceste cântece sunt adesea mai mult decât dulcege, siropoase. Chiar și atunci când vorbesc despre despărțire, ele respiră numai armonie, deși flirtul provoacă în viața reală destule discordanțe. Nici pomeneală în cântecele acestea de tineri care, asemenea lui Stingo, naratorul din Alegerea Sofiei, găsesc acest joc amoros cât se poate de pervers. Nici de fete care flirtează și care, ca Florence C., plătesc scump cutezanța lor amoroasă: deoarece sfârșise prin a-i ceda băiatului cu care flirta, această tânără din
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
rock dezlănțuit: acestea sunt noile coșmaruri ale tinerilor care flirtează. Un episod pe care îl relatează Herman Raucher în romanul său Un été 42 ilustrează foarte bine confuzia care domnea adesea, în acea eră hollywoodiană, în rândul seducătorilor începători. Hermie, naratorul și foarte probabil alter ego-ul autorului dând dovadă de multă nepricepere, greșise în cursul unuia din flirturile sale ținta, resimțind în urma acestui fapt o umilință săgetătoare. În sala de cinema unde se aventurase însoțit de prietenul său Oscie și de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
eroinei pe care ea avea s-o întruchipeze : doamna R. (aluzie probabil la realitatea imediată, bănuia Lăură ). Ideea îl făcea să se simtă el însuși ,,un erou", îi dădea noțiunea obiectivă a eului distinct și deosebit de ipotetica să proiecție că narator în român. Se oprirăƒ câteva minute la intrarea principala a Ambasadei României, căci noaptea îi înfășurase în mantaua ei protectoare. A intrat apoi acolo, uitându-se atent împrejur săƒ vadă dacă nu cumva îl urmărește cineva. Lăură a rămas tăcutăƒ
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
contemporan“, Editura Rao, 2007 Răpirea candidatului Vernescu Bogdan Romaniuc Ochiul și pulberea este romanul de debut al lui Liviu Bârsan, un roman care reușește să surprindă, printr-un joc de oglinzi foarte bine construit, realitatea românească, văzută atât de ochii naratorului, cât și de ochii mass media. Acțiunea romanului se desfășoară de-a lungul a treisprezece zile și începe odată cu răpirea lui Samuil Vernescu, candidat la prezidenția României în alegerile din anul 2001. Romanul lui Liviu Bârsan, la prima vedere unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
le-a publicat abia în 1997. Lucrul nu este surprinzător, căci secvențele dipticului dramatic nu ar fi putut apărea la data compunerii lor : în pofida plasării în spațiul antic, ele trimit la actualitate într-un fel inacceptabil pentru un regim dictatorial. Naratorul din Oreste în străinătate propune transmutarea eroului eschilian în Atena lui Cleon și a lui Socrate, cel mai civilizat centru al erei celei mai civilizate (I, p. 62), pentru a verifica ce soartă ar fi avut el printre cei care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fatalitate : Grea boală sângele strămoșilor, Aglaia. Ascunsă adânc, dar o dată apare. Și atunci nu contează de când ești bolnav. [...] Mă vor chinui încă Eriniile neiertătoare, știu. Dar de-acum încolo le voi înfrunta numai acasă (III, p. 92). În finalul piesei, naratorul protestează zadarnic împotriva unei evoluții a evenimentelor care-i contrazice convingerile inițiale. Forțele întunecate ale destinului și blestemele strămoșești acționează în epoca istorică a rațiunii ca și în timpurile mitice. Atena din Eumenidele lui Eschil era leagănul dreptății și al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
văzu pe Ifrim, pescarul, stând la masă cu veșnica lui carafă de vin dinainte, și un ofițer tânăr, așezat la pian, cu poalele vestonului desfăcute. O muzică dumnezeiască ajungea, vătuită, la el... Înțelege de ce, în cele două cazuri, lipsește continuarea. Naratorul e anonim și se vrea mai mult sau mai puțin neutru. Or, în esența oricărei povești se află angajat un narator. Trama este chiar el. Dar, începând să scrie, ea nu cunoștea, sau nu recunoștea, adevărata identitate a acestui narator-naratoare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu poalele vestonului desfăcute. O muzică dumnezeiască