9,947 matches
-
o lună de când am început repetițiile. Masa am lăsat-o de vineri și am început mișcarea într-un ritm diabolic. Abia azi am scăpat de febra musculară și mi se pare că am intrat cât de cât în normalitate. Din cauza oboselii am încetat să și gândesc, lucru care m-a împiedicat să notez ce s-a întâmplat la repetiție. Încerc să reconstitui. Exercițiile pentru corp trebuie să fie dublate de agresivitate interioară, în ceea ce facem încercând să luptăm incontinuu împotriva cuiva
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
oraș dinspre Sibiu, casa Ecaterinei este practic ca într-o căldare de verdeață și, deși „lumea bună” a populat zona ridicând cota cătunului de aici, noi nu vedem nici un acoperiș care să ne amintească vecinătatea apropiată. Am căzut frânți de oboseală, după ce am închinat un pahar de șampanie în cinstea mea (am amintit că ieri am împlinit 48 de ani), și a criticului de artă Pavel Șușară (pe 29 iunie sunt sărbătoriți Sfinții Apostoli Petru și Pavel). Bineînțeles că totul a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
restul au dispărut. Nu mai poate lucra nici ăla de făcea ceva, c-a venit unul mai deștept să-i dea indicații. Păsărelele cântă, vântul suflă și pictorii pictează. Astea se întâmplă constant și așezat. Fără vorbă multă și fără oboseală. Oare mâinile lor, mințile lor, corpurile lor încordate n-au nevoie de o pauză? Parcă nu. E prea frumos ca să te oprești din lucru și nici nu mai contează pentru cine lucrezi. O faci de drag, de meserie, de amorul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
foarte veselă. Dar nu merge nimeni să descarce produsele. Batalionul civil, pestriț și gălăgios care a montat corturile a plecat pe șapte cărări. Ultimul cort a fost montat într-o liniște deplină după atâta hărmălaie. De vină era nu atât oboseala cât generosul foișor care i-a adăpostit rând pe rând pe oamenii noștri pentru a-și reface puterile cu un gât sau mai multe de tărie pentru că pe aici nu se prea bea vin. Cert este că, după ce-au
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
privim. Am aterizat la final de călătorie pe la ceasul amiezii, pe o vreme blândă de primăvară sud-americană. La aeroport ne aștepta cu flori și zâmbetele de rigoare colectivul ambasadei! După circa 14 ore de zbor și escale, eram morți de oboseală, așa că nu ne doream decât o baie caldă și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admiram străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
3 zile cât am fost clienți de "5 stele", trecând totuși din când în când pe la recepție pentru a afla dacă avem ceva de plătit. Răspunsul era mereu același: "Nada" nimic, la care răsuflam ușurat. După restaurant, având în vedere oboseala drumului, emoțiile cu voucherul și diferența de fus orar, am căzut "secerați". Se înserase când ne-am trezit, am mâncat ceva ușor la restaurant și am ieșit să admirăm Madridul "by night". Era strălucitor, elegant, interesant, cu străzile pline , cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pofti pe concurenți la un raliu "nocturn" prin Brazilia, să văd ce le poate pielea! Am ajuns cu noaptea și la intrarea în "Capital Federal" ne aștepta o mașină de la ambasadă care ne-a "pilotat" până la reședință. Eram morți de oboseală, așa că, după ce am fost conduși în apartamentul rezervat, după o baie prelungită, am căzut secerați, fără să mai gustăm din bunătățile pregătite de amabilele noastre gazde. A doua zi dimineață, soția și cu mine am fost oaspeți la micul dejun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai mult de 20 de ani sunteți cel care a dat un nou impuls activităților atât de importante pentru prestigiul țării, căutând a face contacte și adunându-i pe români... Sper să găsiți recunoașterea meritată și să vă refaceți de la oboselile mari prin care ați trecut, reprezentând țara românească cu atâta dedicație și demnitate. Cu cele mai alese sentimente. D. Rusu." "Dragă Dna și Dl. Macovei, Se simte deja golul mare pe care-l lăsați! V-am urmărit în gând prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu dinții de vechiul meu bagaj de tensiuni. Ușor de spus „relaxează-te!“, greu de aplicat, nu? Poți să simți Însă unde sunt concentrate tensiunile: spatele Îți e crispat, picioarele țepene, stomacul e ca de piatră și rezultatul e o oboseală inexplicabilă. E oare nevoie de atâta Încordare? Dacă nu ești convins sau angajat În ce faci, atenția, cum spui, Îți fuge. E sigur că ceva Înăuntrul tău nu participă, dar nu-ți dai seama. Te simți frustrat și nu știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
