60,569 matches
-
cu prezența funebră a unui vizitiu pe capră, aproape atingându-mă Înainte de a se mistui În Întuneric. N-am avut timp să mă gândesc la misteriosul vehicul. Încă mai răsuna ecoul copitelor de catâri, când din locul unde adăsta silueta neagră se auzi din nou un fluierat ușor, același tiruri-ta-ta, iar din Întunericul de lângă mine se desprinse sunetul de neconfundat al unei spade trase Încet din teacă. M-am rugat fierbinte de Dumnezeu să gonească norii care acopereau fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vânt după haine sau podoabe țipătoare, nici măcar viu colorate, Încât singura notă oarecum stridentă a Îmbrăcăminții sale o constituia pana roșie ce-i Împodobea pălăria cu boruri largi. Dar chiar și așa, aspectul lui distona cu sobrietatea Întunecată a hainei negre a lui don Francisco de Quevedo, Îmblânzită numai de crucea de Santiago cusută pe piept, sub capa scurtă, tot neagră, care pe atunci se numea herreruelo. Îmi dăduseră voie să-i Însoțesc, pentru că tocmai le făcusem niște mici comisioane la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
roșie ce-i Împodobea pălăria cu boruri largi. Dar chiar și așa, aspectul lui distona cu sobrietatea Întunecată a hainei negre a lui don Francisco de Quevedo, Îmblânzită numai de crucea de Santiago cusută pe piept, sub capa scurtă, tot neagră, care pe atunci se numea herreruelo. Îmi dăduseră voie să-i Însoțesc, pentru că tocmai le făcusem niște mici comisioane la Ștafetă; restul grupului era compus din Licențiatul Calzas, Vicuña, Dómine Pérez și câțiva cunoscuți, sporovăind lângă balustrada treptelor dând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
capul cu un gest spontan de simpatie. A fost prima oară când l-am văzut, deși urma să mai am apoi și alte ocazii; dar Îmi voi aminti mereu Înfățișarea lui sexagenară și gravă, demnu-i aspect clerical Întărit de hainele negre, chipul uscățiv și părul cărunt tuns scurt, mustața cenușie și zâmbetul cordial, puțin absent, parcă ostenit, pe care ni l-a dăruit tuturor Înainte de a-și continua drumul, Înconjurat de dovezile noastre de prețuire. — Să nu-l uiți niciodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
acesta minunat și tragic pe care Îl numim Spania. N-am uitat nici ce s-a Întâmplat după aceea. Cum stăteam noi așa, așteptând să bată de Angelus, În fața prăvălioarelor de sub scara monumentală de la San Felipe a tras o caretă neagră bine-cunoscută mie. Stăteam sprijinit de balustrada treptelor, ceva mai la o parte, ascultându-i pe oamenii mari. Iar privirea pe care am Întâlnit-o acolo jos, fixându-mă, părea să reflecte culoarea cerului ce se deschidea larg peste capetele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
armele cu care Dumnezeu și natura au Înzestrat femeia ca să se apere de prostia și răutatea bărbătească, Angélica de Alquézar avea panoplia completă. A doua zi după-amiază, În drum spre Corral del Príncipe, amintirea imaginii ei În dreptunghiul ferestruicii caretei negre, sub treptele de la San Felipe, mă stânjenea ca atunci când Într-o execuție muzicală care ți se pare perfectă descoperi o notă sau o mișcare nesigură, falsă. Nu făcusem altceva decât să mă apropii și să schimb câteva cuvinte, vrăjit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și ondulat pe frunte și la tâmple, și gura aceea cu buza de jos groasă, tipică prinților din Casa de Austria, neacoperită Încă de mustața țanțoșă pe care avea s-o arboreze mai târziu. Monarhul nostru era Îmbrăcat În catifea neagră, cu jabou plisat și apretat, cu bumbi sobri de argint - ascultând primul de decretul de austeritate Împotriva luxului Curții, pe care tocmai Îl promulgase -, ținând neglijent În mâna-i palidă și fină, cu vene albăstrui, o mănușă din piele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
coridoare secrete, retrăgându-se apoi. Bărbatul de la masă continua să adnoteze scrisorile și informațiile, imperturbabil, ca și când era singur; Încât căpitanul avu tot timpul să-l studieze bine. Era solid, chiar trupeș, cu cap mare și ten rubicond, cu un păr negru și des care Îi acoperea urechile, cu o bărbuță neagră și scurtă și cu mustăți falnice și lungi, răsucite În sus peste obraji. Purta veșminte de mătase albastră-Închis cu discrete broderii negre, această ultimă culoare fiind și aceea a pantofilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