ajungea, vătuită, la el... Înțelege de ce, în cele două cazuri, lipsește continuarea. Naratorul e anonim și se vrea mai mult sau mai puțin neutru. Or, în esența oricărei povești se află angajat un narator. Trama este chiar el. Dar, începând să scrie, ea nu cunoștea, sau nu recunoștea, adevărata identitate a acestui narator-naratoare, care, doar ea, i-ar fi permis să descopere firul conducător și să continue. Însă era prea devreme. Viața (sau moartea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe fratele mai mic și colegul de școală, Theodor. Moartea nu este numită ca atare, ci este evocată cu denominantul de „trecere” în cazul tatălui și de „mutare” în cazul fratelui mai mic, semn al intervenției punctului de vedere al naratorului asupra percepției infantile a personajului. Paisie naratorul, monah profund înduhovnicit și îmbunătățit spiritualicește, împrumută personajului-copil Petru din maturitatea și curajul său. Personajul-copil Petru nu disperă în fața morții celor dragi. El consideră moartea doar o trecere sau o mutare către alt
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
școală, Theodor. Moartea nu este numită ca atare, ci este evocată cu denominantul de „trecere” în cazul tatălui și de „mutare” în cazul fratelui mai mic, semn al intervenției punctului de vedere al naratorului asupra percepției infantile a personajului. Paisie naratorul, monah profund înduhovnicit și îmbunătățit spiritualicește, împrumută personajului-copil Petru din maturitatea și curajul său. Personajul-copil Petru nu disperă în fața morții celor dragi. El consideră moartea doar o trecere sau o mutare către alt mod de viață, mult îmbunătățit și rezolvă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
pe care n-ai fi suferit-o dacă trăiai în lume; (...).”<footnote Vezi, Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.149. footnote>. Autorul contrapune ambele imagini, încredințând pe prima amintirilor personajului narator, iar pe a doua redării vorbirii directe în scena dialogului dintre tânărul rasofor și bătrânul ieromonah trăitor în schimnicie. În cadrul acestei convorbiri, nu se întâlnesc doar două generații având aceeași opțiune, monahismul, ci se întâlnesc heteroimaginea și autoimaginea, oferind la
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
politicii externe a Statelor Unite. Problemele politice sînt înlocuite de probleme morale (lupta morală dintre Barnes, care reprezintă eficiența brutală, și Elias, care reprezintă umanitatea idealizată ce încearcă să păstreze respectul pentru viața umană în circumstanțe dificile). La sfîrșitul filmului, tînărul narator, Chris, îl numește pe Barnes "căpitanul Ahab al nostru", specificînd că "Barnes și Elias se luptaseră pentru posedarea sufletului meu". Într-un gest concluziv, cu accente pro-masculine, Chris îl ucide pe Barnes, purificîndu-și, astfel, sufletul de răul și brutalitatea cu
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
distincte": vocea trecutului "evenimențială și faptică" și vocea prezentului "afectivă și stilistică". Istoriei i se subordonează "timpul trăirii, cu o componentă testamentară și un conținut obiectiv" iar literaturii "timpul mărturiei, caracterizat prin filtrarea subiectivă a evenimentelor și libertatea stilistică a naratorului". Satul Costișa din cartea Răduței Vasilovschi, fata notarului Silvestru Lavric și a Mariei, născută Buzilă, trăiește scenic ca o "ființă mitică", ancorat în rânduieli străvechi, marcate stilistic prin alternanța imperfectului (ca prezent al trecutului) cu prezentul având valoare de prezent
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în mai multe episoade, începând cu arestarea tatălui și sfârșind cu înălțarea unei case de chirpici în pustietatea Bărăganului. Pe acest subțire fir epic sunt intercalate, prin "flash-back", o serie de secvențe, de dinainte de deportare, din copilăria autorului, prilej pentru narator de a zugrăvi viața unei comunități din nordul României în perioada interbelică și imediat postbelică și de a creiona câteva personaje memorabile: tatăl, mama, cele două bunici, soldatul "Neamțu" etc., etc. Nu întâmplător am pomenit de procedeul "flash-back" și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