parte meritul ei și al respectului pe care Îl purta artei și artiștilor. În acea noapte se Încheia și anul meu de ucenicie pe lângă Brook. Pregătindu-mă pentru ultima noastră Întâlnire, pierdut prin labirinturile paradiziace ale grădinii persane, Îmi simțeam oboseala după un șir lung de supraeforturi. Toată perioada aceasta incredibilă În care lucraserăm În plină arșiță a deșertului, uneori chiar uitând să mâncăm și să bem apă, nu ar fi fost posibilă fără o rezervă de energie pe care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
din această aventură. Repetițiile erau adesea deschise pentru actorii, regizorii, criticii care Își manifestau interesul de a fi prezenți. Teatrul era În plină activitate din zori și până la miezul nopții și nimeni din cei care lucrau nu se plângea de oboseală. Dar unii au refuzat să participe la Trilogie, sub un pretext sau altul, ca să mascheze teama de necunoscut sau simpla comoditate. Alții au preferat să se pensioneze. Mai târziu am auzit declarații halucinante - că după plecarea mea s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și, prin contrast, cât de neinteligibilă devenea greaca, limba maternă a mamei mele, printre oficianții teatrului elin. Demarajul a fost greu, cu serii de audiții interminabile, căci multe roluri nu-și găseau interpreții. Exact ce lipsea pentru a-mi accentua oboseala cronică pe care o acumulasem. Ambianța orașului canicular nu ușura deloc situația: zgomotul agresiv al motocicletelor, volumul ridicat la maximum al muzicii barurilor de noapte, ca și strigătele stridente ale pescărușilor În zori, toate laolaltă, după un șir de nopți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
șovăitori... Pare a fi un oștean; nu prea mare de stat, cu tunica udă, cu capul gol, peste frunte, peste pletele blonde e legat cu o fașă murdară, pătrunsă de sânge, bărbos, cu ochi sticloși, arși, mijiți de nesomn și oboseală... Străinul pășește încet, șchiopătând, târșind ușor laba piciorului stâng înfășurată în cârpe legate cu sfoară; la cingătoare atârnă o spadă mare cu garda în cruce. Se oprește la mijloc, cu picioarele depărtate... Îi... îi fi oștean... îngână bătrânul. Străinul tace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și n-a băut, a vrut să sufere durerea toată... Bea! Zău-așa! se îndârjește Daniil. Îți ostoiește durerea... Îți aduce uitarea... pacea... Barem să dormi... Să te hodinești... Ești... ești ostenit, ostenit... Ștefan, cu ochii mijiți de nesomn și oboseală: Să mă hodinesc? Să dorm? Ahh! Ce fericire să dormi! Dumnezeule! Când m-oi duce la culcare la Putna o să mă satur de somn... O mie de ani... până la Judecata de Apoi, o să mă tot odihnesc. Și cel mai zbuciumat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de toată comèdia aiasta? Chiribuță, ridică din umeri: Eu... eu nu știu... Nici eu... Prinde! îi aruncă Ștefan un măr de pe tipsie Chiribuță îl prinde, râde și mușcă. Ștefan își proptește capul greu în palme, picotește cu ochii roșii de oboseală. Un greier țârâie fin în zidurile mucede ale cetății. Chiribuță! Ia vină tu de mă trage olecuță pe spinare. Mi s-a pus o ruptoare de mă seacă. Chiribuță sare, dar, pe ușița de taină, tiptil, se strecoară Voichița. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai suportă ochișorii albaștri... Sărutarea din urmă îi rămăsese pe buze , rece... Nu mai suportă... * În lumina oarbă a culoarului luminat de o feștilă, merge pipăind zidul, cu pași mărunți târșind cu stângul rămas mereu în urmă, gârbovit, copleșit de oboseală și durere. * În paraclis, un sobor de călugări cu lumânări aprinse, prohodesc: "Acolo unde nu este întristare, nici suspin..." Plutea un fum cu aromă de smirnă și tămâie. Privirile lui împăienjenite fug de pe sicriașul acela mic ca pentru păpuși, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rămas, îmi voi afla, poate, odihna... Lui... lui i-ai spus? Nu... nu încă, șoptește ea. Maria... Mai gândește-te... Nu lua hotărâri pripite... Lasă timpul să hotărască... Lasă timpul... Am obosit, unchiule, spune Maria cu blândețe, cu o mare oboseală în glas. Ce-a fost viața pentru mine decât un lung șir de suferințe?... Ștefan e ca o furtună: mă răvășește! E prea mult pentru mine. Nu mai pot suporta viața asta