adnoteze scrisorile și informațiile, imperturbabil, ca și când era singur; Încât căpitanul avu tot timpul să-l studieze bine. Era solid, chiar trupeș, cu cap mare și ten rubicond, cu un păr negru și des care Îi acoperea urechile, cu o bărbuță neagră și scurtă și cu mustăți falnice și lungi, răsucite În sus peste obraji. Purta veșminte de mătase albastră-Închis cu discrete broderii negre, această ultimă culoare fiind și aceea a pantofilor și ciorapilor; iar pe piept Îi lucea roșia cruce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cap mare și ten rubicond, cu un păr negru și des care Îi acoperea urechile, cu o bărbuță neagră și scurtă și cu mustăți falnice și lungi, răsucite În sus peste obraji. Purta veșminte de mătase albastră-Închis cu discrete broderii negre, această ultimă culoare fiind și aceea a pantofilor și ciorapilor; iar pe piept Îi lucea roșia cruce de Calatrava, care Împreună cu jaboul alb și un fin lănțug de aur erau singurele contraste ale unei Îmbrăcăminți atât de sobre. Deși Gaspar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
chiar dacă suferi al naibii până să crapi, de moarte tot nu scapi. Și cine moare află odihnă. Pe când depăna În minte aceste vesele gânduri, văzu deodată că atotputernicul favorit lăsa la o parte hârțoagele și Îl privea fix. Ochii aceia negri și vii păreau a-l studia atent și a-l scormoni adânc. Alatriste, ale cărui veșminte și Încălțări purtau urmele nopții petrecute În carceră, regretă că nu arăta mai bine. Un obraz proaspăt bărbierit l-ar fi făcut să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care, evident, am citit-o: un fel de salvconduct care Îl obligă pe orice supus al Maiestății Sale britanice să-l ajute pe căpitanul Alatriste, dacă acesta i-o cere. Semnează Charles, principe de Wales. Alatriste deschise cutia de lemn negru, Împodobită cu incrustații de fildeș pe capac. Inelul era de aur și purta gravate pe el cele trei pene ale moștenitorului Angliei. Scrisoarea era un răvaș Împăturit În patru, cu aceeași pecete ca inelul, scrisă În limba engleză. Când ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
am auzit un cântecel, un refren care Îmi era familiar: un fel de tirurí-ta-ta, și printre reflexele acelea bătând În cenușiu și ocru a apărut o pată Întunecată, nemișcată. Ridicând ochii, am văzut Înaintea mea, cu capă și pălărie, silueta neagră inconfundabilă a lui Gualterio Malatesta. Prima mea reacție În fața vechiului cunoscut de la Portița Sufletelor a fost să dau bir cu fugiții; dar n-am făcut-o. Surpriza m-a amuțit și paralizat Într-atât, Încât n-am putut decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vechiului cunoscut de la Portița Sufletelor a fost să dau bir cu fugiții; dar n-am făcut-o. Surpriza m-a amuțit și paralizat Într-atât, Încât n-am putut decât să rămân stană de piatră, așa cum mă găseam, În timp ce ochii negri, scăpărători, ai italianului mă priveau fix. Apoi, când am Început să reacționez, m-au asaltat două gânduri concrete și aproape contrare. Primul, s-o iau la goană. Al doilea, să duc mâna la pumnalul pe care Îl purtam În spatele cingătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mantia căpitanului, și să Încerc să i-l Înfig dușmanului nostru În vintre. Dar ceva din atitudinea lui Malatesta m-a Împiedicat să fac ori una, ori alta. Deși sinistru și amenințător ca Întotdeauna, cu capa și cu pălăria lui neagră, cu chipu-i slab cu obrajii supți, plini de urme de vărsat și de cicatrici, atitudinea lui nu anunța necazuri imediate. Și În clipa aceea, ca și cum cineva Îi Întinsese brusc cu bidineaua pe față o dâră albă, apăru pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-l privesc neîncrezător și n-am mai scos nici un cuvânt. El s-a mai uitat o dată În spatele meu, apoi Într-o parte și În cealaltă, și mi s-a părut că Îl aud suspinând ușor, ca pentru sine. Stând acolo, negru și neclintit sub ploaia care se Întețea, părea și el ostenit. Poate că ticăloșii obosesc și ei ca oamenii cumsecade, m-am gândit o clipă. La urma urmei, nimeni nu-și alege destinul. Spune-i căpitanului, zise italianul, că Gualterio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În noaptea aceea, la Portița Sufletelor. Focurile alea de pistol de la doi pași... Ce să zic. Presupun că Alatriste știe că-ți datorează viața. Scutură picurii de apă din cutele capei și se Înfășură mai bine În ea. Ochii lui, negri și duri ca pietricelele de jais se opriră În sfârșit asupra mea. — Îmi