6,753 matches
-
luminată selenar și, probabil, alarmată hipersensibil, cu un Picasso mic, extras parcă din debaraua sublimului monstru, nișă semănînd cu cea, la fel de mică, din mai puțin pretențiosul muzeu din Tours, un Rembrandt modest (totuși, un Rembrandt).Iată spre ce. O singură obsesie, majoră, după ieșirea din clădire, după trecerea zilelor, acută și acum: culoarea lui Velázquez, unică toga bărbatului sfînt a cărui stîngă sprijină toiagul pe umăr: de unde începe vrăjitoria perfectă a faldurilor. O secundă, o secundă doar, mă deranjează mîna (parcă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încît... Și-l mai văzusem în sală (se putea!) și pe drăguțul de lider al artei alternative locale... Ieșind așadar în autentic frumoasa înserare, mă salvam, iată, de căderea într-o nedorită fandaxie. Nereușind, of, nereușind (... s-o ia de obsesie!) desprinderea totală de morbul vineției sinteze. Era de plecat, nu?, chiar de la minunata sală arhiplină. Mirarea se impunea cu impacientă necesitate: cum, Dumnezeu, o lume atît de jună și la urma urmei atît de (relativ) prosperă se repede (cu o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să revină la statutul ei de membră legitimă a comunității europene. Pe care se știe prea bine moșii și strămoșii iliescieni au subminat-o cu statutul partidului... în buzunarul de la piept. Pol de stînga, da? Vezi doamne, să nu alunecăm obsesie veche, kominternistă spre o dreaptă dictatorială, fascistă, stînd, ea, la pîndă, unde?: evident, în Alianța DA. S-avem rezon, tovarăși cheguevariști! Și, pentru ca garderoba loviturii din '89 să fie resuscitată în datele ei complete, inocentul fost președinte permanent și l-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a politicii lui generale (Brezeanu, Identități și solidarități medievale 106-37). Or, secolul XIV lăsase deja în urmă schismele, dar și efemerul Imperiu latin de la Constantinopol. Aceeași conștiință religioasă și etnică părea să fi asimilat puternic rezistența imperiului de la Niceea și obsesia Trapezuntului de a readuce adevărații basilei pe tronul lui Constantin I, primul împărat roman "creștin", alungându-i astfel pe "barbarii latini" instalați în anul 1204 în capitală. Acest "reflex" al apărării moștenirii constantiniene va trece în imaginarul medieval post-bizantin, cel
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
deja asupra întregului areal ortodox. Insistența pe acest fapt, binecunoscut, de altfel, dorește să pună în evidență mai curând necesitatea de a (re)discuta mijloacele prin care s-a putut menține această politică subversivă de neatârnare, devenită un fel de obsesie colectivă (la nivelul imaginarului), dar și efectele diplomației cu care s-a realizat în cele din urmă acordul. (O remarcă: ar fi interesant de urmărit în istoria românilor cum s-a manifestat concret capacitatea lor de negociere și de identificare
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pre Măria Ta ales vas și au orânduit spre oblăduirea Țării și a rodului nostru românesc cărui și bătrân moșnean ești... (Movilă 187). Întregul ev mediu românesc, după cum atestă temele politice reținute de scrierile locale, este marcat în cultură de obsesia recuperării trecutului − aspect pe care, într-un alt context motivațional, inclusiv fanarioții îl vor cultiva și îl vor susține financiar (Lemny, Sensibilitate și istorie 146-206) - și de refacerea unei istorii des contestate (dat fiind tocmai numărul redus al mărturiilor materiale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de internaționalizare a "literaturii" noastre medievale, mai întâi regional (genul proxim), iar apoi zonal (pin diferențele specifice). Una dintre mizele majore ale acestui program de anvergură, atât de necesar nu doar nouă, ci întregii regiuni ortodoxe, ar putea fi depășirea obsesiei apartenenței intrinseci la o cultură emergentă, pornită spectral de pe ruinele Constantinopolului în 1453, "aclimatizată" sub forma diverselor "himere basileice" (utilizată de altfel ideologic foarte abil de câte ori puterile locale aveau nevoie sau resimțeau șansa unor recuperări în istorie). Mai curând s-
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
destul de expresive, deși nu foarte originale, repetând în exces câteva figuri de oarecare efect la început. Discret, își fac loc și aluzii la nedreptățile și revoltele sociale - acestea fiind preponderente în culegerea D. Th. Neculuță (1940) - sau versuri inspirate de obsesia morții. Deși răspunsese „comenzii sociale” a anilor ’50 prin câteva plachete, în volumul postum Pasărea de stea (1971), mai ales în secțiunea Addenda, sunt incluse versuri în care se observă că S. era preocupat de teme moderne ale meditației lirice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
