6,993 matches
-
1970 (vezi tabelul 2.3). Acest fapt era în concordanță cu politica președinților francezi de Gaulle (1962-1969) și Pompidou (1969-1974). Dar nu se poate spune că nu au existat și critici la adresa sistemului, în special în provincii. Am observat deja nemulțumirile CELIB, iar acest lucru a avut ecou și în alte regiuni franceze, mai ales în Corsica.24 Și geografii, care au fost menționați deja pentru tendințele lor regionaliste în capitolul precedent, și-au făcut vocile auzite. Cel mai remarcabil a
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
are la bază interesul gazetarului față de schimbările timpului său, față de prefacerile prin care trece societatea românească în pragul epocii moderne, și nevoia de a exprima atitudinile, credințele, opțiunile personale. Articolul de ziar devine pentru Eminescu locul de manifestare a profundei nemulțumiri față de "vârtejul jucăriilor politice", un spațiu compensatoriu, în care cuvântul cu rol cathartic macină mânia și revolta față de o lume în care "atât de multe lucruri nu erau cum trebuie să fie"333. Spre deosebire de publicistica pașoptistă, ocazională și subordonată intențiilor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
i se alăture și I.L. Caragiale. "Orientarea pe care Eminescu o va adopta, de protest hotărât împotriva compromisurilor în relațiile cu cele două mari puteri vecine, Turcia și Rusia, precum și de critică severă a stării de lucruri din țară, provoacă nemulțumiri în rândurile conducătorilor conservatori"483. Pentru a stăvili avântul polemic al celor trei gazetari, conservatorii numesc redactor-șef pe I.A. Cantacuzino, în februarie 1878. Libertatea de gândire și de exprimare a lui Eminescu îi va aduce mari neplăceri: jurnalistul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
epocii moderne, împlinind în același timp nevoia acestuia de a-și face cunoscute atitudinile și opțiunile politice, de a propune soluții la problemele cu care se confruntă țara. Articolul de ziar devine pentru Eminescu tribuna de la care își manifestă profunda nemulțumire față de "vârtejul jucăriilor politice"521, un spațiu compensatoriu, în care cuvântul cu rol cathartic macină mânia și revolta față de o lume în care "atât de multe lucruri nu erau cum trebuie să fie"522. Jurnalistul nu ezită să amendeze acțiunile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
înțelegem, să-i apropiem de noi, să-i iubim necondiționat, să le dăm credit spuselor, să-i ascultăm, să-i încurajăm, să le înțelegem nevoile. Să fim mijlocitorii frământării și să-i învățăm că lumina poate să le dizolve toate nemulțumirile și să facem să se redescopere pe sine, să devină cum visau sau și-au dorit.
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Păduraru Diana Georgiana, Iftime Valentina () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1977]
-
-o, „voi o să pierdeți”. Evident, am plecat fără a mai cumpăra nimic. Cu cât mă gândeam mai mult la incidentul respectiv, cu atât mă enervam mai tare. A doua zi, l-am sunat pe managerul magazinului pentru a-mi exprima nemulțumirea. După ce m-a ascultat cu răbdare Ă ce surpriză plăcută! Ă, doamna mi-a răspuns: „Îmi pare foarte rău că s-a Întâmplat așa ceva”. Nu-i rău, m-am gândit. Este chiar frumos să primești scuze. Ea a continuat: „Și
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
decență și respect. Când nu mai există bun-simț În afacerile din ziua de azi, bunul-simț a fost Înlocuit cu aroganța. Uneori, aroganța este palpabilă, așa cum a fost În cazul unui cunoscut jucător din liga de baseball, care și-a exprimat nemulțumirea față de decizia unui arbitru scuipându-l În față. Cel mai adesea, aroganța este manifestată de către manageri, care se cred mai presus decât semenii lor. Bunul-simț este un concept pe cale de dispariție În mediul afacerilor. În vreme ce mulți sunt de părere că
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
este felul În care cumpărătorul percepe capacitatea produsului sau a serviciului dumneavoastră de a-i satisface nevoile. Cuvântul-cheie În această definiție este percepe. Dacă percepțiile valorii sunt Împlinite, clientul este satisfăcut. Dacă nu, clientul nu va fi mulțumit. Gradul de nemulțumire este determinat de golul care rămâne Între ceea ce s-a primit și ceea ce era așteptat. Clienții nu cumpără produse, ci satisfacerea unei nevoi. Valoarea produsului depinde de gradul În care acesta Îl satisface pe cumpărător. Chiar dacă pe atunci credeam că
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