de teamă, de zbucium... Toți ai mei au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prelinge pe șira spinării. Se zbârlește înfiorat: Mă... Măria ta, se bâlbâie el ploconindu-se. Nu-și poate stăpâni un tremur mărunt... Se lipește cu spatele ud de ușă. Ștefan înalță capul, își freacă ochii cârpiți, roșii de nesomn și oboseală, clipește des; îl usturau de parcă ar avea nisip sub pleoape. Ai auzit Negrilă? Unii mai cred în Vodă Ștefan... Tu... tu mai crezi?... Cred!! strigă el. Să trăiți! Cred! Îl trec nădușelile, le șterge cu palma. Ștefan picotește cu capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în seama altora mările și oceanele: ne atrage și pe unul și pe altul spațiul adăpostit. Cartea fiecăruia este obsedată de ideea morții. Iar aici, brusc, asemănările se întrerup. În Clopotul scufundat i se atribuie morții blândețea unui capăt de oboseală, pe când în După-amiaza de sâmbătă este simțită, cum e firesc să fie, ca „o scandaloasă separare a eului de sine” (36). Pe fondul acestei mari neasemănări, o imagine similară poate dobândi în cele două cărți semnificative opuse: într-un caz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-ului pe țară. Primul, mai mare în funcție (nu mult după aceea avea să fie însă dat afară din partid), arbora un aer jovial, populist, specific unor activiști ai vremii, al doilea frapa printr-o extraordinară paloare a feței, exprimând oboseala ajunsă parcă la limită acumulată de-a lungul a sute și sute de zile și nopți de ședințe. Vorbea rar, cu o voce stinsă. Ciudat, deși ziua de 11 martie 1959 avea să-mi fie fatală, am simțit față de acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am plecat de la redacție, pe la 17,30-18, uzurpatorul Poetului continua să ocupe pagina întâi. Situația părea definitivă. Țin minte lungul drum spre casă. Era încă lumină multă, ca în plină zi, deși era aproape seară. Duceam cu mine nu numai oboseala unei zile foarte tensionate, ci și o hotărâre fermă. Îmi amintesc că îmi ziceam cam așa: Da, asta e o treabă pentru mine, pe măsura unui simplu scriitor, fără nici o umbră de vocație politică, bizuindu-se doar pe talentul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
stradă, muiat de ploaie, căutând ceva, orice, ceva de mâncare, ghemuit iarna, afară, într-un loc adăpostit, pune te rog ghilimele... Anul trecut, de Crăciun, într-un vagon de metrou m-a îngrozit, pur și simplu, mieluțul aproape leșinat de oboseală, de nemâncare, de sete, - care spânzura pe umărul unui țigănuș cerșetor. Mă știi cum sunt, și, totuși, la prima stație, era cât pe ce să cobor după țigănuș și să cer să mi-l vândă... Dar ce să fac cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-se din fundul rărunchilor, animalul s-avântă orbește în fața loviturilor... Un răcnet suprem! Sparge rândurile vrăjmașilor, le scapă printre picioare și fuge uitându-se drept și numa-nainte, fuge până dă de un loc singuratic. Aici s-așază, stins de oboseală, să-și liniștească cutremurul membrelor, să-și lingă rănile și să se vaiete discret de durere. Somnul se capătă mai ieftin decât hrana și deocamdată i-e mai trebuincios; truditul trup se încolăcește binișor, închide ochii triști și adoarme oftând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bolborosind, din ce în ce mai stins: „Bo-bok, bo-bok...” * De câte ori nu ne-a fost dat să auzim: „Vai, ce obosit sunt! Vai, nu mai pot!” Și când te gândești că ceea ce e mai greu abia urmează! De aceea, trebuie, totuși, să ne scuturăm de oboseală. Ba să mai putem, fraților, căci mai avem și de murit! * În Vulpile în vie, mi se pare, sau într-o altă carte a lui Lion Feuchtwanger, există o replică memorabilă pe care, în ultimii ani, am avut tristul prilej
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se retragă, dar rămâne grotescul și rămâne, dominant în Regele moare, carnavalul. Regele Bérenger e un rege de carnaval. Regii de carnaval, în perioada arhaică, trebuiau să moară la sfârșitul zilei, ca Bérenger. Obsesia morții (și anticipările ei, amenințarea, frica, oboseala, dărăpănarea, proliferările sufocante, violul, tortura, inaccesibilitatea izbăvirii) lasă obsesia vidului în urmă. Figurile nu mai sunt fantoșe, sunt făpturi muritoare, vulnerabile, pătimitoare. Oarecum încă în Scaunele, dar deplin în Victimele datoriei, în Pietonul aerului, în Setea și foamea, apare dragostea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]