și optimiști, devenim persoane pozitive, greu de îngenuncheat și greu de deviat de pe drumul pe care ni l-am trasat. Problema cea mai mare este că majoritatea oamenilor renunță cu puțin înainte de a obține rezultate, se descurajează, gândurile negative și obsesiile celor din jur îi contaminează și le retează aripile, dorința de a lupta, optimismul, capacitatea de sacrificiu. Dacă acele persoane ar mai fi avut puțină răbdare, poate că ar fi devenit niște învingători. Învingând ar fi putut explora sentimentul de
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2933]
-
cele cincizeci, au legalizat jocurile de noroc. Statele obțin mai mult de 20 de miliarde din loterii și cazinouri, adică peste 4% din veniturile lor52. Jocurile de noroc au devenit rapid o preocupare națională și, de mulți ani, aproape o obsesie. Potul la Powerball poate să depășească 300 de milioane de dolari. Nu e neobișnuit ca la coada pentru bilete să fie 500 de persoane, care petrec acolo o bună parte din zi pentru a cumpăra un singur bilet 53. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
timpul și la o regândire a instituțiilor necesare pentru a acomoda schimbarea felului În care percepem lumea din jurul nostru. Presimțirea mea este că noul vis european este mai adecvat În adresarea realităților spațiotemporale ale lumii globalizate decât vechiul vis american. Obsesia Europei În privința spațiului și a timpului De la marea renaștere europeană din epoca medievală târzie și până acum, generații succesive și-au extins sfera de influență și au accelerat ritmul, viteza, fluxul, conectivitatea și densitatea schimburilor umane. Activitățile umane s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ocolească continentul african și să traverseze Atlanticul spre America. Colonizarea a noi și vaste teritorii a avut un efect dramatic asupra noțiunii de spațiu a europenilor 7. Dintr-odată lumea a devenit mult mai mare. Popularea ei a devenit o obsesie europeană. Milioane de europeni au migrat spre cele mai Îndepartate colțuri ale Pământului, În secolele care au urmat, răspândind ideile lor religioase, economice și politice, Încrezători că aduceau lumina civilizației oamenilor primitivi și Înapoiați ai planetei. Numai din Britania, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Îi făcea pe oameni să nu se comporte mai bine decât bestiile tâmpite pe care le Îngrijeau. În Anglia, iar mai apoi În Franța și În alte părți ale continentului, civilizarea comportamentului a devenit atât o misiune, cât și o obsesie a clasei negustorești În formare, ajutată de Biserică și, Într-o mai mică măsură, de nobilime. A fi civilizat Însemna să fii manierat, bine Îngrijit, să-ți controlezi funcțiile biologice și, În primul rând, să fii rațional și stăpân pe
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și cowboys, au fost remarcați și puși sub controlul predicatorilor, al reformatorilor sociali și al femeilor, Într-un efort de a le civiliza comportamentul și de a-i transforma În cetățeni integri și productivi, fiecare răspunzător pentru comportarea sa. Noua obsesie În ceea ce privește politețea a luat diverse forme În Europa. De exemplu, nuditatea, care nu fusese o sursă de consternare În trecut, a deveni brusc o cauză majoră de interes public. Reformatorii le aminteau oamenilor că a fi Îmbrăcat era elementul care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
este banul per se. De fapt, este căutarea de securitate personală, care decurge din deținerea de proprietate, credința că posesiunile noastre ne vor face liberi. Pentru mulți europeni care au optat pentru mai puțină bogăție și mai mult timp liber, obsesia amercanilor În ceea ce privește crearea de bogăție apare mai degrabă patologică. Ei spun că „posesiunile noastre sfârșesc prin a ne poseda pe noi”. Adevărul este, că americanii au devenit avocații cei mai puri ai ideilor Iluminismului european care pune semnul de egalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
nu recunoaște existența minorităților sau a națiunilor separate În interiorul ei. Roger Fauroux, președintele Consiliului Superior pentru Integrare al Franței (un organism independent care consiliază guvernul pe probleme de integrare), a vorbit În numele multora dintre concetățenii săi spunând că „există o obsesie Încă de la creearea Republicii Franceze: unitatea poporului francez este fragilă, așa că e bine să nu Înrăutățim situația”54. La 12 februarie 2004, Adunarea Națională a Franței a votat cu o majoritate covârșitoare de 494 la 36 interzicerea portul voalului musulman
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