asupra acestui fapt și Boissier 52 are pagini cu adevărat neegalabile și, aș spune, inspirate, care descriu contrastul profund dintre afinitatea și compatibilitatea lui Ovidiu cu atmosfera societății în care trăia și în care se încadra în mod perfect și nemulțumirea, ajunsă până la dezgust, a Împăratului față de imoralitatea care se răspândea printre supușii săi53. Însă ceea ce nu se remarcă îndeajuns este că eforturile lui Augustus de a reinstaura moralitatea în societatea acelor vremuri erau din plin sprijinite și de opoziție, chiar dacă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lui Augustus. Asemenea cauze ascunse ar fi putut avea un anumit impact asupra regelui trac, în cazul în care s-ar fi opus în realitate sau virtual politicii regimului imperial și s-ar fi bazat pe o cât de mică nemulțumire din partea unei anumite opinii publice romane și cu atât mai mult a opoziției, care prin Ovidiu poate trebuie să citim printre rânduri oferea unul dintre martirii libertății 222. Oare Ovidiu era sigur de posibilitatea unei astfel de atitudini din partea lui
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
al obiectelor neaglutinate, fără putința de a forma o sinteză pentru că de regulă lucrurile intră În poezie sub forma clișeelor literare. Chiar tradiționalul ohtat, bunul familiei, devine la Iancu Văcărescu „un grămădit ohtat” (Călătoria), iar suspinurile vin totdeauna În valuri (Nemulțumire cu nădejdea): „Înfocate scoț suspinuri Tot În valuri, tot În chinuri, Ce fac, mă primejduiesc.” Există o anumită foame de noțiuni și dorință de expansiune În lirica lui Iancu Văcărescu și asta se vede mai bine În baladele lui, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care am hotărît să o refac În Întregime. Se spune că numai Începutul este greu... la mine numai primul vers... O dată venit În bune condiții, restul curge ca din izvor. Nădăjduiesc să-mi termin opera În cincisprezece zile dacă vreo nemulțumire neașteptată nu va veni să mă Întrerupă.” CÎnd termină FÎntîna Blanduziei scoate un „uf de mulțumire”, semn că tot mai plăcute sînt lenea, meditația la gura sobei sau voiajul prin Europa. La Paris, cînd este frig, plouă și bate vîntul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fi după voința creatorului. Intervine, Însă, totdeauna ceva dinafara operei (și a creatorului) care curmă acest proces cum ar fi (nerăbdarea editorului, Îmbolnăvirea autorului, un musafir inoportun etc). Opera rămîne imperfectă, capodopera nu este niciodată terminată. Alecsandri nu cunoaște această nemulțumire. Contractul lui cu opera stipulează termene mai scurte. Poetul nu pare terorizat de forma imperfectă a versului. Versul iese de la Început bine, poemul se termină atunci cînd autorul a epuizat ceea ce are de spus. Morala de la urmă arată o conștiință
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trebuie, dar, să urmeze buna-cuviință, adică firescul, bunul-simț și, neapărat, sistemul de reguli (retorice). Cuviința a luat-o de la proverbele românești, ca și tonul (stilul) expresiei. El face și o mică teorie asupra tîlmăcirii, justificînd prelucrarea. Dar să rămînem la nemulțumirea față de scrisul gorgonat și la obediența poetului față de reguli. Termenul de gorgon vine din muzica psaltică și Înseamnă scurtarea la jumătate a duratei unei note*. În pasajul citat Înainte termenul pare a avea un sens figurat. Îl apropiem de sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui, din altă perspectivă privind lucrurile, ascunde satisfacția renunțării și a unei superioare predispoziții contemplativ-ataraxice. În fapt, ratarea "presupune dorința de a ajunge ceva, încordarea, dinamismul", fiind "un inconformism între realitate și voință", inconformism tradus "printr-o stare sufletească de nemulțumire și iritare". Or, eroului lovinescian ideea însăși de competiție îi pare "principial insuportabilă" de aici și tendința de a renunța la rodul propriilor fapte, a căror superioritate "nu stă în caracterul lor de durabilitate, ci numai în gradul de dezinteresare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mult sau mai puțin convingătoare. Cel mai frecvent răspuns subiect, invocat de media românească, a fost acela că Victor Ponta și PSD-ul au organizat prost alegerile din diaspora. Prin urmare, faptul a provocat o reacție crescândă de frustrare și nemulțumire. Ea s-a transmis și unei considerabile părți a votanților tineri din țară, până atunci inactivi politic. Cu toții au votat pentru Klaus Iohanis și au întors spectaculos rezultatul din primul tur. Propun o mai profundă înțelegere a acestui mister politic
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
de către persoana vizată, cât și de către cei dragi. IV. Acțiuni desfășurate zilnic, în afara atribuțiunilor de serviciu continua preocupare pentru stabilitatea financiară și socială, atât personală, cât și generală (familială, organizațională), în special pentru cei ce au responsabilități în acest sens; nemulțumire și anxietate provocate de comportamentul neașteptat (în afara conduitei stabilite și subînțelese) al copiilor sau celor dragi și apropiați; desfășurarea de evenimente și fenomene naturale deosebite, cu impact distrugător asupra vieții normale a individului și a celor apropiați lui; „asaltul” mediatic