actoricesc: variații de ton, mimică, gestică, de așa manieră încât ne convingea de existența reală, concretă și palpabilă a tot ceea ce reprezenta conținutul fiecărei pilde, pericope sau parabole pe care ne-o relata. Ne aflam sub vraja cuceritoare a unui narator peste care coborâse, ca o mană cerească binefăcătoare, harul divin. Eram în transă. Eram teleportați fără voia noastră, fără să ne dăm seama, în lumea adamică și mirifică a perpetuului Eden. Era atâta concretețe în modul de expunere al mamei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Familia lui Titi, acest alter ego al autorului, a reușit să iasă, după mulți ani, din întunericul pământului. Aveau și ei o cămăruță prin ferestrele căreia pătrundea, în sfârșit, nestingherită, lumina soarelui. De câteva ori firul epic se rupe, pentru că naratorul rememorează scene din vremea când trăiau bunicii. Niște oameni vrednici, dar războiul, seceta și mizeria le întunecaseră viața. Smulsă parcă din romanele lui Zaharia Stancu este scena în care bunicul din partea tatălui, ajuns la 92 de ani (după ce a crescut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de Benedetto Croce (în pofida respingerii acestora în propriile sale "pagini de estetică"), o putem considera, alături de Gheorghe Grigurcu, între altele, ca "expresia conștiinței de sine a literaturii noastre din perioada interbelică". Conform principiilor călinesciene, istoricul literar trebuie să fie un narator, astfel istoria literaturii va îmbrăca hainele epicii, încît monumentala sa Istorie se transformă într-un roman, "e o adevărată "comedie umană", luînd ca pretext scriitorii", cum ne spune și autorul. Aspect decelat și de I. Negoițescu: "Ceea ce diferențiază însă modalitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acasă”, mulți intelectuali francezi plângându-mi-se că „nu pot trece de prima sută de pagini! - este spectaculară și revoluționară nu numai pentru că „se refugiază În trecutul autorului-narator”, Încercând să - și să se! - extragă misterul indicibil, bine ascuns, al eroului narator, al lui Marcel!, dar și felul În care e făcută această „ascensiune spre adâncimi”, stilul, frazele și subordonatele ce curg și se revarsă unele din altele, ilustrând acel „flux al conștiinței” (de care se face atâta caz!Ă, indică o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care o fac. Da, dar Proust nu o face precum Sadoveanu sau Hogaș; „amintirile” nu curg șovăitor și linear, plastic și anecdotic, ci se „afundă” În acele straturi, „nămoluri” ale unui trecut... care nu a existat niciodată! Și pe care naratorul, fascinat, Îl inventă, scoțându-l la suprafață. De fapt, „munca” sa se apropie mai degrabă de aceea a unui arheolog, a unui paleontolog, care „inventă” o eră, figuri și moravuri, fără să știe dacă toate acestea au existat vreodată, bazându
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
De fapt, „munca” sa se apropie mai degrabă de aceea a unui arheolog, a unui paleontolog, care „inventă” o eră, figuri și moravuri, fără să știe dacă toate acestea au existat vreodată, bazându-se Însă pe minime sau maxime probabilități. Naratorul lui Proust nu e atât, după opinia mea, „interesat” de a reconstitui unele figuri sau scene din viața sa trecută, a personajelor sale, ci de a extrage pur și simplu Întregul „mister al existenței”. De altfel, eu cred că o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aceasta” și la „acestea”! Acei câțiva „noduli de timp” cum i-am numit - poarta ce scârțâie sau soneria de la Cambray sau gustul de madeleină, o anume piatră ce se mișcă În pavaj! - nu apar, În memoria „exaltată și perspicace” a naratorului, drept ceea ce sunt „de fapt”, ci pur și simplu ca semne și forme ale unei anumite eternități. Este, par a-i spune aceste episoade anodine eroului, aceeași și mereu aceeași existență, aproape neschimbată, care se re-Întoarce neobosită, sub forme vag
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]