americană se bazează pe criterii diferite de a trata cu adversarii. Soluția americană combină paternalismul de modă veche cu mâna-forte. Ne răsplătim prietenii și ne pedepsim inamicii. Pentru a Înțelege cu adevărat rădăcinile politicii externe americane, europenii trebuie să aprecieze obsesia generală a americanilor În privința autonomiei. Pentru țara noastră, mărginită de două mari oceane, libertatea a Însemnat autonomie Într-o lume dușmănoasă și puțin predictibilă. A nu fi dependent de (și Îndatorat către) alții, ci, mai degrabă, autosuficiența a fost laitmotivul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mari piramide, catedrale grandioase și zgârie-nori maiestuoși pentru a obține o doză de imortalitate, sperând să păcălim moartea și să regăsim acel sentiment al ființei, acea uniune oceanică care rămâne imprimată adânc În memoria oricărei persoane care a trăit vreodată. Obsesia noastră generală de a crea o lume a abundenței materiale În era modernă este atât de puternică, deoarece este un substitut pentru abundența pe care am trăit-o În pruncie la sânul mamei. Instinctul morții a devenit universal În decursul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
eu găsesc că e singurul lucru serios și durabil: un cavou. Oricum, rămîne ceva de pe urma mea. Mai beți o țuică? (toarnă în pahare: pauză în care nimeni nu e în stare să intervină). Totuși, Ilie Popescu nu se cantonează în obsesiile lui funerare. Ca într-o piesă de Albee, el va corcoli curînd o nouă fantasmă, obligîndu-și consoarta la aceeași gesticulație mimetică, exercițiu și întristător și derizoriu al înșelării (și pierderii) de sine. I s-a năzărit introvertitului să priponească într-
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
un om luminat! Octav: Deci să ne-apucăm de treabă! Să facem bani! Bani! Nea Matei, ești subalternul meu, este? Mama, psihiatrul matale e un diletant pe lîngă acest om al zilelor noastre! Am scăpat de toate grijile! De toate obsesiile alea... de voci... Am scăpat de Ovidiu! Groparule, îți dai seama! Am scăpat de teroarea lui Da și-a lui Nu..., de toate cuvintele astea curve... Sînt liber! "Ovidiu, salut! Ei, ce faci? Nu răspunzi? Unde ești? Ha, mi-ai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
vorbirea despre otrăvi și moarte”, nu va reuși să răpună un „dulău” funest, devorator, prin vremi, al inimilor („ce-s pentru rugi păstrate” - inima, locul transmutației umanului în divin), efortul conjugat al întregii umanități, reprezentată, alegoric, de Globu, poate alunga obsesia neantului și înfrânge blestemul pierderii de sine, consecință a îndepărtării omului de realul sacru. Dincolo de enunțul, deseori abstrus (el a dus la situarea lui S., în Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu, în capitolul rezervat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
au primenit radical peisajul vieții social-politice, iar «explozia» produsă pe tărâmul culturii a făcut să apară o serie de opere cu totul remarcabile [...]. Mari personalități s-au conturat în deceniile interbelice, ca expresie a spiritului creator românesc, eliberat oarecum de obsesia politică”. Într-o evoluție complexă a țării, din care n-au lipsit greutățile și convulsiile, provinciile istorice reunite au participat activ la realizările epocii, beneficiind totodată de pe urma lor. Prin întreaga sa evoluție materială și spirituală, România se încadra și mai
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
de către ei a termenilor moldoveni și Țara Moldovei, fără a preciza conținutul regional și nu etnic subînțeles. Așadar - conchide autorul - la 1359 se documentează existența Statului Moldovenesc - Țara Moldovei, fără a încadra corect locul acestui an în analiza procesului respectiv (obsesia pentru 1359 este mai mult politică decât științifică) și cu utilizarea repetată, obsesivă, a sintagmei stat moldovenesc ca nume propriu. Este evident moldovenismul exacerbat al autorului și pretențiile absurde în legătură cu o anumită continuitate statală: „Moldovenii au izbutit să-și întemeieze
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Acestea au devenit centre de cercetare sociologică și de producere a unei relativ largi generații de sociologi. Unii profesori Înalt calificați din vechea generație (de exemplu, H.H. Stahl) au fost solicitați să contribuie la reconstrucția Învățământului sociologic. Din păcate, din cauza obsesiilor politice și personale ale lui Miron Constantinescu, care a preluat patronajul relansării sociologiei, sociologi de valoare din vechea generație, ca, de exemplu, Traian Herseni, nu au fost implicați În formarea universitară a sociologilor. Lipsa profesorilor calificați a fost completată de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
prima parte a tratatului De docta ignorantia expune principiile unei teologii cu două volete, afirmativ și negativ, precum și articularea lor, în a doua parte a tratatului el aplică aceste principii la cosmologie și antropologie. Aici, Cusanus exaltă metodic, pînă la obsesie, pentru a o întrupa în minte și în discurs, o temă străveche : condiția antinomică a umanului. Tocmai condiția lui de infinit în finitudine și de ființă interval îi dă omului posibilități metafizice, dinamica unui traseu vertical. Pentru Berdiaev, de asemenea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]