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru Trifu, Carmen Raluca Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/771_a_1655]
-
mare Însemnătate pentru crearea veridicului istoric. (Ă)”. O „armă de luptă” și mai eficace, prețuită pentru marea sa capacitate de instigare socială, este romanul Negura de Eusebiu Camilar despre care am aflat deja din raportul la Conferința scriitorilor că exista nemulțumirea oficială de a nu fi fost Îndeajuns comentat. De fapt, până la acea dată, cu excepția Vieții românești, principalele reviste de influență literară, Contemporanul și Flacăra consemnaseră evenimentul, prin cronica literară (două episoade În două numere) a lui Ovid S. Crohmălniceanu 57
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pozitivi (Ă) eu nu i-am cunoscut În vremea aceea. Existau, fără Îndoială (Ă). De imaginat Însă nu aș fi voit să-i imaginez (Ă) cred că ar fi fost lipsiți de căldură. Un cititor (Ă) Își manifestă o vagă nemulțumire. Cartea e prea Întunecată, prea aspră, prea dură. Ar vrea-o mai luminoasă, mai plină de poezie (Ă). Se pare Însă că părerea aceasta e categoric respinsă de vorbitorii ceilalți (Ă). - Sunt student (Ă). Cred Însă că romanul ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și ele sunt de natură a produce Îngrijorare. Căci rădăcinile acestui exces criticist nu sunt doar nepriceperea, confuzia, pierderea sensului politic, a obiectivului tactic al acestei activități, - uneori exigențele dezlănțuite, arbitrare, ale criticului pornesc de pe pozițiile estetice „absolute” ale burgheziei, nemulțumirile și reproșurile se formulează din Înălțimile „perfecțiunilor” artistice apusene, Îndemnurile și soluțiile se Îndreaptă nemărturisit către „valorile exemplare” ale occidentului, către care unii din rafinații noștri mânuitori de pană mai cată cu clandestină pasiune, cu rău ascunsă admirație. Firește, cazurile
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
rafinații noștri mânuitori de pană mai cată cu clandestină pasiune, cu rău ascunsă admirație. Firește, cazurile acestea sunt puține. Mai dese sunt exemplele confuziei, ale Înfrigurării bine intenționate dar nimicitoare ca efect, mai frecventă este graba apolitică. În acest sens, nemulțumirea universală față de producția literară nouă, reproșul dur, critica nimicitoare, pornesc din dorința de a Împinge pe creator la realizări superioare, de a grăbi procesul de trecere la calitate. Iată de ce, fără a uza prea mult de asemenea argumente, tov. Beniuc
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vigilenței partinice, astfel că recenziile și cronicile cu cât erau mai ample - cu cât sfaturile și „evidențierea lipsurilor” aveau o pondere mai mare - cu atât ținteau să devină mai principiale, mai constructive, cu toate acestea, zic, a existat o permanentă nemulțumire față de critici și critică. Unele probleme le-am menționat În capitolele anterioare. Aici vom Încerca să surprindem relația critic-operă literară, relațiile critic-comandament politic, critic-critică literară, critic-cititori, relații și aspecte pe care nu le vom evidenția pe coordonata totalității ci pe
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Zamfirescu, ș.a.”. Să părăsim problemele de cercetare „științifică” a istoriei literare a anului și să ne Întoarcem la critică; am promis că vom schița imaginea acesteia printre cititorii anului; mai știm că marele cititor, Scânteia, Își expusese În 2 august nemulțumirea privind activitatea acesteia cerând „să luptăm pentru o critică de artă principială, pătrunsă de spirit de partid” (vezi nota 68 și contextul). Această opinie trebuia, Însă, conform principiului partinic, să pornească de la mase, de jos În sus. Așa se face
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de manifestare a obiectivismului burghez, o constituie și lipsa de combativitate a autorului față de aspectele negative ale eroilor săi. (Ă). În acest sens, un exemplu Îl constituie ceea ce se Întâmplă În nuvela Ana Roșculeț atunci când autorul nu reacționează imediat față de «nemulțumirea rece, grea» care o cuprinde pe Ana Roșculeț și o face să «scrâșnească» și atunci când este invitată politicos să părăsească Încăperea În care se ține ședința de partid. Alteori naturalismul Îmbracă forme și mai ascunse care la prima vedere ar
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Eugen Jebeleanu - cel care, alături de Cicerone Theodorescu și Radu Boureanu, a militat frecvent și cu pasiune, Încă din septembrie 1944, pentru ieșirea poetului din „turnul de fildeș” și asumarea misiunii de „inginer al sufletelor”. Știm și cum au fost izolate nemulțumirile acestora. La Început prin tăcere, apoi prin negarea lor; deși nici tăcerea n-a fost totală, nu era În logica vremii să fie ceva trecut cu vederea - căci iată, la două luni după apariția În Flacăra a articolului lui E.
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]