Închipui c-o să ne mai vedem, zise, plecând. Dar deodată se opri și se Întoarse pe jumătate. Deși, știi ceva? Ar fi trebuit să te omor acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Întoarse pe jumătate. Deși, știi ceva? Ar fi trebuit să te omor acum, cât ești Încă un țânc... Înainte de-a deveni bărbat și a mă curăța tu pe mine. Apoi Îmi Întoarse spatele și se Îndepărtă, devenind iar umbra neagră care a fost Întotdeauna. Și i-am auzit râsul pierzându-se În ploaie. Madrid, septembrie 1996 Mulțumiri Lui Sealtiel, pentru că ne-a Împrumutat numele de familie. Lui Julio Ollero, pentru Topografia Madridului, de Pedro Texeira. Și lui Alberto Montaner Frutos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a existenței. Cel care nu știe să scrie și să citească n-ar putea să fie niciodată, spre exemplu, inginer silvic. în camera mare, cea mai mare încăpere din casă, mama exersa în fiecare zi câte o oră la pianul negru, lăcuit. Și ea voia ca eu să rețin numele bucăților: Aceasta era „La biserica din Frösö“. Aceasta - „Noapte de sfârșit de vară“. Iar aceasta era „Voiosul țăran“. Și acesta - studiul „Revoluție“. Adesea ședeam pe podea, cu cartea deschisă în fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
căutat niște semne acolo, pe scândurile vopsite în alb. S-a scuzat că niciodată nu reușea să apară când inginerul silvic era acasă. Poate ar trebui să fie suficient de curajos și de energic ca să vină când Mercedesul mare și negru e în fața casei, prin urmare inginerul este în mod sigur acasă. Avea de pus niște întrebări. întrebările acelea se stârniseră în el și numărul lor creștea pe măsură ce anii treceau. Le purta înăuntrul lui, fără răspuns, și de multe ori nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să mi le amintesc. Ele sunt din nou în posesia mea. Și îmi amintesc seara când a venit învățătoarea. O chemase tata. Când a coborât spre Avaliden pe bicicletă, pelerina de ploaie brună îi flutura în urmă. Avea o bască neagră, pe lângă urechi îi ieșeau șuvițe de păr galbene și crețe și semăna cu pinii subțiri de jos, de lângă golful Rentjärn. A intrat în bucătărie. Eu fugisem din calea ei și mă vârâsem sub masă. Dacă se uita cu atenție, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
acest lucru nu trebuie trecut sub tăcere. Dacă voi, cei care faceți cartea, socotiți vreodată că mă îndepărtez de la subiect, puteți să treceți fără nici o grijă peste acea bucată. Sau s-o tăiați. Sau să desenați peste ea cu culoare neagră. Sau să faceți ce se face cu literele. Dar nu pot vorbi despre Biblia lui Doré fără să-l numesc, de exemplu, pe bunicul. Mai departe voi vorbi, de asemenea, despre scriitorul german Erwin Strittmatter și despre vizita pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
noastre - eu și ceilalți unsprezece copii. învățătoarea ridica în aer fiecare carte, așa cum face preotul cu împărtășania, iar noi ne primeam fiecare exemplarul în palmele întinse. în ziua aceea învățătoarea se pieptănase și era îmbrăcată într-o rochie gri-închis, aproape neagră. Apoi, după ce am făcut câte o plecăciune și ne-am așezat, a urmat un moment de tăcere și reflecție. Ne fusese încredințat Cuvântul. Literele mari și negre de pe coperta trandafirie mi-au lovit ochii nepregătiți cu o forță plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ziua aceea învățătoarea se pieptănase și era îmbrăcată într-o rochie gri-închis, aproape neagră. Apoi, după ce am făcut câte o plecăciune și ne-am așezat, a urmat un moment de tăcere și reflecție. Ne fusese încredințat Cuvântul. Literele mari și negre de pe coperta trandafirie mi-au lovit ochii nepregătiți cu o forță plină de violență. Am fost cuprins de același soi de amețeală sau vârtej care obișnuia să mă lovească atunci când tata arunca în joacă bietul meu trup sus, în văzduh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mea zi de școală, în august 1946, stăteam la Norsjövallen, în sala de clasă vopsită în verde, împreună cu micul meu defect, care încă nu avea nume. Și atunci ne-am pornit să silabisim. învățătoarea a desenat cu creta pe tabla neagră o literă. Eu mi-am fixat privirea pe un nod din lemnul lăcuit al pupitrului din fața mea. Ceilalți copii urmăreau cu o curiozitate obraznică gesticulația ei. Pentru mine era dezgustătoare. Cu ciobul de cretă scârțâind și scrijelind pe suprafața zgrunțuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]